Splendoarea și mizeria dansului contemporan

Raluca IACOB
Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Splendoarea și mizeria dansului contemporan jpeg

În România se știu destul de puține lucruri despre dans sau arta secolului XX, așa cum a fost supranumit de coregraful Maurice Béjart. Faptul este regretabil, mai ales că o treime dintre români au dansat cel puțin o dată în 2018, plasînd dansul pe primul loc în preferințele de practicare a unei arte la noi.

Dansul nu are nevoie de traducere, deci este un ambasador perfect peste hotare și o bună carte de vizită pentru turiștii care ne vizitează. Dansul practicat relaxează și ne unește, ne dă sentimentul de a fi parte a unei comunități, este o experiență senzorială și emoțională. Spectacolele de dans au asupra corpului un efect similar cu mișcarea efectivă, studiile arătînd că în timpul vizionării mușchii reacționează în funcție de ceea ce ochiul vede că se întîmplă pe scenă. Dacă există interes pentru dans, este și loc de dezvoltare atît a publicului, cît și a scenei. Preferința pentru dans și pentru participarea la o diversitate mai mare de spectacole muzicale decît cele populare reprezintă un argument pentru investiția în infrastructura fizică și instituțională care face posibile creația și spectacolele, pentru sprijinirea culturii coregrafice, pentru cercetare, producție, educație și formare profesională a dansatorilor. Această pledoarie pentru potențialul și valoarea dansului e necesară pentru că se află în contrast major cu realitatea de pe teren a celei mai tinere, mai versatile și mai promițătoare forme de dans din prezent – scena de dans contemporan din România.

În prezent, scena este formată dintr-o instituție națională dedicată dansului (CNDB) și peste 15 organizații și structuri de dans contemporan active la București, Cluj-Napoca, Iași, Brașov (dar care nu se limitează doar la proiecte de dans), precum și peste 15 organizații active în domenii precum teatrul, artele vizuale sau cu profil interdisciplinar, care generează și proiecte în zona dansului. Aproximativ 100-120 de artiști și practicieni formează în prezent comunitatea dansului contemporan din România. Organizațiile și instituțiile active în dans sînt concentrate în special la București și Cluj, cu prezențe în dezvoltare la Timișoara și Brașov, cu producții sau evenimente găzduite și în teatre publice și spații independente din București, Bacău, Cluj, Craiova, Gheorgheni, Iași, Piatra Neamț, Sf. Gheorghe, Sibiu, Timișoara, Tîrgu Mureș. Instabilitatea, subfinanțarea și lipsa de continuitate sînt cîteva elemente-cheie care marchează modul de funcționare a domeniului dansului contemporan în România după 1990. Precaritatea domeniului face ca atît organizațiile, cît și artiștii să se împartă de cele mai multe ori între mai multe proiecte de scurtă durată, derulate simultan, iar timpul investit într-o creație nouă să fie limitat, ceea ce are un impact direct asupra calității și duratei de viață a creațiilor respective, dar și asupra publicului.

Dansul contemporan este una dintre formele artistice care au înflorit după 1989 datorită inițiativei personale a unor artiști și manageri culturali care și-au dorit să poată performa, experimenta, dezvolta cultura coregrafică, au vrut să poată colabora internațional și să crească organizații care să devină un reper pentru public. Totuși, cultura este un domeniu care, în lipsa unor politici publice inteligente sau măcar a unui cadru de reglementări care să o sprijine relevant și coerent, nu poate să reziste. Accesul și participarea la cultură, ca drepturi fundamentale, nu se realizează decît dacă există spații și dotări potrivite, la care oamenii să poată ajunge ușor, dacă artiștii și organizațiile culturale își cunosc publicul, dacă pot și știu să gîndească o ofertă atractivă și relevantă, dacă politicile de preț sînt accesibile. În lipsa acestora, nu avem voie să fim mirați că nu există mase de oameni interesați de anumite forme de artă care nu beneficiază de sprijin public corespunzător, că profesioniștii sînt puțini și nu reușesc să ofere spectacole de anvergură, că protestele curg și că proiectele sînt firave, cu excepții care vor exista întotdeauna, pentru că tinerețea și entuziasmul vor crea periodic oaze de performanță și avînt, dar care adesea se vor disipa după cîțiva ani de activitate.

Pentru ca lucrurile să funcționeze atît în sensul unor creații de valoare, cît și al accesului și participării publicului, e nevoie să existe actori suficienți și capabili care să joace toate rolurile necesare din scenă – de la educarea publicului la formarea profesioniștilor, creație și difuzare, mobilități artistice și cercetare, protejarea valorilor trecutului etc.

14 camping cndb 5167 jpg jpeg

Cercetarea pe care am realizat-o în 2019 împreună cu Ștefania Ferchedău ne arăta că artiștii, managerii, producătorii de dans, cît și organizațiile lor își asumă fiecare mai multe roluri pentru a putea supraviețui și pentru a propune un program artistic care să ajungă la public. Această strategie de subzistență descurajează specializarea, scade impactul în rîndul publicului și crește tensiunile din cadrul scenei. De asemenea, rezultatele studiului arată că unele roluri nu sînt aproape deloc realizate – e vorba în primul rînd de către existența producătorilor și a cercetătorilor –, dar și că există un potențial mare de a face anumite activități să aibă impact, dacă organizațiile ar fi mai deschise către a permite profesioniștilor să se manifeste. Unele concluzii ar putea justifica imediat decizii: de pildă, organizarea de cursuri de formare pentru educatori culturali în domeniul dansului contemporan, pentru că mai mult de o treime (38%) dintre respondenți au considerat că au în foarte mare măsură cunoștințele necesare pentru a avea rolul de mediator, dar pentru peste jumătate (58%) dintre respondenți a fi formator este prioritar și aproape jumătate chiar realizează astfel de acțiuni (48%). În continuare s‑ar putea lucra pentru introducerea dansului în programa școlară ca disciplină opțională (așa cum se întîmplă în multe state europene), fapt ce ar aduce beneficiile dansului în viața copiilor și ar crea locuri de muncă pentru educatorii culturali din domeniu.

Studiul a sondat și nivelul veniturilor din dans al celor care profesează în domeniu: 58,3% din practicienii care au răspuns au declarat un venit anual sub 20.000 de lei (aproximativ 4.210 euro), iar 37,5% au spus că se încadrează în categoria 20.000-40.000 de lei (4.120-8.421 de euro). În cazul organizațiilor, un pic mai mult de jumătate (52,9%) au spus că au venituri sub 80.000 de lei (8.421 de euro) pentru proiecte de dans contemporan, iar 17,6% că se încadrează între 80.000 și 150.000 de lei (8.421-31.578 de euro).

Precaritatea structurală a activității individuale transpare și în tipul de colaborare pe care aceștia îl întrețin: 77% lucrează pe baza unor contracte de drepturi de autor, 37,5% pe baza unor contracte de prestări servicii, 27% pe baza unor contracte civile și doar 25% pe baza unor contracte de muncă cu durată determinată, respectiv 2% pe baza unor contracte de muncă cu durată nedeterminată. La finalul cercetării am inclus și cîteva recomandări care sperăm să inspire administrația publică, dar și organizațiile din dans și profesioniștii să facă lucrurile mai bine. Ideea principală este că responsabilitatea pentru precaritate nu poate fi asumată integral de către practicieni și organizații culturale, pentru că nu este în primul rînd consecința acțiunii lor, ci este mai ales rezultatul lipsei de instrumente de sprijin, finanțări și pîrghii legislative potrivite. Din perspectiva cetățeanului, este important să înțelegem că drepturile noastre culturale nu se pot realiza fără o intervenție inteligentă și consistentă în politici publice și reglementări juste, alături de finanțări acordate în raport cu obiective clare și cu conștiința sensului culturii ca serviciu public. În condițiile în care nu există încă prevederi fiscale și de protecție socială adaptate muncii artistice și nici o strategie națională pentru cultură pe termen mediu sau lung, iar statul român chiar subminează activitatea singurei instituții publice dedicate dansului contemporan – CNDB –, este clar că interesul pentru această formă artistică în particular este inexistent. O ilustrare a acestei stări de fapt e și bugetul alocat de Ministerul Culturii acestei instituții: suma de 367.000 de lei abia dacă îi permite să susțină programul minimal.

Raluca Iacob este manager cultural, cercetător independent și specialist în politici publice. Puteți consulta studiul integral, în limbile română și engleză, aici. Studiul a fost realizat în cadrul proiectului Platforma ZonaD co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Foto: Orsolya Balint (sus), CNDB (jos)

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

fata violata pixabay
Caz șocant la o școală gimnazială din Teleorman. O fetiță de nouă ani ar fi fost violată în toaletă
Caz șocant la școala din localitatea teleormăneană Mârzănești, unde o fetiță în vârstă de nouă ani ar fi fost violată în toaletă. În timp ce reprezentanții unității de învățământ neagă incidentul, Poliția a deschis o anchetă.
 Khaby Lame Captură video
De la muncitor sărac la cel mai urmărit influencer TikTok: povestea de succes a lui Khaby Lame
Khaby Lame, un tânăr de 22 de ani, a ajuns să fie cel mai urmărit influencer de pe TikTok.
Iohannis Summit NATO FOTO Presidency
Țările NATO din Europa Centrală și de Est susțin aderarea Ucrainei, cerând statelor membre să crească ajutorul militar
Statele NATO din Europa Centrală și de Est au transmis că susțin aderarea Ucrainei și Georgiei la alianță și că nu recunosc referendumurile prin care Rusia a anexat teritoriile Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.