Teatrul față în față cu pandemia

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Teatrul față în față cu pandemia jpeg

„Teatrul este semnul unei societăți sănătoase”, afirmă Simon McBurney într-o recentă discuție pe platforma Zoom despre supraviețuirea acestei arte în vremuri de pandemie. Seismograf al cotidianului, teatrul a preluat problemele pandemiei – teama, singurătatea, moartea. Două spectacole vizionabile online, care reflectă depresia pandemică, au multe puncte comune. Ambele abordează temele enunțate, pe care le pun în relație cu teatrul și cu forțarea acestei arte fizice să se decorporalizeze prin transferul în mediul digital. Ambele sînt spectacole-monolog căci timpul pandemic se dovedește a fi unul al subiectivității. Întîmplător, ambele spectacole sînt vorbite în germană (cu subtitrare), unul, V.I.P. – Very Isolated Person, pentru că este creat de regizoarea Paula Breuer și actrița Olga Török și va fi preluat de Teatrul German de Stat din Timișoara, iar celălalt, Death Positive. States of Emergency, creat de Yael Ronen, este produs de Teatrul „Maxim Gorki“ din Berlin.

V.I.P. – Very Isolated Person este un performance transmis live pe Zoom, în care actrița Olga Török, care a interpretat o altă actriță, Nina Zarecinaia, în Pescărușul cehovian regizat de Yuri Kordonsky în 2013, se confruntă acum cu personajul. Cele două actrițe, una eșuată la final de secol XIX în realitatea mizeră a teatrului de agrement, alta fiind nevoită să găsească noi formule de expresie acum, cînd certitudinile profesiei (și ale vieții) i s-au tras de sub picioare, se încăpățînează să își continue munca. Terenul care se așterne înaintea lor e nesigur, dar ambele merg înainte, cu incertitudinile dînd pe afară, chestionîndu-și arta și forța de a continua. Olga/Nina se închide în baie, un spațiu intim în care singurătatea devine palpabilă, amplificînd fricile pînă la paroxism. În timp ce se scufundă în anxietate, cu o tușă la Ofelia shakespeariană – „probează” moartea printr-o tentativă de înec în cadă –, ea devine un corp universal, însingurat în carantină, încapsulat într-un spațiu mic, tînjind după mișcare și contactul cu alții. Cîteva întrebări puse spectatorilor – pe care Zoom îi poziționează voyeuristic, ca și cum ar trage cu ochiul pe gaura cheii – simulează o oarecare comunicare. Nina, actrița care credea că teatrul e emoție, și Olga, actrița cerebrală din teatrul contemporan, nu se suprapun, fiecare își duce lupta ei. Olga se dezbracă de personaj, se spală de el în cadă și îl abandonează acolo, eliberîndu-se și părăsind baia. Spre ce se îndreaptă nu se știe, dar cert e că refuză să rămînă încorsetată în limitele nu doar fizice, ale spațiului, ci și mentale, ale ideii că teatrul se poate face într-un singur fel. Spectacolul este difuzat live gratuit pe platforma Zoom, cu traducere în limba română (programul se anunță pe pagina de Facebook a Teatrului German din Timișoara).

                         

p17 death positive states of emergency jpg jpeg

„Cum își vor aminti oamenii de noi, ca despre Evul Mediu, Epoca de Aur sau Anii de Plastic?”, se întreabă un personaj din Death Positive. States of Emergency, spectacolul fragmentar al lui Yael Ronen, cu povești extrase din experiențele personale ale performerilor, prezentate sub formă de monolog și conectate la criza sanitară. Una dintre direcțiile spectacolului se duce spre impactul nociv al carantinei asupra teatrului. Restricțiile produc situații absurde: o actriță amenință să coboare în sală, dar cînd se îndreaptă spre public, se declanșează alarma – regulile se respectă, dar sînt ironizate; de altfel, măștile din spectacol sînt variante caricaturizate ale celor din commedia dell’arte și au tușe neliniștitoare (o mască făcută dintr-un bidon de plastic aduce cu masca militară de gaze). Închiderea spațiilor culturale ridică întrebarea: care sînt nevoile necesare ale ființei umane? Sînt artiștii lucrători esențiali?

O altă direcție a spectacolului merge pe identificarea discursurilor despre pandemie – obsesia respectării regulilor și teoria conspirației. Într-un cub de plastic, o tînără ține un jurnal despre singurătate, monotonie și frică în carantină, monologul ei, cu urme de depresie, aduce cu cel din 4.48 Psihoză de Sarah Kane. Faptul că la final i se aude respirație, grea, mecanică, sunînd mai degrabă ca aparatul de ventilație de la ATI decît ca un plămîn, relativizează situația, sugerînd că ar putea fi jurnalul mental al unui bolnav de COVID-19. Ideea e susținută de animația cu schelete diforme – umanoizi cu două coloane vertebrale sau cu plămîni „de sticlă” – care dansează pe Touch Me (I Want Your Body). O perspectivă opusă este adusă de un alt personaj încastrat într-o rochie-cort care spune că „în vreme de criză înfloresc naționalismul și rasismul” și face un inventar al lucrurilor scumpe de care un om bogat are absolută nevoie în carantină, inclusiv un jurnal „ca să devii faimos, ca Anne Frank – e dreptul tău fundamental de ființă umană”.

Cel mai puternic impact îl are problematica morții, însă Yael Ronen abordează subiectul evitînd să îl lege explicit de pandemie. Actorul Knut Berger vorbește despre moartea părinților săi, actrița Orit Nahmias despre cea a tatălui ei. Berger trece prin chinul luptei cu cancerul în cazul ambilor părinți. Concentrîndu-se asupra celui în stadiu avansat, îi pierde însă pe amîndoi. Reacțiile acestora în fața morții variază de la acceptare la refuz, iar fiul supraviețuitor suferă de vina de a nu fi fost un salvator. Nahmias are o altă poveste, cu un părinte toxic, care devine agresor mental prin împovărarea copilului cu trauma viitoarei sale morți. Amenințarea continuă a tatălui cu sinuciderea e un abuz psihologic, iar moartea lui – din cauze naturale – aduce fiicei eliberarea de șantaj și aproape că îi anulează regretul. „Singurul lucru pe care îl ai de făcut în viață e să mori”, îi spune mama lui Knut Berger în timp ce moare într-un cămin de îngrijire paliativă al cărui slogan este „Death positive”.

În costum de protecție și cu o mască à la Pulcinella, MC-ul spectacolului declară că „nu îmi plac schimbările, am nevoie de stabilitate” și cred că aceasta este cheia spectacolului. Ceea ce ne bulversează acum viața în toate componentele ei este instabilitatea, ei i se asociază frica, absurdul, moartea. Death Positive panoramează subiectiv, parodic și dramatic criza sanitară, dar nu are soluții, ci face mai degrabă o terapie de grup pentru a supraviețui instabilității. Spectacolul se difuzează online (programul este pe site-ul Teatrului „Maxim Gorki“ din Berlin), cu traducere in limba engleză și link de vizionare valabil 24 ore. Prețul biletelor începe cu 3 euro.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: V.I.P. – Very Isolated Person, credit foto - Ovidiu Zimcea (sus), Death Positive. States of Emergency (jos)

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.