Sofocle, între Freud şi Purcărete

Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
Sofocle, între Freud şi Purcărete jpeg

● Oidip. Scenariul original şi regia: Silviu Purcărete; scenografia: Dragoş Buhagiar; muzica originală: Vasile Şirli. Cu: Constantin Chiriac, Ofelia Popii, Diana Văcaru Lazăr, Diana Fufezan, Cristian Stanca, Adrian Matioc, Florin Coşuleţ, Ioan Paraschiv, Eduard Pătraşcu, Pali Vecsei, Emoke Boldizsar, Veronica Arizancu, Cristina Stoleriu, Cristina Ragos. Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu.  

Cînd am aflat că Silviu Purcărete a montat Oidip (premieră în 13 iunie, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Sibiu), un scenariu propriu, după cele două piese ale lui Sofocle – Oedip Rege şi Oedip la Colonos, primul gînd a fost că regizorul s-a reîntors pe un teritoriu familiar, care îl defineşte şi pe care îi place să îl exploreze repetat. Presupunerea este confirmată de artist, care îşi asumă declarat „estetica şaptezecistă“ şi recunoaşte, autoironic, că are „un inventar limitat de imagini şi trecuse ceva vreme de cînd nu mai lucrasem cu acest tip de imagini“ (autoironia şi detaşarea faţă de propriile creaţii, atribute care se regăsesc şi la Alexandru Dabija, constituie semne de sănătoasă luciditate artistică). Vizionarea spectacolului s-a dovedit a fi, totuşi, surprinzătoare, căci Purcărete este şi nu este acelaşi din anii ’90, cînd crea Fedra sau Danaidele. Imaginile din acel „inventar limitat“ sînt prelucrate, reinterpretate, revalorizate estetic, s-a produs o minimalizare a vizualului, reducţie ce operează în favoarea metaforei scenice, care devine, astfel, mai puternică. Există un montaj mai strict decît în anterioarele spectacole cu piese antice, un decupaj al textului care facilitează o naraţiune cu flashback-uri pe o structură cinematografică.

Timpul acţiunii este plasat în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Nu exactitatea este importantă, ci atmosfera stranie, de lume stabilă, în matca ei, asupra căreia planează o indefinibilă senzaţie de rău. Presimţirea dezastrului este inoculată subtil, printr-o combinaţie de scene din intimitatea cuplului Oidip – Iocasta (familie din înalta societate, tributară unui stil de viaţă aristocratic, cu înclinaţii spre opulenţă, purtînd semnele unei viitoare decandenţe, stigmat al păcatelor neştiute) cu unele politice (în care apare corul, orăşeni din anii ’40-’50, îmbrăcaţi uniform, cu fîşuri cenuşii – aici, regizorul se autocitează ironic, accesorizînd bărbaţii cu bastoane, ceea ce trimite la corul din Fedra). Mixul de scene diferite ca atmosferă este susţinut de întreaga construcţie spectaculară, care mizează pe texturi diverse la nivel de scriitură, scenografie şi muzică.

Spaţiul este esenţial şi oarecum neaşteptat. Dragoş Buhagiar susţine că este vorba de un spectacol de autor, în care el a fost doar „pensula care i-a desenat gîndurile“ regizorului. Surpriza vine de la prima vedere: un spaţiu auster, închis, decupat din scenă, ca un teatru de marionete, lăsînd să se vadă doar partea superioară a trupurilor actorilor (excelenta trupă sibiană, fidelă regizorului pentru ale cărui filozofii vizuale constituie un ingredient preţios). Materialul este (sau pare) lemnul frust, nefinisat, care poartă încă urmele îmbinărilor. Uşi şi ferestre, iniţial invizibile, se decupează dintr-un perete. Personajele se deplasează, uneori, cu ajutorul unei benzi care le poartă dintr-o parte în alta, ceea ce accentuează efectul cinematografic, de travelling, dar şi pe cel de păpuşi, „mînuite“ de forţe potrivnice (prezenţa Sfinxului este resimţită astfel ca o autoritate exterioară, deşi el nu apare fizic în spectacol). Un decor nespectaculos vizual, dar semnificativ în conţinut, căci Teba lui Oidip este izolată în acest spaţiu, recluziune necesară în faţa molimei care bîntuie afară (epidemiile au corespondent în natură – ciuma care s-a abătut asupra Transilvaniei, inclusiv asupra Sibiului în 1553–1554 era „anunţată“ de cutremure şi diferite fenomene meteorologice neobişnuite ca expresie a păcatelor oamenilor, pedeapsă divină menită să igienizeze moral – şi implicit fizic – umanitatea). Dezastrul climatic corespunde vinei tragice. În partea a doua, spaţiul se deschide, devine respirabil şi lasă să se vadă fundalul, pe care este proiectată imaginea unui crîng prin care adie neliniştitor vîntul, decor pentru o petrecere cu iz decandent. În prim-plan, Oidip, orb şi obosit, împlineşte ultima parte a destinului său. Este aici, din nou, un amestec de texturi dramaturgice şi vizuale: acea stranietate mişcătoare a peisajului filmat (care contrastează cu urgia din Teba – video Costin Chesnoiu), cina violentă în surdină care aminteşte, cumva, de atmosfera din filmele lui Federico Fellini, prin plasarea personajelor într-o extrarealitate, la limita dintre oniric şi realitate crudă, şi agonia lui Oidip, orb şi olog, incapabil să acţioneze, dar capabil să distrugă.  

Pentru tema muzicală, care captează cumva perfid atenţia şi parazitează auzul, Vasili Şirli prelucrează un cîntec din 1945 compus de Jean Villard – „Cele trei clopote“, care a făcut carieră în anii ’60–’70, inclusiv în topurile americane, sub diverse interpretări. Clopotele fac referire la cele trei momente esenţiale din viaţa omului – naşterea, nunta şi moartea –, dar subiectul sobru este oarecum subminat de varianta germană folosită în spectacol, care sună ca o şansonetă. Este ceva delicat, nepatetic în această interpretare care se suprapune cu scenele liniştite din căminul lui Oidip şi inoculează un soi de relaxare care conţine răul. 

Oidip al lui Constantin Chiriac este o antivictimă. Personajul nu are nimic fragil, este autoritar şi sigur pe el, de unde şi nevoia lui de a şti/controla tot ceea ce îl duce la prăbuşire. Ofelia Popii joacă la dublu: Iocasta – distinsă, senzuală şi Antigona – umilă şi devotată. Distribuirea actriţei în ambele roluri, soţia şi fiica lui Oidip, expresii involuntare ale păcatului, configurează feminitatea ca atracţie maladivă, idee accentuată şi de întruchiparea Eumenidelor ca un vagin uriaş care foşneşte în preajma lui Oidip. Freud îi dă tîrcoale lui Sofocle şi reliefează influenţa nefastă a feminităţii asupra destinului, fără a fi nimic misogin în asta, doar o anume fatalitate a sexualităţii. Desigur, este surprinzătoare renunţarea la ortografierea tradiţională a numelui Oidip. Regizorul declară că a urmat sfatul traducătorilor (Constantin Georgescu, Simona Georgescu, Theodor Georgescu), optînd pentru o formă care se apropie, în acelaşi timp, de original şi de o firească pronunţie în limba română – Oidip, în defavoarea formulei parvenită prin filieră franceză: Oedip.  

Spectacol complex, cu o imagine cinematografică, nu neapărat spectaculoasă, cît conceptuală, Oidip solicită atenţia publicului, fără să aibă interfaţa populară din Faust. Este şi aceasta o formă de provocare.  

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: S. Marcovici

copertă Murmur jpg
988 16 coperta2 jpg
Retractilități incisive
Atît Cristina Alexandrescu, cît și Mihnea Bâlici sînt două voci deja recognoscibile în poezia românească extrem contemporană.
988 17 Vrabia foto Tudor Neacsu1 jpg
Să cazi la pace cu trecutul
Perioada postcomunistă în România, în special pînă la aderarea țării la Uniunea Europeană, a fost tumultuoasă din multe punctele de vedere.
Matrix fisa cartii jpg
Lauren Groff, Matrix, traducere din engleză de Brîndușa Cotea, Curtea Veche Publishing, 2023 - fragment -
Cu o privire arzătoare, se apleacă peste masa pe care Asta, entuziasmată, a început deja să schițeze planuri.
Giuliano da Empoli Magul de la Kremlin cop1 APROBATA (1) jpg
Magul de la Kremlin de Giuliano da Empoli - fragment-
Acest roman este inspirat din fapte și personaje reale, cărora autorul le-a împrumutat viață particular și replici imaginare.
Afis Sala Radio 17 martie 2023 (2) jpg
Dirijoarea Orchestrei Simfonice din Canberra - JESSICA COTTIS - invitată la Sala Radio
JESSICA COTTIS – o prezență specială pe scena muzicală internațională, unul dintre cei mai remarcabili dirijori britanico-australieni, dirijor-șef și director artistic al Orchestrei Simfonice din Canberra, este invitată pe scenă Sălii Radio!
RRM Iasi 1920x1080 jpg
Din 22 martie, ora 19.00: Radio România Muzical la Iași, pe frecvența 95.4 FM
Radio România Muzical poate fi ascultat la București pe frecvența 104.8 FM, regional pe frecvența Coștila 97.6 FM, iar din 22 martie 2023, pe frecvența locală 95.4 FM la Iași.
p 16 YouTube jpg
Extemporal la erotică
Noul diagnostic îl răstoarnă sau îl echilibrează pe cel vechi: multă gingăşie şi un dram de forţă.
p 17 jpg
Fami(g)lia
A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.
987 17 coperta1 jpg
Focus JazzX
Timișoara și Clujul s-au sincronizat, inclusiv în interes politic, în ambiția de a consacra două festivaluri jazz de centru de capitală regională – JazzX și Jazz in the Park
987 15 foto BogdanDincă jpg
987 21 coperta Iamandi jpeg
Economie și psihologie
Una dintre explicațiile referitoare la căderea comunismului acordă factorului economic un rol preponderent.
(1) Beethoven Skizze Eugène Louis Lami FotoJean Marc Anglès Collection Cité de la musique jpg
Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații – conferință NEC
Colegiul Noua Europă are deosebita plăcere de a vă invita la conferința „Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații”, pe care compozitorul Dan Dediu o va susține joi, 9 martie 2023, la ora 17.00.
José Gallegos y Arnosa, El zapatero jpg
IIC BUC VISUALI ITALIANE AFFICHE 230222 jpg
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”
Cinematografia italiană are o istorie lungă și prestigioasă, cu capodopere care au cucerit publicul din întreaga lume.
986 16sus coperta jpg
Călătoria fluturelui monarh
Într-un restaurant li se strigă „Go back to Russia!”, iar viața le e punctată de atacurile de panică legate de identitatea lor fluctuantă.
986 16jos coperta jpg
Avataruri ale iubirii
Amestec de Pascal Bruckner, Julian Barnes și David Lodge, pasional, ironic și simultan intelectual, noul roman al lui François-Henri Désérable e o bijuterie literară care merită admirată.
p 17 2 jpg
Cu ușile închise
E vorba, în definitiv, despre caractere. Adică despre lucruri care nu se confundă niciodată cu viața, care e mult mai flexibilă și mai nuanțată.
986 17 coperta audio jpeg
„Lumea asta nătîngă / E tot ce avem”
Acum vreo trei ani, într-un interviu pentru publicația engleză Uncut, Georgia Hubley, una dintre treimile artistice din interiorul Yo La Tengo
p 21  Vorba, 1948 jpg
Victor Brauner – Regatul mamelor
„Eu cred că sărbătoarea mamelor este cu adevărat o sărbătoare antică, o zi în care mamele au toate drepturile și pot face ce vor.
index jpeg 7 webp
Episoade cu Mihai Șora
Altminteri, Mihai Șora era cumpănit la vorbă, deloc guraliv, temperat și cumpănit în vederi și exprimări.
Afis Sala Radio 3 martie landscape jpg
ANUL INTERNAȚIONAL RACHMANINOV: 150 DE ANI DE LA NAȘTEREA COMPOZITORULUI ANIVERSAȚI LA SALA RADIO
A cîntat în cele mai importante săli de concerte ale lumii, precum Wiener Konzerthaus, Palau de la Música din Barcelona, Teatrul Mariinski, Filarmonica din Paris, Alte Oper din Frankfurt, Tonhalle din Zürich și Auditorio Nacional de Música din Madrid.
985 16 coperta1 png
„Pentru-ale conștiinței nevoi”
Radu Demetriades e protagonistul celui mai bun roman despre comunismul și tranziția de la noi.
DTL digiposter logo (3) jpg
Volte
Există în film o generozitate într-ale prostului gust deloc specifică filmelor cuminți și educate, la mare trecere azi.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.