Păguboasa neîncredere în om - interviu cu Liviu LUCACI

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
Păguboasa neîncredere în om   interviu cu Liviu LUCACI jpeg

Poartă mai multe pălării. Liviu Lucaci este actor, regizor, profesor de arta actorului la UNATC. Recent a debutat ca dramaturg, cu volumul Marusia. Una dintre piesele publicate în carte se joacă deja. Celelalte aşteaptă să fie descoperite. Pînă una-alta, hai să-l descoperim pe autor...

Dintre toate rolurile sus-menţionate, care vi se potriveşte cel mai bine?

Am ajuns să fac toate aceste lucruri din nevoia de a mă exprima. Pentru mine nu e important să găsesc ipostaza cea mai comodă sau cea mai bună, esenţial este să reuşesc să exprim ceea ce mă preocupă într-un anumit moment. Dacă e vorba despre un text care îmi vorbeşte şi mi se pare că ar vorbi şi altora, cum a fost cazul cu Domnişoara Iulia de Strindberg, pe care l-am montat la Teatrul de Comedie, atunci sînt regizor. Dacă simt nevoia să pun în pagină problemele care mă frămîntă, mă aşez şi scriu, cum s-a întîmplat cu volumul de proză Povestiri despre celălalt apărut la Editura Curtea Veche, sau cu textele de teatru din Cinci rendez-vous-uri mortale, care au constituit punctul de plecare pentru spectacolul cu acelaşi titlu de la Clubul Ţăranului, din cadrul MŢR. Cît priveşte ipostaza mea de actor şi cea de profesor, ele mă însoţesc de la absolvirea facultăţii, sînt pîinea mea zilnică. Nu îmi pun problema să aleg între a fi regizor, scriitor, actor sau profesor de teatru.

Ce vă place şi ce nu vă place la dramaturgia românească?

Ce îmi place, în primul rînd, la ea este că se luptă să existe, şi aşa trebuie să se şi întîmple, e nevoie de ea. Lucrurile, care nu îmi plac sau, mai exact, care mă îngrijorează, sînt multe. Nu îmi place aerul de amatorism, faptul că textele par cel mai adesea scrise la prima mînă, ca şi cum dramaturgul nu ar mai fi avut chef sau timp să revină asupra lor. Şi asta vine dintr-o prejudecată păguboasă, pe care o recunosc în spaţiul românesc de cînd am păşit în interiorul lui, adică acum mai bine de douăzeci de ani: prejudecata spontaneităţii. Ca şi cum, dacă ţi-ai cizela textul, ai atenta la ce are el adevărat, spontan, adînc. Nimic mai fals. Calitatea finală a scrierii se cîştigă prin aplecare repetată asupra ei, prin cizelare, prin ordonare şi eliminarea balastului. De multe ori însă, e vorba despre pură superficialitate, nimic mai mult. Cînd spuneam că aceşti autori se tem să nu atingă filonul adevărat al textului, făceam trimitere şi la o altă nefericită prejudecată. Cea a autenticităţii, dar nu a unei autenticităţi veritabile, ci a uneia trucate. Am mulţi prieteni actori care au fost obligaţi de directorii teatrelor lor să citească în public astfel de texte cu faimă proastă. Actorii, despre care vorbesc, nu sînt nişte sfinţi, ei înşişi folosesc un vocabular foarte colorat. Ei bine, au făcut, în particular, încercarea de a spune tot atîtea înjurături la rînd cîte apăreau în textul pe care îl citiseră şi care pretindea că are personaje rupte din viaţă. Nici unul nu a reuşit. Ce dovedeşte asta? Că s-au creat nişte false mecanisme care încearcă să descrie o viaţă trucată şi nişte personaje lipsite de veridicitate. Voi mai numi doar un ultim aspect care mă îngrijorează la majoritatea textelor dramatice româneşti de azi: neîncrederea în om. Vocabularul redus şi vulgar, schematismul relaţiilor scenice, lipsa unui conflict real şi dispariţia cvasitotală a poveştii din aceste texte vin, zic eu, din neîncrederea profundă a respectivilor autori în om.

Se spune că teatrul ar trebui să fie oglinda societăţii. Vă regăsiţi în „oglinda“ desenată de dramaturgii de astăzi?

Nu, nu mă regăsesc. Ar însemna să admit că ingredientele principale din care sînt compus eu şi o bună parte a cunoscuţilor mei sînt cuvintele vulgare, blazarea şi prostia. Un bun prieten de-al meu, chirurg la Chicago, mă întreba de ce toate filmele noastre, care ajung în America, vorbesc numai despre aspectele mizerabile ale vieţii, în timp ce pelicule venite, spunea el, din ţări în care populaţia o duce economic mai prost decît în România, vorbesc despre iubire, aspiraţii spirituale? Ce să-i răspund? E vorba – cum am spus deja – despre o păguboasă, la noi, neîncredere în om. Pe care n-o împărtăşesc.

Aţi publicat de curînd un volum de teatru, Marusia, la Editura Palimpsest.

Marusia e primul meu volum de teatru. Pînă acum am publicat proză, şi cred că următoarea carte va fi un roman la care lucrez de cîţiva ani. Dacă ar fi să reiau cîteva dintre afirmaţiile celor care au scris deja sau s-au exprimat public despre textele mele, aş spune că ele vorbesc despre sfîrşit, despre neacceptarea bătrîneţii, despre iubirea imposibilă dintre doi fraţi despărţiţi de capriciile istoriei, despre pasiune şi tinereţe şi despre ravagiile pe care timpul le produce asupra credinţelor noastre. Cei ce au citit Marusia, volum care cuprinde şase texte, au fost uimiţi şi de apariţia personajelor care se întorc din moarte ca să comunice cu cei vii, de absenţele care îşi manifestă prezenţa, ca să zic aşa, comunicînd într-un fel sau altul cu cei în viaţă. În fine, sper să existe regizori interesaţi. Aş fi bucuros să le văd jucate. Cu Cinci rendez-vous-uri mortale, unul din textele din volum, avem peste 25 de reprezentaţii şi am participat deja la patru festivaluri. Spectacolul este o comedie neagră despre cum ne înfăţişăm, pregătiţi sau nu, la momentul final, cel al întîlnirii cu Moartea, şi folosesc majuscula pentru că ea, Moartea, este chiar un personaj în textele mele. Cît despre cei care mi-au citit sau îmi vor citi cartea, îi anunţ că sînt bucuros să le aflu părerile pe site-ul meu, www.lucaci-nartea.ro.

Cum e să montezi propriile piese? S-a întîmplat ca regizorul să intre în conflict cu dramaturgul?

Pînă acum am fost o singură dată în această dublă postură. Cum să fie? Regizorul a decis. Şi, dacă a fost nevoie, a cerut ajutor din partea autorului, motivînd necesităţile spectacolului. N-au fost probleme. Interesul meu major, cînd regizez un spectacol, este ca actorul să fie bine servit. El apare, pînă la urmă, la public, nu autorul şi nici regizorul, asta încerc să nu uit. E una din lecţiile cele mai valoroase învăţate de la marele meu profesor de teatru Ion Cojar. Actorul este în prim-plan, doar el poate face ca valorile unui text să strălucească.

Cum măsuraţi succesul unui spectacol?

După felul în care modifică publicul. Sînt spectacole care animă oamenii, îi fac să se simtă bine, dar odată ce au ieşit din teatru, spectacolul este uitat. Şi sînt spectacole la finalul cărora oamenii pleacă acasă şi meditează zile în şir la semnificaţia poveştii urmărite pe scenă. Mi s-a întîmplat ca două săptămîni după o reprezentaţie cu Cinci rendez-vous-uri mortale să vină cineva la mine şi să-mi spună că l-a emoţionat un moment din spectacol pe care îl înţelesese abia atunci, după ce trecuseră atîtea zile... Sau mi s-a relatat despre o dezbatere stîrnită în birourile unei multinaţionale de o reprezentaţie cu Domnişoara Iulia de la Teatrul de Comedie, spectacol care îi făcuse pe respectivii să se întrebe serios dacă mai poate exista onoare în ziua de astăzi. Lucrurile astea contează.

Ca (tînăr) profesor de arta actorului, cum aţi caracteriza generaţia studenţilor dvs. de acum? Există diferenţe faţă de generaţia din urmă cu 10-15 ani?

Teatrul românesc nu a dus, nu duce şi nu va duce lipsă de valori. Sînt mulţi absolvenţi extraordinari, dar sînt şi mai multe şansele ca ei să nu aibă cum dovedi că au calităţi. Diferenţa esenţială pe care o văd faţă de cei care absolveau în urmă cu 15 ani este o neîncredere mai mare a celor de astăzi în ei înşişi şi în posibilităţile lor de a schimba lucrurile. Şi asta se datorează climatului cultural neprietenos în care urmează să intre. Însă cred în tineri, cred în potenţialul lor, iar eu, ca profesor, m-am bucurat şi mă bucur de reuşitele lor şi voi continua să îi cuprind pe cît mai mulţi în proiectele mele viitoare. 

a consemnat Matei Martin

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.