Şi regii mor, nu-i aşa?

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Şi regii mor, nu i aşa? jpeg

● Regele moare de Eugène Ionesco, traducerea: Vlad Russo și Vlad Zografi, regia: Andrei și Andreea Grosu, scenografia: Vladimir Turturică, light design: Chris Jaeger. Cu: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Ana Ciontea, Șerban Pavlu, Florentina Ţilea, Richard Bovnoczki. Teatrul Naţional Bucureşti.

Eugène Ionesco şi-a expus de mai multe ori, de-a lungul vremii, anxietatea pe care i-o declanşa gîndul morţii, o stare care l-a bîntuit ani la rînd şi pe care o stăpînea prin diferite procedee („Spre a-mi potoli angoasa (...), noaptea în pat îmi amintesc numele tuturor celor care au murit“) sau i se lăsa pradă cu totul („Acum cîţiva ani mă credeam pe moarte. Cîteva luni am trăit într-o spaimă nebună“). Abordînd direct subiectul în Regele moare, Ionesco a creat o parabolă despre uman şi proprietăţile sale: omul ca stăpîn (rege) al propriului univers, supremaţia ego-ului în raport cu ceilalţi, teama de stingere şi uitare, angoasele şi regretele înaintea sfîrşitului. Frica de moarte,  profund umană şi rezonabilă, este trăită paroxistic căci nimeni nu are experienţa morţii, singura care ar putea atenua angoasa necunoscutului. Una dintre lecţiile esenţiale (şi individuale) ale vieţii, de la care nu se poate lipsi şi care nu se poate transmite, este să învăţăm să murim.

În spectacolul Regele moare, realizat la Sala Mare a TNB, Andreea şi Andrei Grosu respectă, în spirit şi în literă, textul lui Ionesco. Există însă o răsturnare de perspectivă, căci dacă, la Ionesco, regele moare ca orice om (moartea se bazează pe echitate şi egalitarism), în viziunea celor doi regizori, omul oarecare se crede rege şi pretinde „dreptul“ (regal) de a nu muri. Dimensiunea banală, ordinară, umană (ca antonim a divinului) a „regelui“ este materializată scenic: „palatul“ este o locuinţă banală, cu mobile vechi şi desperecheate. Bérenger întîiul este, la propriu, rege la el în sufragerie. Domiciliul său este modest, regatul său este iluzoriu. Scenografic, un rol important l‑au avut dimensiunile scenei mari a TNB, căci, din toată imensitatea acesteia, decorul creat de Vladimir Turturică ocupă o mică parte centrală. Camera cu mobile degradate, înghesuite unele într-altele (ca în toate locuinţele oamenilor în vîrstă care nu se îndură să se debaraseze de nimic), pare meschin de mică, aşa cum este înconjurată de întunericul scenei – unde se ghiceşte restul universului (regatul) pe care regizorii au ales să nu îl configureze în nici un fel, lăsînd necunoscutul (altul decît cel al morţii) să rămînă în afara reprezentării materiale. Pînă aici, scenografia spectacolului şi cea indicată de dramaturg (o sală de tron în paragină) diferă ca reprezentare (sală de tron vs locuinţă modestă), dar sînt similare ca aspect (părăginit). Finalul, pe care Ionesco îl descrie scenografic precis, reprezintă în spectacol o interpretare aproape ad litteram a didascaliilor din text: profitînd de scenotehnica Sălii Mari, care permite coborîrea scenei, decorul este „scufundat“. Astfel, lumea regelui piere odată cu el. Cel puţin, din perspectiva lui.

rosencrantz1 foto florin ghioca jpg jpeg

Aici trebuie deschisă discuţia perspectivei: în spectacol, se optează pentru perspectiva obiectivă, exterioară, a celor din jurul regelui, asupra agoniei acestuia. Asta rezultă din faptul că spectatorul vede ordinarul lui Bérenger şi nu extra-ordinarul Regelui Bérenger întîiul: un interior domestic, cu oameni obişnuiţi – familia (reginele Mariana Mihuţ şi Ana Ciontea) şi apropiaţii (Șerban Pavlu, Florentina Ţilea, Richard Bovnoczki) care intră în jocul acestui bătrîn cu minţile pierdute (coroanele regale sînt de hîrtie colorată, precum cele din desenele lui Ionesco, aluzie la un rege de carton, de jucărie, dar şi la convenţia lumii lui Bérenger ca naraţiune construită, imaginată). Publicul asistă la delirul şi agonia unui om care trece prin etapele acceptării morţii (negarea, furia, negocierea, depresia, acceptarea). Însă finalul schimbă, oarecum forţat, perspectiva: dispariţia fizică a universului casnic în care Bérenger era „rege“ nu poate fi „trăită“ decît de Bérenger însuşi, căci numai el moare, deci numai el poate percepe prăbuşirea în întuneric. Astfel, pentru o coerenţă a viziunii, publicul, plasat în exterior, în sfera obiectivului, ar fi trebuit să asiste doar la moartea fizică a lui Bérenger, nu şi la dispariţia „palatului“ (şi a regatului) său, care este subiectivă, perceptibilă doar de către muribund, căci există doar în mintea acestuia (în text, sala tronului este reală, astfel că dispariţia acesteia odată cu moartea regelui este „vizibilă“ pentru cititor). Se cere astfel acceptarea unei licenţe dramatice în sensul unei abateri de la logica spectacolului, realizată în scopul demonstrării, prin impact vizual, a unei idei. Dacă ea poate fi considerată motivată sau nu, asta decide fiecare spectator pentru sine.

Doamna Mariana şi domnul Victor

Cu ceva timp în urmă scriam despre „Mariana şi Victor“, o notă la cronica spectacolului Umbre, în regia lui Vlad Cristache, tot la TNB, în care Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc jucau rolul unui cuplu în vîrstă, asemănător cu imaginea (subiectivă) pe care o are publicul despre cei doi actori în viaţa civilă. Rolurile din Regele moare, unde formează un alt cuplu, reprezintă un concentrat al vieţii lor profesionale, căci întrunesc atributele lor ludice, dezvoltate, exersate, cizelate de-a lungul timpului printr-o experienţă consistentă. Multiplele straturi de vulnerabilitate cu care poate jongla Victor Rebengiuc în rolul regelui – de la fizic la psihologic, reale sau mimate, etalate cu ostentaţie sau ascunse pentru a răbufni fără voie – sînt mixate cu egocentrism şi tuşe ascuţite de răutate într-o poetică a fricii, umane, pure, absolute: o emoţionantă angoasă a morţii. Mariana Mihuţ, în rolul raţionalei regine Marguerite (Ana Ciontea, ca regina Marie, este întruparea iubirii, a emoţiei), are răceala şi forţa lucidităţii, ştiind să fie mai degrabă pragmatică decît dură, folosindu-se abil de autoritatea pe care o inspiră, inclusiv în momentele finale, cînd îl călăuzeşte pe Bérenger, sigur şi calm, către lumea de dincolo. Şi poate că, din perspectiva asta, Bérenger nu s-a înşelat: numai o Regină poate alunga fricile-sălbăticiuni, doar ea poate alina şi linişti. Şi Mariana Mihuţ este toate acestea: forţa, luciditatea şi liniştea.

Oana Stoica este critic de teatru.

(Foto: Florin Ghioca /TNB)

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Teava gaze apa FOTO Shutterstock jpg
Sabotarea Nord Stream. Europa trebuie să-și protejeze infrastructura energetică. Putin a deschis un nou front
Criza energetică europeană pare să intre într-o nouă fază periculoasă. Infrastructura energetică este în pericol după sabotarea Nord Stream.
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Nave rusești văzute în preajma scurgerilor din Nord Stream. Conductele ar fi fost atacate cu explozibili
Trei oficiali americani au declarat că SUA nu au încă o explicație amănunțită pentru ceea ce s-a întâmplat, la câteva zile după ce exploziile au părut să provoace trei scurgeri separate și simultane.
siegfried muresan facebook
Mureșan (PNL): Fonduri suplimentare pentru România prin MRR, pentru investiţii în sistemul energetic
România ar putea beneficia de fonduri suplimentare prin Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă (MRR), fiind vorba atât de bani nerambursabili, circa 1,3-1,4 miliarde de euro, a anunțat Siegfried Mureșan.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.