Papucii lui Procust

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Papucii lui Procust jpeg

● Lalele, lalele, proiect de artă activă coordonat de Bogdan Georgescu, cu performeri care își asumă deschis apartenența la comunitatea -LGBTQIA+. Cu: Patrick Brăila, Ioana Chițu, Paula Dunker, Marian Enache, Bogdan Georgescu, Ștefan Huluba, Ada Mușat, Adrian Newell Păun, Raj, Soleială, Alexa Valianatos. Scenografie: Irina Gâdiuță. Video: Andrei Ioniță. Sunet: Sever Andrei. Proiect realizat de O2G în parteneriat cu Macaz Teatru Coop., Veioza Arte, MozaiQ, Accept şi finanţat de AFCN, Macaz Bar Teatru Coop. 

Corpuri şi identităţi care nu-şi corespund. Corpuri şi identităţi atipice. Corpuri şi identităţi fluide, care refuză să fie prizoniere în tiparele acceptabile social, fragilizate de judecata publică, mute într-o lume care îşi afirmă zgomotos modelele restrictive de reprezentare.

Într-un demers performativ de incluziune socială (la nivelul mentalului colectiv) a identităţilor de gen anormative, Bogdan Georgescu şi zece performeri (în egală măsură coautori ai spectacolului) propun un exerciţiu de solidaritate prin experimentarea, de către spectatori, a unor posturi sociale stigmatizate. Mizele în jurul cărora este construit show-ul Lalele, lalele ţin de lărgirea cunoaşterii publicului, atît la nivel informal – în percepţia publică, variatele identităţi de gen sînt cuprinse generic în noţiunea de „gay“ –, cît şi al înţelegerii problemelor cu care anormativii se confruntă, de la atenţia negativă (stigmatizare etc.) la ignorare. Actanţii sînt ceea ce grupul german Rimini Protokoll a denumit „experţii vieţii“, adică performeri ai propriilor biografii. Spectacolul apare pe fondul demersului Coaliţiei pentru Familie privind modificarea Constituţiei pentru redefinirea restrictivă a căsătoriei.

Performance-ul transformă radical spa-ţiul de la Macaz într-o cuşcă din staniol aurit, cu covoare de blană negre – o formulă vizuală şic, prin care se transpun aspecte ale marginalizării: restricţio-narea drepturilor (determinarea strictă a unui spaţiu de acţiune) şi reducerea libertăţii de expresie (covoarele pufoase îngroapă sunetele). Spectacolul nu este doar nonverbal, ci de-a dreptul mut, adică nu se aude nici un sunet, deşi performerii vorbesc, cîntă, dansează. O comunitate este redusă la tăcere de o societate care practică refuzul ascultării. Excluderea dreptului de a se exprima este performată în interiorul unei tăceri; actanţii se afirmă tocmai prin lipsa sunetului, folosesc restricţia ca pe o facilitate.

În această „cuşcă de aur“ ironică (expresia trimite la privilegii asociate unei libertăţi îngrădite, dar aici privilegiile lipsesc), pansexuali, homosexuali, transgenderi, queer (forme de rezistenţă la normă care nu au neapărat legătură cu orientarea sexuală) îşi prezintă biografiile anormative, procesele de asumare a lor şi conflictul cu familiile şi societatea, dar şi problemele personale care transcend genul, precum îmbătrînirea sau greutatea. Umanităţi fluide în forme nepotrivite sau neacceptate social îşi demonstrează cu delicateţe diferentia specifica, o alteritate care demonstrează complexitatea umană. Forţarea turnării lor în forme fixe, conforme cu o moralitate şi o reprezentare a ei rigid-conservatoare (moralitatea nu tinde neapărat spre dreptate şi nu însoţeşte neapărat ideile progresiste), devine dureroasă. Echilibristica pe care o face Paul Dunca încercînd să-şi aproprieze tipare de identitate străine – folosirea unor calapoade de pantofi cu toc înalt – poate fi citită şi în sens invers, de asumare publică a unei identităţi rejectate social. La fel, traseul privirii derulat de Ştefan Huluba – contactul vizual îndelung şi insistent cu spectatorii – are dublă interpretare: autoprezentare în faţa unui public necunoscător şi reprezentare a atenţiei negative la care este supus (demonstrează atenţia invazivă pe care o îndură şi nevoia de atenţie pe care o resimte). Se jonglează astfel cu discursuri duale, cu perspective din interiorul şi din afara normei, atît din partea actantului anormativ, cît şi a publicului, care trebuie să-şi autochestioneze criteriile percepţiei, să le aprecieze valabilitatea şi să decidă ce face cu ele: le reconfigurează sau se refugiază în interiorul lor, la adăpostul comodităţii de a privi din perspectiva promovată de societate. Căci un lucru reclamat în spectacol este tocmai confortul asocierii la opinia dominantă, chiar dacă aceasta este inflexibilă, se încăpăţînează să aplice grile rigide de judecată unor evoluţii sociale fluide, organice.

lalele lalele 5 foto andrei ionita jpg jpeg

Naraţiunile sînt explicite, unele dramaturgice (Alexa Valianatos îşi povesteşte în scris biografia de femeie transgender, „fericită şi în viaţă“ – cîtă dramă există în formularea asta!), altele sînt rezumate performativ la un singur gest (Ada Muşat cîntă fără sunet) sau sînt rezultate din construcţiile performative ale unor acţiuni (variante LGBTQIA+ pentru dansul Fetelor de la Căpîlna sau pentru Lacul lebedelor). Captivi într-un spaţiu comun, performerii şi spectatorii au interacţiuni, contacte domestice (pieptănatul) sau cotidiene (îmbrăţişatul), minim performative (legatul cu sfoară de un spectator, acţiune performativă decriptabilă în mai multe sensuri, eu prefer varianta celor două feţe/forme fizice şi identitare posibile ale umanului). Performance-ul este delicat şi noninvaziv, chestionează, nu militează, problematizează, nu şochează, informează, nu atacă. Iar autoexpunerea experţilor vieţii reprezintă un act de curaj raportat la contextul local.

Discursul performativ din Lalele, lalele merge mai departe de prezentarea marginalizării şi restricţionării drepturilor pentru persoanele LGBTQIA+. Este un show despre complexitatea identităţilor de gen, despre varietatea şi universalitatea problemelor personale cu care anormativii se confruntă, despre stigmatizarea colectivă şi maniera reducţionistă de interpretare a genului, dar şi despre o profundă nevoie de solidaritate umană.

La final, cercul experimentului se închide: publicul, rămas în cuşca poleită, îşi culege încălţările (adică îşi alege identitatea sau, mai degrabă, poziţionarea faţă de identităţile de gen după ce a testat, metaforic, poziţii sociale marginale, căci genul nu este voluntar) dintr-un acvariu, în timp ce anormativii se duc în spaţiul civil. Se întîmplă astfel o inversare de locuri şi perspective care, după informare şi experimentare, ar trebui să producă o schimbare de mentalitate. Ar trebui. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Andrei Ioniţă

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.