Unde se duc anii, cînd se duc?

Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
Unde se duc anii, cînd se duc? jpeg

● Anul dispărut. 1989 de Peca Ştefan, regia: Ana Mărgineanu, scenografia: Anda Pop, coregrafia: Andreea Duţă, video design: Cinty Ionescu. Cu: Gheorghe Visu, Maria Ploae, Mihaela Rădescu, Ilinca Manolache, Isabela Neamţu, Viorel Cojanu, Cuzin Toma / Virgil Aioanei. Teatrul Mic, Bucureşti.

Lansat de teatrul independent din România, dramaturgul Peca Ştefan s-a impus ca unul dintre cei mai importanţi autori dramatici contemporani. Promovat la începutul anilor 2000 de Teatrul Luni de la Green Hours – pentru care a scris şi a regizat mai multe piese –, Peca s-a alăturat grupului dramAcum, cu care a lucrat atît pe scene independente, cît şi de stat. Scriitura lui, asociată adesea cu teatrul documentar, este diferită de acesta căci, deşi se bazează pe interviuri şi materiale de investigare a realităţii, ea este eminamente ficţională. Peca practică o dramaturgie de sine stătătoare, care se află într-o relaţie de coabitare cu realitatea, dar nu se identifică în mod necesar cu aceasta. Dramaturgul instituie o realitate relativă, cu elemente reale folosite ficţional între anumite limite. Se creează astfel o metarealitate, flexibilă în raport cu reperele exacte ale documentării.

Pentru Anul dispărut. 1989 (prima parte dintr-o trilogie care va mai cuprinde „rememorarea“ anilor 1996 şi 2007), Peca o are ca parteneră pe regizoarea Ana Mărgineanu, cu care porneşte de la amintirile personale ale actorilor din distribuţie despre anul 1989 şi ajunge la memoria colectivă, care simplifică şi clişeizează. De la intim la general. Acelaşi parcurs l-a avut, întîmplător, şi destinul locativ al spectacolului, început ca proiect al Teatrului Foarte Mic şi transferat la Teatrul Mic, după evacuarea TFM din clădirea cu risc seismic: de la un spaţiu restrîns la unul extins.

Cu o scenografie (Anda Pop) care acumulează mobilierul standard din locuinţele comuniste, spectacolul este structurat în trei scene – una despre cenzura în teatru, alta despre Securitate şi o a treia despre avort –, încadrate de repere istorice (pentru contextualizare) şi fragmente din procesul de documentare (pentru relaţia ficţiune-realitate). Structura dramaturgică arborescentă conţine şi „buzunare“ – scene destinate doar unora dintre spectatori, aleşi prin tragere la sorţi – prin care se completează spectacolul cu elemente narative noi. Practic, publicul se divide: majoritatea vede scena din spectacol, fără să vadă anexa, cîţiva spectatori însă o vor cunoaşte doar pe aceasta din urmă, fără să ştie firul narativ principal. Cu toate astea, publicul nu pierde esenţa spectacolului, nu i se fracturează narativitatea, dar are unghiuri de vedere diferite asupra adevărului (sînt două „buzunare“ care generează trei perspective ale spectatorilor). Realitatea, adevărul, memoria sînt relative, nimeni nu are obiectivitatea absolută. Adevărul are mai multe faţete care nu sînt cunoscute tuturor – aici apar „buzunarele“ dramaturgice –, de fapt, adevărurile sînt individuale şi limitate. Memoria „înghite“ realităţi, este subiectivă: un eveniment major precum Revoluţia a şters din memoria personală întregul an 1989, care a devenit, la nivelul vieţii cotidiene, derizoriu în raport cu evenimentele din finalul său. Cum se recuperează istoriile „mici“ în raport cu „marea istorie“, istoriile individuale în raport cu cea colectivă? Cum afectează timpul perspectiva asupra istoriei?

Peca pune şi problema relaţiei teatrului cu realitatea, temă abordată teoretic într-un „buzunar“ şi practic pe tot parcursul spectacolului. În ce măsură teatrul prezintă realitatea? Dacă realitatea este ficţionalizată, se poate păstra veridicitatea ei? Poate fi realitatea reconstruită credibil într-un cadru care să cuprindă şi posibile evoluţii (ficţionale) ale ei? Într-una din scene, care reconstituie o „repetiţie de aplauze“ din 1989 de la Teatrul Mic, actorii se joacă unii pe alţii, îşi joacă identitatea, nu pe cea proprie, ci pe a celuilalt. Astfel, ei sînt în acelaşi timp personaj real, personaj real ficţionalizat (altul decît sine însuşi) şi reper al realităţii istorice subiective, căci adevărul fiecăruia despre trecut nu este în mod necesar un adevăr obiectiv. Actorul – personaj real intră în relaţie cu propria sa ficţionalizare. Adevărul actorului şi adevărul personajului interpretat sînt ambele limitate, dar limitările lor sînt diferite. Concret, Isabela Neamţu o interpretează pe Maria Ploae, care o joacă pe regizoarea tehnică, Viorel Cojanu îl interpretează pe Gheorghe Visu, care îl joacă pe directorul Teatrului Mic din acea vreme, Dinu Săraru. În ceea ce priveşte strict această scenă, ea funcţionează cu atît mai bine cu cît spectatorul cunoaşte personajele sau contextul întîmplărilor reale (directoratul lui Dinu Săraru şi cenzura comunistă). Spectacolul depinde de public, căruia îi activează memoria, se raportează la spectator şi se dezvoltă în funcţie de informaţiile, directe sau indirecte, ale fiecăruia asupra subiectului. Structura complexă, dramaturgic şi spectacular, cu teme suprapuse, nu generează, cum s-ar putea crede, un spectacol greoi sau preţios, ci dimpotrivă, unul dinamic, comic şi dramatic deopotrivă, cu momente de joc şi interactivitate.

Trebuie să fac o paranteză pentru actriţa Ilinca Manolache, care are o legătură personală cu Teatrul Mic, în care, în 1989, lucrau părinţii săi, Rodica Negrea şi Dinu Manolache. Cu fiecare spectacol la care lucrează, Ilinca Manolache capătă tot mai multă profunzime şi subtilitate, care se adaugă forţei sale ce ţîşneşte surprinzător dintr-o statură firavă. Actriţa se maturizează artistic, păstrîn­du‑şi în acelaşi timp entuziasmul şi prospeţimea.

Anul dispărut. 1989 este o panoramare multiperspectivată asupra trecutului în care memoria, realitatea, ficţiunea glisează pe suprafaţa istoriei, scoţînd la iveală amintiri rătăcite, şi nu e vorba numai despre cele personale, ci şi despre o epocă întreagă redusă, în memoria colectivă, la cîteva clişee. Autorii spectacolului sînt însă bine ancoraţi în actualitate, astfel încît acest flashback funcţionează ca reper pentru prezent: cît de departe sîntem de cei care eram în 1989? Există o nostalgie şi, dacă da, care este subiectul acestei nostalgii: mai binele sau mai răul?

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Runcanu

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.