Posibilităţi imposibile

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
Posibilităţi imposibile jpeg

● Trei, după Autorităţi portuare de Conor McPherson, traducerea: Andrei Marinescu. Cu: Constantin Drăgănescu, Gavril Pătru, Rareş Florin Stoica, regia şi ilustraţia muzicală: Gavril Pătru. Teatrul Act.

Trei personaje stau pe scaune şi spun cîte o poveste. Minimalismul este formula estetică spre care scena Teatrului Act – mică şi descoperită, fără să permită magii vizuale sau scenografii baroce – direcţionează spectacolele, eliminîndu-le excesul de teatralitate şi surplusul de mucava, dimpotrivă, pretinzînd esenţializarea direcţiei de scenă şi concentrarea pe elementele fundamentale ale spectacolului. Spaţiul valorizează din plin textul şi actorii, şi asta s-a văzut de-a lungul timpului la Act, în show-uri cu estetici austere, reduse la „scaun şi poveste“ precum Bash.

de Neil LaBute, regia Vlad Massaci (produs în 2003, un spectacol marcant la vremea sa, devenit icon – la noi – pentru minimalismul spectacular al dramaturgiei contemporane), sau

de Ivan Vîrîpaev, regia Cristi Juncu (produs la zece ani după

…, în 2013). Configuraţia scenică, resursele financiare şi umane ale Actului influenţează stilistica spectacolelor şi, prin ricoşeu, şi gusturile spectatorilor. Publicul s-a obişnuit cu propunerile teatrale de aici şi asta îi permite teatrului să-şi continue programul de dramaturgie contemporană (căreia i s-a adăugat în timp proiectul cu poveşti româneşti al lui Alexandru Dabija). 

(titlul original al piesei este

se înscrie în seria spectacolelor minimaliste, dezgolite de teatralitate butaforică, sprijinindu-se exclusiv pe binomul text-actor. Piesa lui Conor McPherson este construită din trei monoloage care se întretaie, fără să rezulte însă o poveste comună căci personajele au conexiuni nesemnificative unul cu altul. Trei bărbaţi de vîrste diferite experimentează regretul unor posibile existenţe, începute şi ratate, acea „ce-ar fi fost dacă…“, sintagmă care susţine nostalgia visării. Eşuaţi pe insula personală, Kevin, Dermot şi Joe întrevăd vieţi care ar putea / ar fi putut fi trăite altfel, dar eşecul acestui „altfel“ nu le aduce mari tumulturi interioare, nu îi face nici tragici, nici depresivi, ci le deschide perspectiva liniştitoare a mulţumirii cu ceea ce trăiesc sau au trăit, a împăcării cu propria existenţă. Peste tot şi toţi pluteşte o resemnare melancolică, oarecum autistă, căci personajele nu comunică şi nici nu par deloc interesate de comunicare, doar vorbesc pentru sine. Este aici o neglijare a relaţionării, chiar un refuz, căci cei trei preferă discursuri în barbă, în care mimează comunicarea cu un interlocutor nevăzut, aşa cum fac bărbaţii în baie cînd cîştigă dispute imaginare. 

Irlandezii urbani ai lui McPherson sînt la fel de debusolaţi ca ţăranii din piesele lui Martin McDonagh. Deşi sînt un pic mai educaţi, nici ei nu trec de un anume primitivism. Kevin vrea să plece de acasă pentru prima dată în viaţa lui, să devină independent, să-şi trăiască amorurile, mai ales pe cele fizice, dar nu are nici posibilităţi materiale, nici capacitatea de a suporta eşecurile social-afective. Dermot, prins într-o căsnicie din dragoste care a evoluat, ca mai toate mariajele, într-un parteneriat în tăcere şi resemnare, prinde un post surprinzător de bun într-o corporaţie, astfel că i se deschid perspective incitante, nu numai la nivelul carierei, ci şi la nivel personal, ca interacţiune cu o lume inaccesibilă, strălucitoare, asta pînă cînd se descoperă că a fost angajat din greşeală şi este retrimis în banala sa existenţă. Joe locuieşte într-un azil, este preocupat de regulile sociale (sau încălcarea lor) ale acestui microunivers, se sustrage constant relaţionării cu ceilalţi şi un cadou neaşteptat îi trezeşte nostalgia unei posibile foste iubiri. Sînt oameni simpli care funcţionează conform normelor sociale, visează şi trăiesc după reguli şi care, pentru un moment, îşi permit să devieze de la banalitatea liniştitoare a rateurilor lor, au o zvîcnire de speranţă care îi însufleţeşte. Eşecul îi readuce în starea lor calmă de resemnare, în comoditatea existenţei lor, redescoperă familiaritatea universului propriu şi regăsesc, măcar parţial, entuziasmul cu care şi-au creat acest univers. Kevin revine acasă, cu o posibilă iubire în aşteptare. Dermot îşi redescoperă soţia. Joe îşi acceptă viaţa de familie aşa cum a fost şi merge la culcare „ca un bun creştin“. În fond, regretele sînt obositoare şi nu au ţinut niciodată loc de viaţă adevărată. 

Linia comună a celor trei bărbaţi, mai puternică decît conexiunile aparente, este apariţia alternativei unei relaţii. Fiecare pendulează între două femei, o iubită sau o soţie, reale, şi una posibilă, visată sau doar văzută, fie şi parţial. De altfel, femeile lipsesc din text şi spectacol, o absenţă care corespunde noncomunicării dintre sexe, căci perspectiva este absolut masculină, un teritoriu neîmpărţit cu feminitatea intimidantă. 

Kevin este fascinat de posibilitatea independenţei faţă de familie, dar actorul Rareş Florian Stoica are grijă să nu îl transforme într-un rebel. Plecarea lui de-acasă se înscrie într-un demers social normal, nu are nimic revoltat în el, aşa cum eşecul acestei iniţiative se soldează cu o înţepătură răstită a tatălui, nu cu drame sfîşietoare. Entuziasmul lui faţă de tentaţiile boeme este moderat, la fel ca regretul întoarcerii. Dermot, uşor depăşit de noua sa poziţie în corporaţie şi de beneficiile aferente, are reacţii tîmpe. Gavril Pătru, care îşi asumă şi regia spectacolului, este delicios în a reda, cu mare atenţie să nu şarjeze, această primitivă uimire a personajului în faţa propriului salt profesional/existenţial, reacţie pe care o va păstra, la fel de primitivă şi interiorizată, şi atunci cînd tot eşafodajul măririi sale se prăbuşeşte. În viaţă, le iei cum vin – asta este filozofia personajelor şi Joe apelează la ea pentru a-şi potoli o încercare de regret care i-ar putea deranja somnul. Constantin Drăgănescu îl plasează pe Joe la limita ironiei, uitării şi resemnării, actorul are forţa unor alegeri curajoase care ţin (comic) mai degrabă de cotidian decît de melancolica reimaginare a trecutului. Joe nu e Krapp al lui Beckett, prins în capcana memoriei, ci un om cu un sănătos simţ pragmatic, atins întîmplător de puţină nostalgie pe care însă o alungă hotărît, cu siguranţa celui care a mai trecut prin asta. 

Creat de actori, spectacolul este jucat cu mare sinceritate şi fină dozare a dramei şi umorului, păstrînd lirica scriiturii şi inapetenţa personajelor pentru convulsii existenţiale. Viaţa nu e făcută doar din mari provocări şi mari realizări. Lucrurile mici pot oferi mulţumiri mici, suficiente pentru a trăi sau pentru a te consola că trăieşti. Kevin, Dermot şi Joe sînt într-o staţie existenţială din care pot pleca în orice direcţie vor, dar fiecare alege să meargă pe traseul ştiut. Trei e un spectacol senin despre vieţi obişnuite care ar fi putut fi extraordinare.  

Oana Stoica este critic de teatru.  

Foto: F. Costache

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.