Omul în epoca Internetului

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Omul în epoca Internetului jpeg

● Super OK de Mircea Moroianu. Cu: Alexandra Laura Badea, Andreea Belu, Răzvan Rotaru, Eduard Cîrlan. Regia: Alexandros Raptis. Mișcarea scenică: Andreea Belu. Muzica: Andrei Raicu. Video: Vlad Lăzărescu. Spectacol găzduit de CNDB. 

Că Internetul ne-a schimbat viaţa, sîntem cu toţii de acord. În ce măsură această schimbare este predominat pozitivă sau negativă, asta este altă poveste. Mai multe studii au investigat efectele Internetului şi modul în care paradigma vieţii a fost fundamental reconfigurată astfel încît însăşi natura umană a fost / este în curs de / va fi ajustată (în Homo deus. Scurtă istorie a viitorului, Yuval Noah Harari prevede că „inteligenţa se decuplează de la conştiinţă“ în această epocă dominată de „religia datelor“, ceea ce e la fel de grav pe cît sună). Previziunile legate de relaţia om-Internet-dispozitive sînt preponderent pesimiste astfel că, cel puţin în artă, în teatru şi literatură în particular, perspectiva asupra viitorului este distopică. În Super OK, un spectacol la graniţa dintre teatru şi dans, viitorul aparţine dispozitivelor şi Internetului. Fără ele, omul nu ar putea exista ca specie pentru că nu ar putea funcţiona social, nu s-ar forma comunităţi în condiţiile în care Internetul este singurul mediu de comunicare, iar dispozitivele, în special telefonul mobil şi computerele de mici dimensiuni, sînt canalele. Este aici un format atipic de distopie, hai să-i zicem luminoasă. Textul lui Mircea Moroianu, care înregistează interacţiunile cotidiene şi relaţiile uzuale (inclusiv erotice) în acest univers hipertehnologizat, este fragmentar, alcătuit dintr-o suită de conversaţii scurte, repezite, esenţializate de intermedierea Internetului, scheletice chiar, descărnate de substanţă, poezie şi intimitate. Personajele sînt abstractizate, de fapt, nu ele, ci identităţile lor. Patru actanţi, două femei şi doi bărbaţi, redau conversaţii între două personaje care se cunosc, se îndrăgostesc, se iubesc şi se despart pe Internet, trăind nu o relaţie la distanţă sau virtuală, cum am putea crede astăzi, ci una reală, doar că realul are cu totul alt sens în acea lume. Practic, virtualul de azi este realul de mîine. Cei patru interpretează, de fapt, personaje arhetipale – corpurile şi vocile se multiplică, identităţile sînt aceleaşi – şi poartă o conversaţie generică, valabilă oricînd (în acel viitor) între oricare două persoane. Spectacolul lui Alexandros Raptis mizează pe o imagine estetizantă, este un poem vizual alb cu un decor imaculat, scaune rotative care alunecă silenţios pe covorul de scenă şi videomapping. Scenografia, atît cea materială, cît şi cea digitală, inspiră un oarecare pozitivism, dar imprimă şi senzaţia de steril, aseptic, de lume redusă la elemente primare şi generale, de pierdere a identităţii, a subiectivului, acest lucru fiind susţinut şi de coregrafia Andreei Belu, bazată pe sincronicitate. Ceea ce pierde acest viitor imaginat în Super OK este deliciul imperfecţiunii, care poate fi doar atributul umanului. Populaţia viitorului pare a fi alcătuită exclusiv din umanoizi şi am putea defini umanoizii, în convenţia spectacolului, drept fiinţe imbecilizate de tehnologie. Nu e o caracterizare flatantă, dar viitorul digital pare a fi o cursă de şoareci în care umanitatea s a prins singură. 

rosencrantz share foto petre fall 1 jpg jpeg

● Share // 1. The perfect birthday. Share face parte din „ARTHUB Imersiv – stagiunea de dramaturgie contemporană“, co-finanțat de AFCN. ARTHUB, Bucureşti. 

Regizorul şi performerul Robert Bălan şi-a sărbătorit ziua de naştere – ironic stabilită de Providenţă pe 8 Martie, de Ziua Femeii – cu un spectacol. Nu e prima dată cînd artistul urcă pe scenă de ziua sa. În 2013 făcuse acelaşi lucru pentru a prezenta performance-ul sfîrşit (work in progress). De data asta, tema performance-ului Share // 1. The perfect birthday se leagă, ca şi la Super OK, tot de integrarea cotidianului în spaţiul virtual, mai exact de transformarea realităţii zilnice, banale sau extraordinare, în material de (auto)promovare. Performance-ul analizează ego-ul în era virtualului, modul în care imaginea proprie este creată, ajustată, cosmetizată pe Internet, legătura dintre stima de sine şi succesul online, dependenţa de mediul virtual, ca alternativă autoflatantă la realitatea monotonă. O serie de informaţii a precedat acţiunea performativă propriu-zisă. Ştiri despre prezenţa artistului prin alte ţări sau despre dispariţia unor dispozitive absolut necesare spectacolului au creat o oarecare confuzie. În foaier trona un cadou misterios. Spectatorii sînt invitaţi să intre pe chat, într-un grup, şi să posteze fotografii în timp ce artistul transmite live din spaţiul de joc, care este iniţial închis pentru public. Spaţiul fizic şi cel virtual devin simultan accesibile: uşa se deschide, conversaţia începe pe chat. Sîntem toţi, artist şi spectatori, în acelaşi spaţiu, fizic şi virtual, dar, deşi comunicăm continuu prin Internet, nu avem nici un contact direct. Nu ne privim, nu ne atingem, nu ne vorbim, doar tastăm şi ascultăm cum clipocesc notificările de mesaje. Din cînd în cînd sînt oferite informaţii, fie despre „minunile“ Internetului – site-uri pe care poţi transmite în timp real monotonia propriei existenţe, dar şi conţinut grav, la limita legii sau chiar dincolo de ea –, fie despre clişeele de spectacol sau de aniversare, în fine, un conţinut eterogen despre devierea de sine prin alteritatea online, despre deconstrucţia aşteptărilor legate de spectacol şi a obiceiurilor sociale. Un concurs de like-uri, ca o metaforă primară a obsesiei egocentrice pe care o generează Internetul, se încheie cu o premiere. Nu întîmplător, de ziua sa, Robert Bălan este cel care face cadouri şi oferă cutia misterioasă (cu reviste şi cărţi) spectatorului cu postarea cea mai apreciată, inversînd astfel unul dintre stereotipurile aniversărilor, care zice că sărbătoritul este cel care primeşte daruri.

Am explicitat acest performance din două motive: el a fost creat pentru o unică vizionare şi vor mai urma încă două episoade din seria Share, în acelaşi format, fiecare cu cîte o singură reprezentaţie. Poate e de folos să se ştie ce s-a întîmplat în primul episod.

Create diferit, unul cu o structură spectaculară fixă, celălalt bazat pe improvizaţie pe un scenariu, Super OK şi -Share // 1. The perfect birthday reprezintă performativ îngrijorarea faţă de toxicitatea Internetului. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Bogdan Movileanu, Petre Fall

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.