Teatrul comunităţii

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Teatrul comunităţii jpeg

O puştoaică devine conştientă de apartenenţa ei la etnia romă. Cîteva femei încearcă să oprească dispariţia Centrului cultural din cartierul lor. O doamnă în vîrstă vorbeşte despre iubirea tîrzie a tatălui ei imediat după Al Doilea Război Mondial. O unguroaică din Tîrgu-Mureş îşi sărbătoreşte ziua de naştere cu prieteni din Budapesta şi se trezeşte cu musafiri români la uşă. Dorin Tudoran este interogat de Securitate. Pentru soţia unui miner din Valea Jiului, utopia este că ar putea să se mute la Deva. O fetiţă este bătută de colegii de clasă pentru că aşa a făcut şi „doamna“. O femeie vrea să recupereze casa în care a copilărit, confiscată de stat. Un bătrîn încearcă să îşi salveze locuinţa care a fost retrocedată. Un tînăr cu deficienţe de auz îşi doreşte să devină dansator.

Aparent, personajele nu au nici o legătură unele cu altele. În esenţă, aşa şi este. Ceea ce le face să aparţină aceluiaşi grup este calitatea de exponent al unei inflamaţii sociale. Un simptom de boală civică. Nu sînt poveştile unor oameni, ci ale unor comunităţi. Minerii, bătrînii, surzii, romii, locuitorii din cartierul Rahova (Bucureşti), oraşele multietnice, chiriaşii şi proprietarii caselor naţionalizate. Sînt şi simptome ale unor probleme la nivel naţional, precum sistemul de învăţămînt sau lustraţia. De cîţiva ani, mai mulţi artişti tineri deschid ochii din ce în ce mai mari spre realitatea socială şi îi identifică hibele. Apropierea de zona socială, iniţial timidă, a devenit una dintre direcţiile clare ale teatrului românesc contemporan. Asta în ciuda faptului că UNITER-ul continuă să o ignore, păstrînd premiile de specialitate în aria sigură a teatrului „oficial“. Teatrul comunităţii se dezvoltă, de regulă, în spaţii independente, cu finanţări de la AFCN sau sponsori (puţini), cu artişti tineri, în estetici austere care seamănă cu documentarul. Există diverse formule de spectacol, teatru-document sau intervenţie culturală.

În Moses Stories şi Vîrsta obiectelor, grupul tangaProject – Mihaela Michailov, Katia Pascariu, Paul Dunca, Alice Monica Marinescu, David Schwartz – a ales un format explicit de teatru-document. Rezidenţii Căminului de bătrîni „Moses Rosen“ şi-au scris poveştile personale în urma unui atelier de dramaturgie. Textele au fost citite de autori, aşezaţi pe scaune, fără vreun artificiu dramatic. Lipsa de teatralitate a permis însă explozia emoţională în varianta cea mai sinceră. Poveştile unor oameni care au traversat anii de cumpănă ai istoriei recente – Al Doilea Război Mondial, comunismul şi democraţia originală – se constituie într-o confesiune cutremurătoare. Unii se vindecă vorbind, alţii – ascultînd. Dincolo de emoţie, se recuperează astfel istoria vie, povestită direct de martori.

Tot o formulă de personaj care joacă în propria poveste abordează şi Bogdan Georgescu în Fără sprijin, un spectacol-mărturie despre dispariţia sediului laBomba – Centrul Comunitar pentru Educaţie şi Artă Activă din cartierul bucureştean Rahova. Trei dintre personaje au fost mutate din viaţă pe scenă, unde joacă într-un scenariu care recreează realitatea. Există deci o teatralitate care funcţionează în relaţie cu un document video ce redă momentul evacuării sediului laBomba. Teatrul intermediază realitatea fără a o ficţionaliza.

O altă formă de teatru al comunităţii presupune documentarea de tip investigaţie jurnalistică (interviuri, cercetare) din care se creează apoi un scenariu, mai mult sau mai puţin teatral. În subPămînt, viaţa minerilor din Valea Jiului a constituit subiect de „observaţie cotidiană şi analiză critică“ pentru regizorul David Schwartz, dramaturgul Mihaela Michailov şi fotograful Vlad Petri. Spectacolul rezultat se construieşte din monoloagele unor personaje reale (unele rezultă din mai multe persoane) ale căror poveşti sînt dramatizate fără a fi alterate. Personajele sînt puse într-o scenografie creată ad-hoc din elemente de recuzită (o tablă pe care este scris numele şi un detaliu de spaţiu) şi sunete brute rezultate din lovirea obiectelor din scenă (un mod de a face muzică pe care regizorul David Schwartz l-a folosit şi în spectacolul său de debut România, te pup! pe textul lui Bogdan Georgescu). Rezultă un show care conţine o teatralitate ţinută în lesă, ca şi cum teatrul ar fi permanent tras de urechi de realitatea de la care a pornit. Aproximativ aceeaşi formulă apare şi în Declar pe propria răspundere, unde actriţa Alina Şerban este şi autoarea textului (un jurnal personal). Personajul real se joacă pe sine, folosind însă mijloace de expresie teatrală. Regizoarea Gianina Cărbunariu merge mai departe cu teatralizarea realităţii şi ficţionalizează documentarea unui subiect într-un scenariu. În 20/20, personajele sînt tipologii extrase din interviurile realizate cu martorii conflictului româno-maghiar de la Tîrgu-Mureş (martie 1990). Scheletul personajelor este documentat, dar carnea lor este ficţiune. X kilometri din Y milimetri oferă variante de evoluţie a personajelor plecînd de la un „scenariu“ adevărat: stenograma interogării scriitorului Dorin Tudoran în ziua de 25 martie 1985. Textul oferă multiple interpretări, dar fiecare variantă ficţionalizează realitatea. Concluzia este că nu poţi reconstrui istoria ca pe un adevăr absolut, ci ca pe o multitudine de adevăruri individuale. Cele două spectacole rezultă din investigarea realităţii şi servesc ca pretext pentru discuţii cu publicul, dar se susţin şi ca show-uri independente de partea documentară.

Deşi se porneşte de la documentare – situaţia caselor naţionalizate –, în Faceţi loc! se discută dependenţa, în primul rînd psihică, a omului de obiecte, în special de casă. Problema chiriaşilor şi a proprietarilor rămîne în plan secund, accentul se mută pe obişnuinţa de a ne defini ca personalitate prin ceea ce posedăm. În Copii răi sau Zero decibeli, punctul de plecare este o problemă a societăţii – degradarea sistemului de educaţie sau marginalizarea persoanelor cu deficienţe de auz –, dar textele sînt integral ficţiune. Nu mai e vorba de teatru-document, ci de scenarii pe teme sociale.

„Mantaua“ din care a apărut acest teatru interogativ este un spectacol care nu viza direct zona socială. Stop the tempo! al Gianinei Cărbunariu de la Teatrul Luni de la Green Hours (2003) a fost un show inovator la vremea lui, inclusiv estetic (scenografia era formată din trei lanterne care constituiau singura sursă de lumină). Tema – tineri care taie curentul în cluburi, decuplînd oamenii de la o realitate artificială – aducea a un Chuck Palahniuk mai blînd (Fight Club), deşi nu pe deplin paşnic. Stop the tempo! a fost o ars dramatica ce a anunţat noua dramaturgie.

Oana Stoica este critic de teatru.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.