Prezentul abandonat şi viitorul ipotecat

Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Prezentul abandonat şi viitorul ipotecat jpeg

● Familia Offline, de Mihaela Michailov. Regia: Radu Apostol; scenografia: Maria Mandea; muzica: Bobo Burlăcianu. Cu: copiii Bianca Gheorghe, Denis Nadolu, Ionuţ Roşca, Mario Ştefan, Andreea Baraitan, Georgiana Moise, Anca Negoiţă, Roberta Parascan, Ana Maria Zaincovschi şi actorii Viorel Cojanu şi Mihaela Rădescu. Teatrul Foarte Mic şi Asociaţia Culturală Replika. 

Copii – victime ale accidentelor casnice. Copii care renunţă la şcoală. Copii care ajung pe străzi. În 2013, în România există oficial peste 80.000 de copii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate (peste 3.000.000 de români lucrează peste hotare). Neoficial, se vehiculează cifre mult mai mari (peste 350.000 de copii). Unii dintre ei ajung subiecte de ştiri senzaţionale. Au ars în incendii, au fugit de-acasă, au fost agresaţi. Tot ei se regăsesc în studiile privind abandonul şcolar. Autorităţilor le-a luat mult timp să înţeleagă că e vorba de un fenomen care se propagă geometric, pe fondul adîncirii crizei economice, în ciuda diminuării iluziei cornului abundenţei occidentale (ca urmare a restricţiilor de muncă pe piaţa europeană şi a trendului antiimigranţi în Vest). A fost nevoie de şi mai mult timp pentru soluţionarea problemei din punct de vedere legal: un act normativ care să-i oblige pe părinţi să anunţe autoritatea tutelară că pleacă la muncă în străinătate şi să indice persoana în grija căreia sînt lăsaţi copiii. Legea există acum, însă este discutabil dacă ea reprezintă o soluţie, dacă este eficientă practic – ajută la asigurarea traiului zilnic, a frecventării şcolii, a supravegherii. Din punct de vedere afectiv, însă, daunele sînt nerezolvabile: absenţa părinţilor şi maturizarea forţată lasă urme psihologice.

Plecaţi să le asigure (să „cumpere“) viitorul, părinţii care lucrează în străinătate nu fac altceva decît să ipotecheze acest viitor al copiilor lor. Obligaţi la maturizare înainte de vreme, constrînşi să ia decizii pentru viaţa de zi cu zi, nesupravegheaţi, prin urmare confruntaţi nu cu libertatea, ci cu abandonul, deveniţi „părinţi“ pentru fraţii mai mici, copiii îşi pierd copilăria. Nevoia asigurării de resurse pentru existenţă duce, paradoxal, la anularea şi vicierea existenţei. Efectul de bumerang: căutarea unui trai mai bun conduce la o viaţă mai rea.

Pornind de la această realitate dramatică a societăţii româneşti, Mihaela Michailov şi Radu Apostol au realizat un spectacol-sinteză a vieţii fără părinţi. Universul în epubretă al unei familii în care adulţii sînt absenţi, copiii sînt maturi, iar jucăriile sînt copii. Familia Offline – prima parte a Proiectului Copiii migraţiei – oferă o viziune din interior asupra fenomenului copiilor abandonaţi, dincolo de statistici şi studii psihologice. Creat pe o dramaturgie fragmentară, care surprinde pusee acute din cotidianul acestei lumi fără adulţi, spectacolul – un studiu pe un caz imaginar, al unei familii cu cinci copii, în care părinţii plecaţi la muncă în străinătate îi lasă pe cei mici în grija fratelui mai mare şi a unui bunic căzut în mintea copiilor – este jucat de elevii unei şcoli bucureştene, împreună cu doi actori, Mihaela Rădescu şi Viorel Cojanu. Prin această punere hiperrealistă în ecuaţie a problemei, se generează nevoia de reacţie, căci, deşi spectacolul identifică un simptom al unei boli sociale care va măcina societatea românească mult timp de acum înainte, ceea ce impresionează este drama individuală. Spectacolele sînt urmate de discuţii, moderate de cele mai multe ori de un psiholog, cu scopul găsirii unor soluţii – puţin probabil să se întîmple asta, căci spectatorii sînt reticenţi în exprimare, urmarea directă a absenţei practicii dezbaterilor în şcoală, ceea ce atrofiază capacitatea de argumentare în public –, dar cea mai importantă parte pare a fi semnalarea publică a situaţiei acestor copii. Spectacolul panoramează o paletă vastă de consecinţe şi efecte psihologice, practice, sociale ale „decapitării“ familiei. Starea de abandon pe care o trăiesc copiii se traduce imediat în pericolele casnice – lipsa unei alimentaţii corecte, accidente, absenţa îngrijirii în caz de boală –, în educaţia rudimentară, uneori chiar renunţarea la şcoală, în stigmatizarea socială – a fi „copil de căpşunar“ este o etichetă negativă, care atrage izolarea şi dispreţul colegilor. În fapt, ceea ce pune în discuţie spectacolul Mihaelei Michailov şi al lui Radu Apostol este preţul pe care îl plătim pentru migrarea masivă a forţei de muncă. Şi nu e vorba (numai) de bani pierduţi astăzi – românii cresc productivitatea muncii în Europa vestică, nu acasă –, ci în viitor, cînd actuala generaţie, orfană acum, va suferi din cauza lipsei de repere, a educaţiei şi a traumelor emoţionale. Fără să pună direct întrebarea, Familia Offline duce la necesitatea identificării unui/unor responsabili pentru ipotecarea viitorului acestor copii. Cine răspunde pentru această stare de lucruri? Părinţii – care caută, de fapt, o formă de supravieţuire? Statul – care nu oferă cetăţenilor săi posibilităţi economice şi ignoră abandonarea acestor copii? Discuţiile pot fi nesfîrşite şi fără rezultat (spectacolul de teatru-forum al Catincăi Drăgănescu, Aggressive Mediocrity, care dezbate cazul sinuciderii unui elev, olimpic internaţional la fizică, ajunge, de fapt, nu la găsirea unui responsabil, ci la imposibilitatea desemnării acestuia), dar Familia Offline valorizează funcţia de conştiinţă socială a teatrului, de reflector al traumelor societare şi de platformă de dezbatere. Creat din mucavale, decorul pare făcut în joacă, de copii. O joacă în care copiii-părinţi au grijă de copiii-copii şi de copiii-jucării. Abandonaţi succesiv de cei care ar trebui să aibă grijă de ei, nu se ştie dacă cei mici vor învăţa să supravieţuiască sau să se izoleze. De la un punct încolo, joaca devine viaţă.

Dinamic şi muzical (Bobo Burlăcianu a găsit song-urile potrivite pentru tema propusă, realizînd supape de respiro în dramă), Familia Offline creează spectatorului o inconfortabilă stare de neputinţă. Vocea copilului – şi e chiar un copil – care răspunde la telefon e dezarmantă: „Alo! Mama! Cînd veniţi acasă?... Dodi vorbeşte româneşte, Jesus nu mai bea din biberon, Tonto nu mai face pe el, iar Vice a trecut la mate!“ Întrebarea lui nu are răspuns.

Proiectul Copiii migraţiei continuă cu o a doua etapă, un turneu în această toamnă, cu spectacolul Familia Offline, în şase oraşe din Moldova, zona cu cei mai mulţi copii „orfani cu părinţi“: Botoşani, Suceava, Brăila, Galaţi, Bîrlad şi Bacău. 

Oana Stoica este critic de teatru.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic