Papucii lui Procust

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Papucii lui Procust jpeg

● Lalele, lalele, proiect de artă activă coordonat de Bogdan Georgescu, cu performeri care își asumă deschis apartenența la comunitatea -LGBTQIA+. Cu: Patrick Brăila, Ioana Chițu, Paula Dunker, Marian Enache, Bogdan Georgescu, Ștefan Huluba, Ada Mușat, Adrian Newell Păun, Raj, Soleială, Alexa Valianatos. Scenografie: Irina Gâdiuță. Video: Andrei Ioniță. Sunet: Sever Andrei. Proiect realizat de O2G în parteneriat cu Macaz Teatru Coop., Veioza Arte, MozaiQ, Accept şi finanţat de AFCN, Macaz Bar Teatru Coop. 

Corpuri şi identităţi care nu-şi corespund. Corpuri şi identităţi atipice. Corpuri şi identităţi fluide, care refuză să fie prizoniere în tiparele acceptabile social, fragilizate de judecata publică, mute într-o lume care îşi afirmă zgomotos modelele restrictive de reprezentare.

Într-un demers performativ de incluziune socială (la nivelul mentalului colectiv) a identităţilor de gen anormative, Bogdan Georgescu şi zece performeri (în egală măsură coautori ai spectacolului) propun un exerciţiu de solidaritate prin experimentarea, de către spectatori, a unor posturi sociale stigmatizate. Mizele în jurul cărora este construit show-ul Lalele, lalele ţin de lărgirea cunoaşterii publicului, atît la nivel informal – în percepţia publică, variatele identităţi de gen sînt cuprinse generic în noţiunea de „gay“ –, cît şi al înţelegerii problemelor cu care anormativii se confruntă, de la atenţia negativă (stigmatizare etc.) la ignorare. Actanţii sînt ceea ce grupul german Rimini Protokoll a denumit „experţii vieţii“, adică performeri ai propriilor biografii. Spectacolul apare pe fondul demersului Coaliţiei pentru Familie privind modificarea Constituţiei pentru redefinirea restrictivă a căsătoriei.

Performance-ul transformă radical spa-ţiul de la Macaz într-o cuşcă din staniol aurit, cu covoare de blană negre – o formulă vizuală şic, prin care se transpun aspecte ale marginalizării: restricţio-narea drepturilor (determinarea strictă a unui spaţiu de acţiune) şi reducerea libertăţii de expresie (covoarele pufoase îngroapă sunetele). Spectacolul nu este doar nonverbal, ci de-a dreptul mut, adică nu se aude nici un sunet, deşi performerii vorbesc, cîntă, dansează. O comunitate este redusă la tăcere de o societate care practică refuzul ascultării. Excluderea dreptului de a se exprima este performată în interiorul unei tăceri; actanţii se afirmă tocmai prin lipsa sunetului, folosesc restricţia ca pe o facilitate.

În această „cuşcă de aur“ ironică (expresia trimite la privilegii asociate unei libertăţi îngrădite, dar aici privilegiile lipsesc), pansexuali, homosexuali, transgenderi, queer (forme de rezistenţă la normă care nu au neapărat legătură cu orientarea sexuală) îşi prezintă biografiile anormative, procesele de asumare a lor şi conflictul cu familiile şi societatea, dar şi problemele personale care transcend genul, precum îmbătrînirea sau greutatea. Umanităţi fluide în forme nepotrivite sau neacceptate social îşi demonstrează cu delicateţe diferentia specifica, o alteritate care demonstrează complexitatea umană. Forţarea turnării lor în forme fixe, conforme cu o moralitate şi o reprezentare a ei rigid-conservatoare (moralitatea nu tinde neapărat spre dreptate şi nu însoţeşte neapărat ideile progresiste), devine dureroasă. Echilibristica pe care o face Paul Dunca încercînd să-şi aproprieze tipare de identitate străine – folosirea unor calapoade de pantofi cu toc înalt – poate fi citită şi în sens invers, de asumare publică a unei identităţi rejectate social. La fel, traseul privirii derulat de Ştefan Huluba – contactul vizual îndelung şi insistent cu spectatorii – are dublă interpretare: autoprezentare în faţa unui public necunoscător şi reprezentare a atenţiei negative la care este supus (demonstrează atenţia invazivă pe care o îndură şi nevoia de atenţie pe care o resimte). Se jonglează astfel cu discursuri duale, cu perspective din interiorul şi din afara normei, atît din partea actantului anormativ, cît şi a publicului, care trebuie să-şi autochestioneze criteriile percepţiei, să le aprecieze valabilitatea şi să decidă ce face cu ele: le reconfigurează sau se refugiază în interiorul lor, la adăpostul comodităţii de a privi din perspectiva promovată de societate. Căci un lucru reclamat în spectacol este tocmai confortul asocierii la opinia dominantă, chiar dacă aceasta este inflexibilă, se încăpăţînează să aplice grile rigide de judecată unor evoluţii sociale fluide, organice.

lalele lalele 5 foto andrei ionita jpg jpeg

Naraţiunile sînt explicite, unele dramaturgice (Alexa Valianatos îşi povesteşte în scris biografia de femeie transgender, „fericită şi în viaţă“ – cîtă dramă există în formularea asta!), altele sînt rezumate performativ la un singur gest (Ada Muşat cîntă fără sunet) sau sînt rezultate din construcţiile performative ale unor acţiuni (variante LGBTQIA+ pentru dansul Fetelor de la Căpîlna sau pentru Lacul lebedelor). Captivi într-un spaţiu comun, performerii şi spectatorii au interacţiuni, contacte domestice (pieptănatul) sau cotidiene (îmbrăţişatul), minim performative (legatul cu sfoară de un spectator, acţiune performativă decriptabilă în mai multe sensuri, eu prefer varianta celor două feţe/forme fizice şi identitare posibile ale umanului). Performance-ul este delicat şi noninvaziv, chestionează, nu militează, problematizează, nu şochează, informează, nu atacă. Iar autoexpunerea experţilor vieţii reprezintă un act de curaj raportat la contextul local.

Discursul performativ din Lalele, lalele merge mai departe de prezentarea marginalizării şi restricţionării drepturilor pentru persoanele LGBTQIA+. Este un show despre complexitatea identităţilor de gen, despre varietatea şi universalitatea problemelor personale cu care anormativii se confruntă, despre stigmatizarea colectivă şi maniera reducţionistă de interpretare a genului, dar şi despre o profundă nevoie de solidaritate umană.

La final, cercul experimentului se închide: publicul, rămas în cuşca poleită, îşi culege încălţările (adică îşi alege identitatea sau, mai degrabă, poziţionarea faţă de identităţile de gen după ce a testat, metaforic, poziţii sociale marginale, căci genul nu este voluntar) dintr-un acvariu, în timp ce anormativii se duc în spaţiul civil. Se întîmplă astfel o inversare de locuri şi perspective care, după informare şi experimentare, ar trebui să producă o schimbare de mentalitate. Ar trebui. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Andrei Ioniţă

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

Putin şi Lukaşenko FOTO EPA-EFE
A vrut Kremlinul să-l elimine pe Lukașenko și a căzut victimă ministrul de Externe al Belarusului?
Ministrul Afacerilor Externe al Belarusului, Volodimir Makei, a murit subit, relatează agenția „Belta”. Mackai avea 64 de ani, iar cauza morții sale nu a fost încă anunțată.
Anamaria Prodan si fiica ei Sarah Dumitrescu FOTO Facebook
Fiica Anamariei Prodan, dezvăluiri după divorțul impresarei de Reghecampf: „Când o văd plângând, mă rupe”
Sarah Dumitrescu Prodan, fiica din prima căsătorie a impresarei cu baschetbalistul Tibi Dumitrescu, a mărturisit în cadrul unei emisiuni online cât de afectată este mama sa după divorțul de antrenorul Laurențiu Reghecampf.
Soldati ucraineni in transee FOTO Captura Twitter jpg
Imagini incredibile din tranșeele ucrainene. Asemănarea dintre situația de acum și cea din Primul Război Mondial
Soldații au ajuns să doarmă în tranșee unde apa e până la glezne sau chiar mai rău, fiind improvizate paturi din diferite obiecte. Mai mult, temperaturile au scăzut drastic.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.