Pelicanul sau babița

Publicat în Dilema Veche nr. 839 din 19 - 25 martie 2020
Pelicanul sau babița jpeg

● Afară, departe, pe cîmp, scenariu dramatic de Cătălin Ștefănescu, cu fragmente din Urmuz, Ionathan X. Uranus, Sesto Pals, Grigore Cugler, Sașa Pană, Benjamin Fundoianu; regia și scenografia: Alexandru Dabija; asistent regie: Dorina Chiriac. Cu: Dorina Chiriac, Ilona Brezoianu, Andreea Samson, Bogdan Cotleț, Dan Rădulescu, Dragoș Huluba, Liviu Pintileasa, Anghel Damian. Teatrul de Comedie.

Avangarda românească a fost puțin reprezentată în teatru. Dintre regizori, Alexadru Dabija a avut constant un interes pentru absurd și suprarealism. A montat textele lui Gellu Naum (Florența sînt eu…, Cel mai mare Gulliver), iar seria basmelor și cea a literaturii clasice, de la Alecsandri la Creangă, pe care Dabija le-a dezvoltat într-unul dintre cele mai articulate programe ale unui regizor, au tușe absurde. Era în firea lucrurilor ca tot Dabija să facă un spectacol despre avangardă.

Afară, departe, pe cîmp arată încă din titlu locul în care s-a plasat avangarda în raport cu literatura mainstream. Scenariul lui Cătălin Ștefănescu are texte din Urmuz și Tristan Tzara, dar și din mai puțin cunoscutele opere ale lui Benjamin Fondane și Sașa Pană și din marginalii Ionathan X. Uranus, Sesto Pals, Grigore Cugler, Ion Călugăru. Spectacolul contopește opera cu viața scriitorilor, realizînd conexiunea necesară între contextul literar, social și politic al vremurilor și apariția avangardei. Literatura eșuase într-un tradiționalism lipsit de vigoare, de unde și reacția avangardei prin crearea antiliteraturii, adică a unor texte care parazitau, prin aruncarea în nonsens și derizoriu, mecanismul literar cunoscut. Nici contextul social nu era de admirat. În ciuda imaginii idealizate pe care o are astăzi interbelicul românesc, discrepanțele de nivel de trai între burghezie și restul populației erau mari. Iar politic, lucrurile se așezau și mai rău: naționalismul generat de Unirea de la 1918, cînd românii s-au văzut o națiune independentă și unitară, a înflorit în contextul ascensiunii europene a fascismului, resimțit local prin acțiunile Mișcării Legionare, înființată în 1927. Nu e întîmplător că mare parte dintre avangardiștii români erau de origine evreiască, literatura fiind modul în care aceștia își exprimau angoasa față de antisemitismul tot mai virulent și violent care cuprindea Europa și România. Dabija identifică resorturile avangardei la intersecția acestor contexte.

rosencrantz foto 2 mihnea irimia jpg jpeg

Spectacolul începe cu reprezentanții unor culte, o călugăriță catolică, un călugăr ortodox și un rabin, configurînd compozitul eclectic al populației și autoritatea instituțiilor religioase în societate. Ce îi reușește bine regizorului este crearea unor situații scenice coerente dramatic pentru textele absurde care sînt fie fragmente originale, fie scrise de Cătălin Ștefănescu în maniera avangardei. Pentru debutul revistei literare unu, avangardiștii sînt portretizați ca oameni ai străzii (excelenți Dorina Chiriac, Ilona Brezoianu, Bogdan Cotleț), stabilindu-li-se astfel statutul literar marginal. O altă scenă, scrisă integral de Ștefănescu (și savuros jucată de Liviu Pintileasa, Dan Rădulescu, Andreea Samson), vizează o critică sarcastică a mizeriei contemporane, metaforizate în fecalele de pe plaje. Bîntuie umbra lui Kafka, sub forma unui gîndac imens, și cea a lui Beckett, prin variante de Estragon și Vladimir – personajele Algazy – Dan Rădulescu și Grummer – Anghel Damian asistă la sinuciderea autorului lor, Urmuz (Dragoș Huluba), portetizat ca Godot (ideea unui Dumnezeu mort traversează mai tîrziu și poemele suprarealiste ale lui Paul Celan). Se face o hartă a geografiei avangardei (Dorohoi, Iași, Moinești, București), spațiu provincial intelectual și mizer social, cu o importantă populație evreiască, motiv să devină și un spațiu al pogromurilor. Tînărul evreu care își neagă identitatea românească pentru că i se impune ca singura acceptabilă – aici este citat un text despre „problema evreiască“ al lui Ion. V Gruia, ministrul Justiției în guvernul de extremă dreapta al lui Ion Gigurtu (1940) – prefigurează destinul tragic al lui Benjamin Fondane, ucis la Auschwitz. Avangarda și ulterior suprarealismul au fost marcate de experiența lagărelor și de sinucideri (Urmuz, Fondane, Celan, Gherasim Luca), iar presentimentul violenței, sublimat în sarcasm și nonsens, devine o caracteristică literară.

Jucat cu seriozitatea și dezinvoltura nebunilor care sabotează limitele „normalului“, spectacolul nu s-a vrut doar o recuperare istorică a avangardei, ci și o conectare cu realitatea contemporană. Doar că unele conexiuni sînt stîngace. Într-o scenă care descrie teatrul actual, divizat între vulgaritate și activism (opinia creatorilor), textul devine sexist și gros. Și pentru că s-a nimerit să se potrivească lexical, este amestecat gratuit și Centrul de Teatru Educațional Replika (feministelor „să le dăm dreptul la replica“ – specificul Centrului Replika nu este feminismul, probabil el este aici doar un simbol pentru teatrul de atitudine). Cîntecul de final, La moară la Hîrța Pîrța (presupun că sînt versuri nou create, varianta muzicală originală fiind Am un leu și vreau să-l beu, prelucrată de George Enescu la începutul Rapsodiei Române I) este explicit vulgar. Poate e o critică a peisajului teatral local, în care spectacolul de artă nu și-ar găsi locul, după cum zic autorii („lasă-mă și pe mine să fac teatrul meu“ – citat aproximativ), și a unor excese ale feminismului (discutabil). Poate e o critică a patriarhatului căci, în timp ce cîntă, actorii își pun bărbi impunătoare (evreiești? călugărești/rabinice?), sugerînd că viziunea sexistă ar aparține masculinității în general, nu autorilor. Însă rama e prea subtilă și nu se citește, dimpotrivă, scena validează perspectiva machistă. Critica, înțeleg, este exprimată în stil avangardist, descojită de pudoare, dar ea devine pur sexistă prin umorul rudimentar, de cîrciumă (nu de berărie, ca al lui Caragiale), care nu are altă miză decît să provoace un rîs zdravăn, pe care îl și obține de la partea masculină a publicului. Într-o țară în care violența domestică este flagel național și mentalitatea este covîrșitor patriarhală, misoginismul grobian, afișat ca atare (femeile sînt fie isterice, dacă sînt feministe, fie imorale și nimfomane), este cel puțin deplasat. În plus, este dezamăgitor că acest comic bolovănos vine din partea unui regizor rafinat ca Dabija, al cărui umor inteligent și obraznic urzică în multe dintre creațiile sale, dar, pînă acum, nu a jignit.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Mihnea Irimia

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Ligia Deca FOTO Presidency jpg
Cine este Ligia Deca, noul ministru al Educației
Ligia Deca, fosta șefă a Ligii Studenților Români din Străinătate și actuala consilieră pe educație a președintelui Klaus Iohannis, a fost votată de liberali pentru a prelua portofoliul Ministerului Educației.
 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Jumătate dintre rușii mobilizaţi în regiunea Habarovsk, trimişi acasă, iar şeful comisariatului, demis
Şeful comisariatului militar din regiunea Habarovsk, Iuri Laiko, a fost demis din funcţie după ce jumătate din bărbaţii mobilizaţi au fost trimişi acasă, întrucât nu îndeplineau criteriile de recrutare.
Ligia Deca Foto INQUAM Photos Octav Ganea
Ligia Deca, numită ministru al Educației. Decretul, semnat de Iohannis
Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul prin care numește o numește în funcția de ministru al Educației pe Ligia Deca. Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură va avea loc astăzi, la Palatul Cotroceni.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia