Singurătăţile unei femei

Publicat în Dilema Veche nr. 555 din 2-8 octombrie 2014
Singurătăţile unei femei jpeg

• Cinci ore cu Mario, după Miguel Delibes, regia: Mariana Cămărăşan, cu: Florina Gleznea. Teatrul Unteatru 

Principala problemă cu care se confruntă o actriţă care vrea să facă o monodramă este textul. Nu că nu s-ar găsi texte interesante, ofertante pentru scenă, dar sînt puţine şi nu tocmai la îndemînă, iar pînă la rezultatul final poate fi drum lung, căci, de multe ori, sursa originală trebuie prelucrată. Exact asta au făcut regizoarea Mariana Cămărăşan şi actriţa Florina Gleznea cu romanul lui Miguel Delibes, Cinci ore cu Mario, lunga confesiune a unei femei încă tinere, care îşi rememorează viaţa în timpul priveghiului la căpătîiul soţului. Textul funcţionează pe un tipar literar de succes: un eveniment important (nuntă, înmormîntare, sărbătoare – Crăciun, Paşti, Ziua Recunoştinţei) prilejuieşte scormonirea în trecutul generator de drame familiale şi schimbarea, de regulă, a perspectivei asupra prezentului. Folosită des în teatru şi film, formula a avut rezultate excelente (un exemplu relativ recent este filmul August. Osage County, cu Meryl Streep şi Julia Roberts). Prin urmare, acest spectacol a pornit de la o premisă pozitivă, pe care cele două artiste au reuşit să o valorifice. 

Dramatizarea unui roman nu este un lucru simplu, nici chiar dacă se doreşte o monodramă, fără complicarea scenariului cu multiple personaje. Construcţia dramaturgică pe care regizoarea şi actriţa au încercat-o în spectacol mizează nu numai pe o narativitate inteligibilă, ci şi pe un portret al feminităţii, extras din derularea simbiotică a istoriei generale şi a uneia personale, prima potenţînd-o, ba chiar influenţînd-o decisiv pe a doua. Concret, pe fundalul perioadei tumultuoase care a cuprins războiul civil spaniol, al Doilea Război Mondial şi epoca franchistă, viaţa lui Carmen urmează cursul sinuos al istoriei. A fost o vreme a convulsiilor politice în Spania, în care afilierea la o doctrină politică sau alta putea fi fatală. A fost un timp al crimelor fără justificare, al terorii şi al arbitrariului, al sărăciei şi al lipsei de speranţă. În acest context în care destinul individual este subordonat celui general, preţul umanului devine derizoriu. Carmen avea de înfruntat şi condiţia sa de femeie, considerată a priori dependentă de un bărbat. Traseul său existenţial este astfel pecetluit în aceşti ani, amprenta lor asupra copilei şi apoi a tinerei femei este definitorie pentru că vremurile o golesc de bucurie şi speranţă. Carmen rămîne doar o carcasă pentru habotnicie şi frustrări, arme cu care va otrăvi, la rîndul său, universul conjugal.

Spectacolul surprinde cinci momente distincte în care se parcurge această rememorare identitară într-o gradaţie descendentă. Eroina pleacă din punctul terminus, un prezent nefericit care nu îi oferă prea multe opţiuni şi ajunge la primul impuls, cînd era copil şi viaţa era un şir de posibilităţi. Ce se întîmplă între aceste două momente este o arhivă ficţională personală, care concentrează şi istoria reală. Carmen din prezent este o femeie rigidă, cu vederi înguste, dominată de o religiozitate mărginită, măcinată de nemulţumiri pentru care îi consideră vinovaţi pe cei din jur, mai ales pe soţul decedat, una dintre figurile absente, un intelectual de stînga care a încercat să-şi păstreze demnitatea şi să-şi apere ideile în vremuri tulburi, în care nici libertatea de opinie, nici verticalitatea morală nu erau apreciate. Există un soi de scrobeală a gîndurilor, resimţibilă în corpul ei ţeapăn, drapat în dantele îndoliate, care face din această femeie, încă tînără şi dezirabilă, un monstru al convenţialismului, o Bernarda Alba fără nici o urmă de farmec. Dar pe măsură ce memoria scoate la iveală amintiri, structura mizantropă a lui Carmen se prăbuşeşte şi descoperă o tînără caldă, senină, o femeie pe care viaţa a îngropat-o de vie. Căci această Carmen exuberantă „a murit“ cu mult timp înaintea soţului, iar cea de la priveghi pare a fi doar un reziduu al ei. 

Miguel Delibes, pe de-o parte, şi Mariana Cămărăşan împreună cu Florina Gleznea, pe de altă parte, fac un portret complex al feminităţii, al devenirii unei femei într-un timp istoric tensionat, cu observaţii fine asupra prejudecăţilor sociale care amprentează destinul. De altfel, Mariana Cămărăşan este o regizoare preocupată de universul feminin şi, mai precis, de deraierile feminităţii. În mai toate spectacolele sale, figurile centrale sînt feminine (Iadul este amintirea, Cui i-e frică de Virginia Woolf sau o altă monodramă – Amalia respiră adînc, pentru care actriţa Cristina Casian a primit Premiul Uniter pentru debut). Actriţă cu o figură fermă, expresivă, puternică şi stăpînă pe sine, Florina Gleznea creează un personaj care se pietrifică, îşi pierde seninătatea odată cu speranţele, devine dintr-o fiinţă liberă – una încorsetată de convenţii sociale, dominată de un catolicism rigid şi plină de frustrări care o aspresc, nesigură pe senzualitatea şi sentimentele ei (tentaţia adulterului este în contrapunct cu obsesia pentru imaginara relaţie extraconjugală a soţului, „motivată“ religios). Carmen este o fiinţă furioasă într-o lume în care soarta i-a fost decisă de alţii, o femeie împovărată de responsabilităţi, incapabilă de bucurie, lipsită de satisfacţii, cu o limbă ascuţită şi un simţ critic superdezvoltat, o femeie prizonieră în propria ei gîndire. Este un portret dur, cinic în onestitatea lui, valabil astăzi, căci influenţa unui social accidentat, dominat de precaritate şi nesiguranţă, asupra psihicului uman (poate mai mult asupra celui feminin, mai ales într-o societate conservatoare cum este cea românească, în care femeia este cea care are principalele responsabilităţi casnice şi parentale) este vizibilă în prezentul cotidian. Aş fi tentată să spun că acest portret conţine clişee, dacă realitatea nu m-ar contrazice. 

Florina Gleznea desenează inteligent diferitele Carmen care populează trecutul şi prezentul personajului. O mamă îngrijorată pentru copiii ei, cinci absenţe imaginate prin pantofi de diferite mărimi, pe care îi vopseşte în negru, impunîndu-le doliul, nu atît ca durere, ci ca o convenţie socială absolută. O soţie cicălitoare, cu vederi stricte, şi incultă, incapabilă să înţeleagă dramele soţului, scriitor şi profesor, ceea ce generează acel tip de mariaj chinuitor, erodat de tortura reciprocă a partenerilor (o formă răspîndită de căsnicie în societatea românească). O femeie măritată, tentată de o aventură, atrasă mai mult de ideea că cineva o place decît de acel cineva. O tînără doritoare de iubiri exuberante (şi aici se arată cinismul memoriei, bărbaţii doriţi, acei italieni cuceritori, sînt militarii trimişii de Mussolini în ajutorul lui Franco). O fetiţă fericită. 

Cu o precizie farmaceutică, Florina Gleznea îi oferă acestui personaj ceea ce i-a lipsit o viaţă întreagă: compasiune. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Unteatru

TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.