Terra incognita – radicalismul performativ

Publicat în Dilema Veche nr. 569 din 8-14 ianuarie 2015
Terra incognita – radicalismul performativ jpeg

● www.org, un spectacol de Kata Bodoki-Halmen (artist), Nóra Csoma (producător rezident) şi Farid Fairuz (mentor). Performer: Kata Bodoki-Halmen. CNDB, Colectiv A.  

Scena teatrală independentă – includ în această formulare toate formele performative de expresie din afara instituţiilor de stat – este în plină expansiune. Conţinutul său, deşi aparent consistent, este încă departe de a atinge variate formule performative, cantonîndu-se covîrşitor în zona comercială. În esenţă, teatrul nesubvenţionat se împarte în cel comercial şi cel de atitudine (cel din urmă vizează gîndirea critică asupra societăţii şi artei, adică politicul şi experimentul teatral). Apariţia teatrului independent în România postcomunistă este strîns legată de nevoia de a face ceva diferit sau care nu era încă acceptabil pe o scenă de stat: teatru social (incipient la mijlocul anilor ’90), texte contemporane (dramaturgia străină a fost promovată întîi în teatrul underground: Neil LaBute, David Mamet, Eric Bogosian, fraţii Presniakov, Evgheni Grişkoveţ etc), formule estetice noi (Radu Afrim a debutat în Capitală la Teatrul Luni de la Green Hours, cu spectacole definitorii pentru stilul său bogat vizual,

şi

, ultimul funcţionînd ca o

– de obicei, vizualul este minimal în zona independentă din cauza spaţiilor mici şi a bugetului, insuficient sau inexistent). Era firesc ca fenomenul performance-ului independent să capete amploare, doar că el s-a dezvoltat preponderent în zona comercială. Teatrul de atitudine, critic cu societatea, exprimentul performativ, noua dramaturgie, formulele estetice inovatoare s-au configurat în zona independenţilor, dar ca o direcţie minoră în raport cu majoritatea. 

Unul dintre lucrurile care lipseşte de pe scena neoficială este radicalismul. Experimentele performative sînt puţine, iar dintre ele, doar cîteva cercetează teritoriile extreme. Pe acest pămînt necunoscut a pătruns Kata Bodoki-Halmen, artista care uimea anul trecut în

alături de Lucia Mărneanu şi care contraria prin trecutul ei, cu studii în alte domenii decît actoria. După propria prezentare, Kata Bodoki-Halmen „a studiat filosofie în Cluj şi teatrologie. N-a terminat nici una. Acum cochetează cu diferite arte performative.“ Personalitate aparte în artele performative, Kata Bodoki-Halmen jonglează cu sunetele – este compozitor, interpret, sound designer –, este atrasă de răsturnarea perspectivelor şi depăşirea limitelor, impunînd viziuni şi limbaje performative neobişnuite, refuzînd tiparele şi renegînd standardele. Toate aceste lucruri intuite în

, unde Kata funcţiona într-o construcţie performativă colectivă, au fost clar dovedite şi asumate în

, performance, rezultat în urma unei rezidenţe acordate de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi Colectiv A la Fabrica de Pensule din Cluj. Trebuie să precizez că, în ciuda bugetării sale (la nivelul supravieţuirii şi uneori mai puţin decît atît) de către Ministerul Culturii, CNDB funcţionează atipic pentru o instituţie de stat, fără trupă şi repertoriu, mai mult ca o platformă de artă contemporană decît ca o instituţie, lucru de neînţeles pentru finanţator, de unde şi numeroasele sale conflicte cu acesta. Prin urmare, în ciuda susţinerii financiare a AFCN (instituţie de stat),

, program derulat de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti în parteneriat cu asociaţia Colectiv A este mai degrabă un proiect independent decît unul de stat.

Performance-ul lui Kata Bodoki-Halmen se constituie într-o aparentă interacţiune în timp real cu o

Jessey. Spaţiul spectatorilor este cel în care imaginea fetei de la videochat-ul erotic apare intermediată de computer şi proiectată pe un ecran mare sau perete, în timp ce „clienţii“, întruchipaţi tehnic de producătorul Nóra Csoma, sînt în aceeaşi încăpere cu publicul. Cum este vorba despre un performance

, Kata se foloseşte de specificul locului – spectacolul se desfăşoară în locuinţe private, pe ideea teatrului de apartament, promovată de Jean-Lorin Sterian la Lorgean Theatre, cel care a facilitat reprezentaţiile din Bucureşti, într-o casă de pe strada Mircea Vulcănescu – şi invită spectatorii să se mişte prin spaţiu în timpul spectacolului. Este momentul în care publicul o descoperă pe Jessey în camera alăturată, astfel încît planurile se suprapun: imagine reală, imagine intermediată. Spectacolul se configurează în jurul mai multor teme, dintre care cea mai puternică vizează femeia ca obiect de consum: erotizarea imaginii feminine şi transformarea în marfă a corpului. Spectacolul refuză militantismul, evitînd verdictele sociale şi acuzele politice explicite, se opreşte într-o zonă expozitivă conceptual, care conţine însă o bombă ascunsă. Expunerea corpului performerei în deplinătatea sa conduce la ideea de intruziune în perimetrul personal, de uz public şi abuz asupra intimităţii, la stilul de „viaţa în vitrină“, la generalizarea pornografiei şi a sexualizării. Kata Bodoki-Halmen are o poziţie tranşantă faţă de problema sexualităţii ca marfă şi a femeii ca obiect: defecaţia ca atitudine socială. Bomba din spectacolul lui Kata este scatologică. 

Performance-ul mizează pe explorarea totală a corpului uman şi pe expunerea ostentivă a elementelor interzise sau inacceptabile, de la vagin la excremente. Reimaginarea identităţii – transformarea în

– necesită purtarea unor măşti sociale, de aceea personajul este eminamente ludic, vinde ficţiuni. În acest teritoriu virtual ficţional, Jessey prestează, de fapt, muncă erotică, dar îşi extinde expunerea dincolo de sexualitate, inclusiv asupra memoriei. 

Traseul artistic al lui Kata Bodoki-Halmen, muziciană şi performeră cu viziune şi expresie personale, provocatoare dincolo de limita admisibilului într-o societate conservatoare, pare să fie complet în afara tiparelor performative din România (deşi Jérôme Bel a urinat pe scenă la Bucureşti, gestul nu s-a încadrat în standardele performative locale). Este necesar un astfel de limbaj performativ? Există public pentru acest tip de performance experimental? Experimentul este necesar, fie el radical sau nu, ţine de cercetarea performativă şi duce la dezvoltarea limbajului artistic şi la găsirea unor formate spectaculare noi. Publicul se creează, mai mult, există deja o tipologie de spectator, predominant tînăr, cunoscător al artei contemporane (europene şi americane), care caută acasă performance-uri în forme inovatoare. Kata Bodoki-Halmen oferă un tip de performativitate specială, radicală uneori, ce poate incita, oripila şi debusola în aceeaşi măsură. Absolut imprevizibilă, Kata este o artistă de urmărit. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: N. Csoma

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.