Singurătatea victimei de cursă lungă

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Singurătatea victimei de cursă lungă jpeg

● Fuck Nikon de Gabriel Pintilei. Cu: Iulia Verdeș; regie: Adela Bițică; scenografie: Alexandra Constantin; video: Dragoș Vasiloaia; light design: Mihai Escu; grafică: Alex Purcărea. O producție POINT.

Violența domestică și abuzul au o incidență foarte mare în România, cazurile grave, care ajung în presă, devenind aproape cotidiene. O statistică a Inspectoratului General al Poliției pentru 2018 arată că există 100 de cazuri reclamate pe zi, dar, de asemenea, sînt multe situații nereclamate (prin urmare necuantificabile), motivate de lipsa de informație, dependența emoțională și materială de agresor, cultura internalizării abuzului, teama de izolare și hărțuire, de către familie și prieteni, a victimelor care vorbesc despre abuz, atitudinea negativă față de victime a polițiștilor și a judecătorilor (amintesc doar de multiplele cazuri de viol asupra minorilor, copii de 10-12 ani, în care judecătorii au considerat că a fost vina victimelor) etc. În România, violența domestică face parte din cotidian și este conservată prin lipsa de educație a societății. Nu doar agresorii sînt responsabili pentru abuz și victimele pentru tăcere, ci întreaga societate este complice la violență prin cultivarea rușinii („Nu spune, că te faci de rîs“) și a patriarhatului (rolul exclusiv domestic al femeii include și corecția fizică). Iar sărăcia este un factor favorizant, nu și obligatoriu, pentru violența domestică.

Gabriel Pintilei, actor și dramaturg, a scris un text despre abuz, dar a plasat povestea în Statele Unite. Poate că distanța oferă o perspectivă mai clară și astfel se vede mai bine conexiunea dintre mediu, cultură și abuz. Fuck Nikon vorbește despre complicitatea tăcerii în jurul unui viol din patru perspective, toate feminine: victima adolescentă, mama ei, sora ei și o copilă, martoră a agresiunii. Vîrstele personajelor sînt diferite, de la fetița vecinilor, preșcolară, la maturitatea adultului (mama). Percepția lor asupra evenimentelor este influențată de capacitatea de înțelegere specifică vîrstei, dar mai ales de educația primită și de regulile sociale care le-au fost impuse prin cultură.

Victima caută instinctiv o modalitate de evadare din realitatea coșmarescă și o găsește imaginîndu-se într-o lume paralelă, trăind pe altă planetă, ca un extraterestru rătăcit accidental pe Pămînt. Perspectiva unei întoarceri într-un univers paradiziac, fie el și complet imaginar, îi permite să ignore trauma căreia nu îi poate face față direct. Victima se pierde pe sine sau, în accepțiunea celorlalți, își pierde mințile. Mama este probabil cel mai puternic personaj (și cu cel mai mare impact performativ pentru că este un amestec reușit de comic și dezgust). Extrem de vocală și de doritoare de atenție, cu o cultură limitată, educată în spiritul familiei și al păstrării aparențelor, ea devine o victimă și o agresoare în același timp. Mama este o femeie bătută de soț care devine violentă față de copil și, pentru a face față abuzului, evadează din această realitate, dar într-un mod diferit de fiica sa. Mama cosmetizează realitatea. Discursul ei public eroizează familia fericită, ignorînd voluntar adevărul. Este modul ei instinctual de a rezista într-o căsnicie abuzivă. Așa că mama devine o platformă de lansat teorii ale conspirației, o retorică patriarhală, antifeministă, religioasă și naționalistă, este profund ignorantă și inflexibilă, preferînd să-și sacrifice copilul decît să recunoască adevărul. Sora victimei este o adolescentă de 14 ani, realistă, lucidă, curajoasă în a-și spune sieși adevărul, dar, în esență, un copil traumatizat, îngrozit de familia sa, de adulți și de propriul viitor, nepuntincios în a-și apăra frații. Fetița vecinilor, deși are doar cîțiva ani, a învățat deja că trebuie să ascundă unele lucruri. Înțelege agresiunea pe care a văzut-o, dar știe că nu poate vorbi despre ea. Cultura în care crește o pregătește să devină, la rîndul ei, o victimă. Este aici un întreg traseu al feminității reprimate, abuzate, înfricoșate, al rușinii perpetuate generațional, al păcatului original pentru care responsabilitatea este exclusiv feminină, reproșat pînă cînd se imprimă în ADN. O vină apriorică. O cultură a valorilor conservatoare idealizate, care ascunde o mizerie imensă. Un cult al tăcerii. Învinovățirea victimelor. Tipare comportamentale toxice.

rosencrantz foto gigu boboc jpg jpeg

Scenografia spectacolului se rezumă la o cutie cît o cabină telefonică, modulată astfel încît acoperă succesiv părți din trupul actriței. Iulia Verdeș joacă toate personajele și le creează din fragmente de corp, fiecare dintre ele vizibil dintr-un singur unghi: capul, spatele, bazinul, gambele. Mama este singura care privește din față și care, aparent, nu se ascunde, doar că ceea ce arată ea este o mască socială. Modul în care își creează propria poveste, departe de realitate, sugerează că se minte și pe sine, nu doar pe ceilalți. Celelalte personaje se ascund, refuză contactul vizual cu lumea. Toate sînt încarcerate în această cutie, adică în propria lor mentalitate, în regulile sociale, în frică, rușine și tăcere. Internalizarea violenței și abuzului face parte din cultura conservatoare și produce victime în serie. Este dificil să susții un spectacol singur, mai ales unul cu subiect delicat, inconfortabil pentru public, dar, cumva, actrița Iulia Verdeș reușește să țină spectacolul, mizînd pe crearea unor personaje variate și valide, integrate într-o structură spectaculară pe care regizoarea Adela Bițică a apropiat-o mai degrabă de performance decît de teatru.

Ar părea că titlul spectacolului este bizar în raport cu tema, dar, de fapt, este vorba despre o fotografie realizată accidental, cu un aparat Nikon, de către un turist imediat după agresiune. Este singurul indiciu care ar putea revela adevărul, dar toate femeile implicate îl urăsc pentru că le-ar putea elibera din captivitatea minciunii. Libertatea minții nu se obține ușor, frica de necunoscut e mare, iar înfruntarea adevărului cere curaj. Și, deocamdată, aceste femei rămîn prizoniere ale unei lumi care le vrea tăcute și supuse.

Reprezentația din ianuarie la care am fost prezentă a avut o patină emoțională specială pentru că s-a desfășurat la doar o săptămînă de la dispariția prematură a scenografei spectacolului, Alexandra Constantin. Talentata artistă, care a lucrat pe scene independente și de stat, s‑a bucurat, datorită creativității și spiritului ei luminos, de admirația și prietenia multor colegi de breaslă. Să-i fie drumul lin!

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Gicu Boboc

anansi nobel literar annie ernaux png
Annie Ernaux, laureata Nobelului literar din acest an, două romane în pregătire în colecția Anansi. World Fiction
Trei dintre romanele lui Annie Ernaux se află în pregătire la Editura Pandora M, în cadrul îndrăgitei colecții „Anansi. World Fiction”, coordonată de scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu.
965 15 Regele Lear foto J  L  Fernandez jpg
Bătrînețea: reacționară sau asumată?
Aceste gînduri sînt inspirate de propria-mi vîrstă, ca și de un recent spectacol cu Regele Lear semnat de Thomas Ostermeier la Comedia Franceză.
965 16 IAMANDI cop3 jpeg
În oglinda Holocaustului
Pe cît de consistentă, pe atît de necunoscută și ignorată este memorialistica „românească” a Holocaustului, care a avut parte la noi de două ratări de receptare, petrecute la patru-cinci decenii distanță.
p 17 jpg
O devenire complicată
Brotherhood este un documentar ce urmărește viața unei familii de păstori din Bosnia rurală.
965 17 Amanda Shires jpg
Amanda Shires și Brandi Carlile
Ambele au boicotat cel puțin cîte un eveniment în care Trump a încercat să se asocieze electoral cu scena country, dar mai mult decît asta ar trebui să conteze excelentele lor albume recente.
p 23 Dublul dublului, 1946 jpg
Victor Brauner – Hipnotism, o dimensiune specială a privirii
Pentru Brauner, relaţia specială pe care privitorul o poate întreţine cu opera de artă este asemănătoare cu aceea pe care o putem avea cu o „fiinţă vie“.
Ștefan Popescu Art Safari (2) jpg
964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!

Adevarul.ro

Cozi la benzinăriile din Franța FOTO Twitter / @InfosFrancaises
Cozi uriaşe la benzinăriile din Franţa. „Sfârşitul săptămânii se anunţă dificil”
Greva de la o serie de rafinării franceze a început să se facă simţită la benzinăriile din unele regiuni, care au trebuit să închidă din lipsă de carburanţi, relatează agenţia EFE.
Blocuri bucuresti - infrastructura -trafic - imobiliare FOTO  Inquam Photos / George Călin
Prețurile apartamentelor s-au diminuat ușor în prima lună de toamnă. Cum arată situaţia în marile oraşe
Prețurile solicitate pentru apartamentele (noi și vechi) disponibile spre vânzare la nivel național s-au diminuat cu 1,6%, în prima lună de toamnă, față de cea anterioară.
Gabriel Bivolaru la Tribunal
Gabriel Bivolaru, ex-deputat PSD, trimis în judecată de DNA pentru evaziune fiscală
DNA a trimis în judecată a mai multor persoane pentru evaziune fiscală, într-un dosar cu prejudiciu de 18 milioane de lei. Potrivit surselor „Adevărul”, printre aceștia e și Gabriel Bivolaru, ex-deputat PSD.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.