Semnale pentru viitor

Publicat în Dilema Veche nr. 324 din 29 aprilie - 5 mai 2010
Semnale pentru viitor jpeg

La fel ca şi anul trecut, Gala Premiilor UNITER, ediţia 2010 (care a „luat în vizor“ producţia scenică din 2009), s-a desfăşurat într-un studiou al Televiziunii Române cîndva „libere şi independente“. Asta pentru că TVR, care figurează în toate materialele publicitare ale Galei ca „partener“, cere, pentru a deplasa un car destinat preluării spectacolului din (să zicem) sala Teatrului Naţional din Bucureşti, o sumă imposibil de plătit, în aceste vremuri de criză, de UNITER. Şi atunci Gala se înghesuie, cu căţel şi purcel – premianţi, nominalizaţi, prezentatori ai premianţilor, înmînători de premii, jurii, sponsori, organizatori, oaspeţi –, într-un spaţiu relativ mic şi aflat în afara drumurilor obişnuite ale mergătorilor la teatru, un spaţiu rigid şi rece, pe care nici imaginile de mari actori proiectate pe ziduri nu l-au putut încălzi îndestul. Dacă, măcar, studioul cu pricina ar servi teatrului de televiziune, specie de spectacol faimoasă în România acum cîteva decenii şi numărînd capodopere de care mulţi îşi amintesc şi astăzi, tot ar fi bine; deocamdată, specia, a cărei revivificare fusese solemn promisă de către PDG-ul Alexandru Sasu la Gala de anul trecut, a expiat în pace, iar distincţia care îi recompensa exemplarele cele mai reuşite a dispărut din nomenclatorul Premiilor UNITER.

În fine, important este că – unde-neunde, cum-necum – Gala a avut loc, întrucît supravieţuirea ei acum, la a 18-a ediţie şi la aniversarea a 20 de ani de existenţă ai Uniunii Teatrale din România, a stat o vreme în cumpănă. De vină fiind, desigur, banii (adică, lipsa lor), dar şi o anumită senzaţie generală de insatisfacţie produsă de... Greu de precizat. Evident, întotdeauna şi pretutindeni unde este vorba de premii şi premianţi – cu atît mai mult în artă – nemulţumirile abundă. În speţă, artiştii care rămîn în afara nominalizărilor sînt nemulţumiţi că au fost „neglijaţi“, nominalizaţii sînt nemulţumiţi că nu iau direct premiul, nominalizaţii nepremiaţi sînt nemulţumiţi fiindcă... oameni sînt şi nu se pot bucura că pierd ş.a.m.d. Singurii care par să nu aibă motive de insatisfacţie sînt premianţii, dar... Am asistat, şi în ediţiile trecute ale Galei, şi acum, la unele discursuri uimitoare, dezolate şi dezolante, exprimînd frustrări şi complexe de nebănuit. Sigur, necazurile personale şi profesionale ale „slujitorilor scenei“ sînt uneori mari şi adeseori justificate. Atîta doar că nu seara Galei este momentul şi locul cel mai potrivit pentru a le exprima. O filipică admirabilă în sine la adresa legislatorilor poate suna, în context, ca o jeluială lipsită de sens şi demnitate. Tot aşa, o expunere judicioasă a propriilor merite nerecunoscute sau insuficient răsplătite capătă, emisă de la microfonul festiv, iz de acreală stătută sau, în cel mai bun (!) caz, de paranoia tristă. Pur şi simplu, nu se potriveşte. Tot astfel cum stilul, chipurile, dezinvolt al cîte unui premiant, care apare pe scenă cu mîinile în buzunare, în blugi peticiţi şi pulover, şi molfăie un „Mulţumesc“ plictisit poate compromite buna-dispoziţie a întregului auditoriu. Premiile nu pot fi date cu forţa: cine se simte jignit de o distincţie are oricînd libertatea s-o refuze; dacă, însă, hotărăşte să o accepte, o doză minimă de civilitate i-ar impune să se acomodeze condiţiilor în care se petrece remiterea ei. Ce-i drept, însă, civilitatea este, pe teritoriul naţional, în scădere vertiginoasă, mai ceva decît numărul copacilor din păduri.

În ansamblu, Premiile UNITER nu pot fi mai „izbutite“ decît realitatea cotidiană a spectacolelor, regiei, actoriei etc. vizibile pe scenele patriei. Important este ca ele să nu contrazică această realitate – ori, măcar, să o denatureze cît mai puţin. Întrucît, în ultimele luni, am frecventat cu multă prudenţă oferta teatrală, nu pot face consideraţii asupra justeţei ca atare a nominalizărilor, respectiv a premiilor; din ceea ce ştiu, cred însă că juriul „final“ – actriţa Valeria Seciu, regizorul Cornel Todea, scenograful Mihai Mădescu, criticii Marina Constantinescu şi Florica Ichim – a judecat, în ansamblu, corect. Motivele mai adînci ale stării generale de nemulţumire în raport cu Gala trebuie căutate, aşadar, altundeva. Ca paliativ, o regîndire a sistemului de selecţie (pe care îl reprezintă, implicit, nominalizările) ar da, poate, unele rezultate.


Ce ar mai fi de spus despre Gala Premiilor UNITER 2010? Că farmecul amfitrionului Ion Caramitru a depăşit vestimentaţia sa „nonconformistă“ (unde e smochingul de-anţărţ?), că momentul comemorării artiştilor dispăruţi era mai bine plasat altădată, la început (durerea îi uneşte pe oameni), că „momentele artistice“ au avut calitate, dar nu şi strălucire, că, în sfîrşit, clipurile tv au fost, parcă, mai îngrijite. Iar dacă citim prospectiv cele două episoade eroi-comico-dramatice de la începutul şi sfîrşitul serii – doi domni neatenţi au căzut, îmbrăcaţi frumos, cum erau, într-un bazin decorativ din holul TVR, murîndu-se pînă la piele – ar trebui să conchidem că Gala 2011 făgăduieşte prosperitate şi belşug. În teatru, superstiţiile sînt luate foarte în serios.

Premiile UNITER:
Debut: Crina Semciuc – Lena, Leonce şi Lena (Teatrul de Comedie); Scenografie: Iuliana Vâlsan – Herr Paul (Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ); Actor în rol secundar: Vlad Ivanov – Doctorul, Un duel (Teatrul Naţional Bucureşti); Actriţă în rol secundar: Ana Ciontea – Maria (acelaşi spectacol); Actor în rol principal: George Mihăiţă – Alexandr Tarasovici Ametistov, Casa Zoikăi (Teatrul de Comedie); Actriţă în rol principal: Virginia Mirea – Zoia Denisovna Pelţ (acelaşi spectacol); Regie: Alexandru Dabija, Pyramus & Thisbe 4 you (Teatrul Odeon); Spectacol: Rosencrantz şi Guildenstern sînt morţi (Teatrul Maghiar „Csiky Gergely“, Timişoara); Teatru radiofonic: Despre senzaţia de elasticitate cînd păşim peste cadavre de Matei Vişniec (regia: Mihai Lungeanu – SRR).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.