Şi lumea noastră a luat foc

Publicat în Dilema Veche nr. 767 din 1-7 noiembrie 2018
Şi lumea noastră a luat foc jpeg

● Prima piesă a lui Cehov de Ben ­Kidd şi Bush Moukarzel. Regia: Ben Kidd, Bush Moukarzel. Cu: Liam Carney, Alexandra Conlon, Andrew Bennett, Tara Egan-Langley, Clara Simpson, Dylan Tighe. Decor: Andrew Clancy; efecte și design scenă: Grace O’Hara; costume: Saileóg O’Halloran; lumini: Stephen Dodd; sunet: Jimmy Eadie, Kevin Gleeson, coregrafie: Liv O’Donoghue. Dead Centre, Irlanda. Festivalul Naţional de Teatru, ediţia a 28-a, 19-28 octombrie. 

Ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru a surprins plăcut prin selecţia spectacolelor străine. Pare că s-a depășit perioada reconfirmării unor guru ai teatrului mondial şi că interesul se îndreaptă către creatorii inovatori actuali. Desigur, invitaţii străini din acest an sînt şi ei staruri şi e bine că e aşa pentru că, în afară de UNITER (organizatorul FNT), prea puţini operatori culturali din România şi-ar permite să invite artişti ale căror producţii presupun costuri mari şi standarde tehnice ridicate. Însă dincolo de aspectul material, spectacolele străine din festival au reprezentat producţii de vîrf ale unor creatori ce-şi asumă riscuri artistice şi se află în prim-planul înnoirii limbajelor şi formatelor performative care resetează relaţia artistului cu arta şi cu publicul deopotrivă, dar şi perspectiva spectatorului asupra unui produs cultural. În aceeaşi ordine de idei, în aceste producţii se recalibrează graniţele dintre artă şi viaţă, dintre diferite domenii (teatru şi cinema) şi instrumente (reprezentarea clasică şi cea intermediată prin noile media). În ce mod utilizarea tehnologiei actuale în teatru modifică esteticile şi modalităţile de receptare ale unui spectacol? În strînsă legătură cu această întrebare, producţiile străine prezentate – reprezentative, prin conţinut şi calitate, pentru schimbările din teatru, chiar dacă ele au fost create cu cîţiva ani în urmă – sînt deconstrucţii de text, spectacol, convenţii, tipare mentale şi artistice, care forţează ieşirea din comoditate, răstoarnă aşteptările şi ajustează grila de percepţie şi evaluare a spectatorului. Se schimbă perspectiva, instrumentele, esteticile, dar arta – şi odată cu ea, şi viaţa – rămîne, în esenţă, parafrazîndu-l pe Cehov, extraordinar de frumoasă.

Şi dacă tot am ajuns la Cehov, un spectacol care a aruncat, atît metaforic, cît şi la propriu, teatrul în aer a venit din Irlanda. Dead Centre este o companie independentă creată de regizorii Ben Kidd şi Bush Moukarzel, cunoscută deja – deşi a fost înfiinţată abia în 2012 – pentru perspective performative revigorante, care zgîlţîie anchiloza bătrînei arte a teatrului. La Bucureşti, Dead Center a venit cu spectacolul Prima piesă a lui Cehov, care porneşte de la textul cehovian cunoscut ca Piesa fără titlu sau Platonov, dezvoltat ulterior într-un scenariu autonom. Kidd şi Moukarzel construiesc o succesiune de deconstrucţii – zic „construiesc“ pentru că este vorba despre o arhitectură de premise care produc o concluzie – ce se transformă, în final, într-un rug pe care ard toate convenţiile. Tratarea şi receptarea unui text cehovian, funcţiile dramaturgiei şi modelele de scriitură, convenţiile de spectacol, limitele între artă şi viaţă, între spaţiul de joc şi scaunul de spectator, contextul şi recontextualizarea, toate sînt dinamitate şi reconfigurate, cu maximă seriozitate şi relaxare depotrivă.

p19 rosencrantz foto mihaela marin jpg jpeg

Spectacolul începe cu regizorul Bush Moukarzel care „simte nevoia“ să-l explice pe Cehov în această piesă „de nemontat“, dar şi propria producţie, şi o face nu doar „înainte“ de spectacol (de fapt, acesta este primul act), printr-un discurs intenţionat stîngaci, ci şi în timpul spectacolului, prin intermediul căştilor pe care le poartă spectatorii. De aici încolo, lucrurile se prăbuşesc abrupt („piesa asta este o mizerie“, zice regizorul, aşa că face mizerie, la propriu şi la figurat): după ce este setată o mizanscenă clasică – faţada unei case, o masă lungă în grădină şi costume Belle Époque –, „deranjată“ de comentariile din ce în ce mai personale ale regizorului, textul şi spectacolul sînt distruse sau abandonate de-a dreptul (apar şi alte simboluri cehoviene precum un pescăruş împuşcat), personajele ies din costume şi rămîn în pielea proprie (devin nimeni şi oricine în acelaşi timp, căci „nu prea m-am simţit eu însumi“, zice regizorul, „de fapt, niciodată“). Iar Platonov, care trebuie să îşi facă apariţia la un moment dat, este ales din public, un spectator (nu contează sexul) care primeşte indicaţii prin căşti. În acelaşi timp, sunetul din căştile celorlalţi spectatori este cel pe care îl aude „Platonov“, dar fără indicaţii. Astfel, toţi devenim Platonov. Procedeul apărea şi la britanicii Gob Squad, despre al căror spectacol, Gob Squad’s Kitchen, scriam în primăvară şi în care toţi performerii erau înlocuiţi, pînă la finalul show-ului, de spectatori care performează în numele lor, ştergîndu-se astfel graniţele dintre artă şi viaţă. Şi aici, Platonov poate fi oricine, este reprezentativ pentru un „noi“ general şi se confruntă, în textul lui Cehov, în spectacolul celor de la Dead Centre şi în viaţa reală, cu aceleaşi probleme: dragoste, suferinţă, depsresie, moarte, „proprietate“ (ironica subliniere a regizorului Bush Moukarzel în comentarii) şi plictiseală. Căci Dead Centre nu dizolvă convenţiile, structurile şi perspectivele haotic şi de dragul de a epata, doar pentru a distruge construcţii valide (apropo, decorul este dărîmat, la propriu, de o bilă pentru demolări, ceea ce funcţionează ca un semnal pentru deus ex machina, adică apariţia spectatorului în rolul lui Platonov). Nu, totul este logic în acest spectacol, căci în monologul tot mai plîngăcios şi furios al regizorului, auzit în căşti, şi în dialogurile şi acţiunile tot mai personale ale actorilor, de la comandat mîncare chinezească la arătat cicatricea, reală sau nu, a unei operaţii de cancer la sîn, se regăsesc temele lui Cehov, enunţate mai sus: aceeaşi dragoste, suferinţă, depresie etc. Se produce, de fapt, validarea lui Cehov prin reînşurubarea textelor/temelor sale în teatrul contemporan şi în viaţa cotidiană. Sigur, la final, cel care se sinucide este regizorul (asta poate însemna multe, de la „moartea“ autorului în artă la opera care îşi consumă creatorul). Distrugerea este totală, iar singurul care supravieţuieşte este Platonov. Nimeni. Oricine. Spectatorul. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Mihaela Marin

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.