Un Dumnezeu hippiot

Publicat în Dilema Veche nr. 459 din 29 noiembrie - 5 decembrie 2012
Un Dumnezeu hippiot jpeg

● I Am America & Electric Party Songs. Regia: Mario Biagini; cu participarea echipei de creaţie Open program; The Workcenter of Jerzy Grotowski & Thomas Richards. 

Prezenţi al doilea an în Festivalul „Viaţa e frumoasă“ organizat de Opereta bucureşteană, actorii de la The Workcenter Jerzy Grotowski & Thomas Richards din Pontedera (Italia) au prezentat două spectacole – I Am America şi Electric Party Songs. Spre deosebire de anul trecut cînd în Bucureşti a venit guru incontestabil de la Pontedera, Thomas Richards, în acest an a fost prezent un lider în devenire, Mario Biagini, şi echipa sa numită Open Program. Denumirea indică clar că avem de-a face cu latura profană a The Workcenter, căci cea mai importantă parte din munca de cercetare teatrală de acolo rămîne, ca pe vremea lui Grotowski, inaccesibilă publicului. Cum interdicţiile stîrnesc curiozitate, interesul pentru ceea se petrece la Pontedera a fost destul de ridicat în rîndul oamenilor de teatru. Prin urmare, după moartea lui Grotowski, noii lideri au început să creeze mici spectacole care pot fi reprezentate cu un număr redus de spectatori pentru a păstra caracterul intim, ceremonial al actului artistic. Aceste spectacole „comerciale“ au fost invitate în Festivalul „Viaţa e frumoasă“. Conexiunea s-a făcut în zona muzicală, căci festivalul se autodefineşte ca fiind unul al spectacolului muzical, iar performance-urile de la Pontedera sînt fundamentate pe incantaţii ritualice. E admirabil demersul Operetei de a facilita spectatorilor întîlnirea cu aceste show-uri – legendă care fac parte din istoria antropologiei teatrale, una necunoscută, aproape ocultă.

Performance-urile au mai degrabă o structură de concert decît una de teatru. Ambele glisează în jurul muzicii tradiţionale din sudul Statelor Unite, cu accent pe muzica neagră, cea religioasă, din bisericile afro-americane. Jazz, gospel, blues, cu tuşe rock şi punk sînt servite de poezia anticapitalistă a lui Allen Ginsberg în I Am America (o scanare pseudoistorică a SUA, cu un moment memorabil al redării perioadei flower power – multipli de Jimi Hendrix cîntă cu steagul american în fundal, printre zgîrie-nori făcuţi din lăzi tapetate cu hîrtie de copt şi luminate din interior). Acelaşi stil şi în Electric Party Songs, unde muzica religioasă este şi mai prezentă. Incantaţii preoţeşti menite să ducă la o revelaţie comună, la o construcţie energetică. A nu se înţelege că show-urile sînt mistice. Dimpotrivă. Teatrul se apropie de religie ca mister, ca procesiune. În buna tradiţie grotowskiană, misticismul este deconstruit, contestat, laicizat. „Cum de există mai mulţi zei: Dumnezeu, Allah, Buddha? Ce fac ei, la ce folosesc, se bat între ei? Tu eşti Dumnezeu, toţi sîntem Dumnezeu.“ O viziune panteistă ca pretext pentru studierea ritualurilor. Şi abia aici ajungem la esenţa acestor spectacole. Dezvoltate din teoria lui Grotowski „arta ca vehicul“, show-urile sînt demonstraţii de tehnică actoricească în care corpul funcţionează ca un canal energetic, este vibrant din creştetul capului pînă în vîrful degetelor de la picioare (excelentă condiţia fizică a actorilor). Cutia toracică, pieptul şi gîtul sînt vase rezonante prin care circulă vocea (armoniile vocale sînt impresionante). Mîinile sînt ţinute în poziţii care amintesc de ceremonialul religios, de gesturile largi ale preoţilor sau de mîinile sfinţilor din icoane. Nu e un detaliu coregrafic, ci o necesitate pentru parcursul energetic. Mîinile captează şi conduc energia. Aceeaşi ţinută corporală şi aceeaşi poziţie a mîinilor se regăsesc la cel mai cunoscut discipol al lui Grotowski, Eugenio Barba: deschiderea în căuş a palmelor, cambrarea lor cu degetele îndoite, încordarea trupului etc. Unele contorsiuni ale corpului reprezintă reflexia lui Ryszard Cieslak în Prinţul constant, legendarul spectacol al lui Grotowski în care actorul – fetiş al maestrului – are o poziţie arhetipală, stă jos, cu genunchii deschişi, vîrfurile degetelor de la picioare unite, trunchiul ridicat la 45º, ochii închişi. O astfel de poziţie este folosită în I Am America, de un actor care interpretează Poem de dragoste pe o temă de Whitman (de Allen Ginsberg). Pornind din această poziţie, actorul execută lent mişcări spasmodice, revenind la punctul iniţial. Traseul se repetă de cîteva ori şi împreună cu textul – o parafrază după Cîntarea cîntărilor care prezintă noaptea de dragoste a mirilor – creează o imagine expresivă a senzualităţii. Poziţia Cieslak se regăseşte şi în alte momente din ambele spectacole.

Ceea ce este remarcabil în producţiile demonstrative de la The Workcenter legat de tehnica actoricească, de capacitatea de a face corpul să vibreze, să fie pus în stare de acting. Ca în biserică, teatrul devine un ritual, o ceremonie care trebuie pregătită şi pentru care preotul/actorul se transformă într-un vehicul prin care curge energia. Toate simţurile actorului sînt în stare de alertă, corpul este conştientizat în fiecare milimetru şi folosit ca un instrument, în plinătatea expresivităţii sale. O astfel de implicare totală a trupului în actul artistic creează senzaţia de procesiune mistică, deşi – cum aminteam – nu există nimic religios în show-urile urmaşilor lui Grotowski. Şi totuşi, similaritatea cu biserica excede scenei. La Pontedera, Grotowski şi-a găsit un loc pentru laboratorul său de antropologie teatrală. Un loc ferit de ochii lumii unde a strîns actori de origini diferite cu care a lucrat într-un anonimat asumat. Modul de viaţă este asemănător cu cel monahal: actorii se grupează în jurul unui trainer, regizor şi actor, dar şi mentor, conducător de grup care impune reguli nu numai pe scenă, ci şi viaţă. Un guru. După moartea lui Grotowski, guru absolut a devenit Thomas Richards, pregătit din timp de maestru pentru asta. Acum, apare un al doilea lider, Mario Biagini. N-aş putea spune dacă modelul grotowskian al „mănăstirii“ teatrale se destramă, dar cu siguranţă se modifică.

Sigur, dincolo de admiraţia pentru modul în care au regîndit tehnicile teatrale şi pentru rezultatul obţinut prin punerea actorului în starea de joc (bioenergeticienii folosesc proceduri de punere a unui corp bolnav în starea de a fi vindecat; altfel, tratamentul nu dă rezultate, susţin ei), în urma spectacolelor rămîne o senzaţie de desuetitudine, de teatru flower power. Ca şi cum arta lor ar fi încremenit în timp. E vie, dar datată. Grotowski susţinea că un spectacol repetă de fiecare dată reprezentaţia iniţială, retrăieşte un moment istoric determinat deci trebuie păstrat în parametrii iniţiali de timp şi energie (el a reuşit asta, dovada constă în cele două înregistrări ale Prinţului constant, una exclusiv video, alta audio, făcute la doi ani distanţă şi care s-au suprapus perfect). Pare că urmaşii săi redescoperă aceleaşi tehnici actoriceşti pe care le folosesc demonstrativ, nu şi creativ. Şi atunci, cui prodest?  

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: J. Lyons, J. Etecheber

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.