O moștenire de familie: „vina” de a fi fată

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
O moștenire de familie: „vina” de a fi fată jpeg

● Gen, roz de Mihaela Michailov. Cu: Teo Dincă, Oana Jipa, Nicoleta Lefter, Maria Sgârcitu. Regia: Luiza Mihăilescu. Scenografia: Ruxandra Manole. Coregrafia: Maria-Luiza Dimulescu. Muzica: Maria Sgârcitu. Lighting design: Radu Apostol. Centrul Educațional de Teatru Replika.

Cu o zi înainte de 8 martie, în ultima seară în care teatrele au fost deschise în București înainte de reinstaurarea restricțiilor sanitare, la Centrul Educațional de Teatru Replika a fost o premieră. Gen, roz este un poem performativ de Mihaela Michailov, în regia Luizei Mihăilescu, adresat adolescenților (nu doar fete) și care sabotează festivismul artificial al „lunii femeilor”. Florilor, cadourilor, cuvintelor „frumoase” și atitudinii curtenitoare față de femei în fiecare martie li se opune un spectacol tăios ca un bisturiu și fragil ca un fluture, care dezvăluie uriașul arsenal de misoginie pe care stereotipurile de gen, revelate în această perioadă în varianta lor inofensivă, îl conțin. Gen, roz integrează în poem fractura dintre rolurile de gen, hărțuire, violență domestică, abuz și viol în familie și în afara ei, sarcini/avort în cazul minorelor, dar și modul în care societatea răspunde acestor probleme. Sînt inventariate rateurile instituțiilor statului în ocrotirea victimelor agresiunilor și eșuarea mentalității oficiale într-o atitudine stigmatizatoare la adresa acestora prin poziționarea în favoarea agresorilor și a discriminării de gen. Lipsa condamnării violatorilor unor victime minore pe motiv de consimțămînt al acestora din urmă, lăsarea în libertate, eventual chiar în același domiciliu cu victimele, a unor agresori domestici, respingerea plîngerilor privind abuzul din partea partenerului sau refuzul instituțiilor de a ajuta femeile bătute de soți sînt situații specifice unui misoginism internalizat la nivelul statului. Fiecare referință generală de acest fel din text trimite la cazuri concrete care au ajuns în atenția publică (precum cazul Caracal, fata incendiată de hărțuitorul lăsat în libertate, fetițe de 11-12 ani considerate vinovate de provocarea propriului viol sau că au avut relații sexuale consensuale etc.), fără însă a le investiga documentar. Căci textul Mihaelei Michailov prezintă latura afectiv-psihologică a statisticilor și cazuisticii, arată cum este deformată identitatea unei fete de violența de gen, cum banalizarea abuzului îi cangrenează existența. „În țara în care te-ai născut,/ agresorul e mînă în mînă cu judecătorul. / Și cînd agresorul zice: / că tu, tu l-ai provocat, / pentru că tu, tu aveai un șort prea scurt, / pentru că tu, tu purtai o fustiță instigatoare, / judecătorul zice și el: / «E relevant cu ce se îmbracă fetița. / De ce n-a fost atentă fetița cu fustița? / Fetița, fetița e vinovată!» / Și toți rînjesc sfidător și urlă amenințător! / Haită de violență statală! / Haită de violență educațională! / E vinovată fetița!”.

Insert: pe 4 martie, la Berlinală, Ursul de Aur pentru Cel mai bun scurtmetraj a fost acordat documentarului Nanu Tudor, regizat de Olga Lucovnicova (Republica Moldova), în care artista își înfruntă unchiul care a abuzat-o în copilărie. Într-un interviu pentru cotidianul Libertatea, regizoarea spune că a crescut într-o lume în care „tema abuzului asupra copiilor era tabu”.

Poemul Mihaelei Michailov nu se rezumă să identifice elementele care generează misoginia și abuzul asupra femeilor, ci le conectează și revelează modul în care ele se coagulează într-un țesut social toxic, susținut și de femei și care se transmite intergenerațional, în familie. „Bunica mi-a spus într-o zi: / «Bărbatul trebuie să fie puțin mai frumos ca dracul! / Și dacă nu te bate, e om bun». / Pe bunica ta, bărbatul n-a bătut-o. / Mă uitam la bunicul dimineața și voiam să-l întreb: ești mai frumos ca dracul? / Dar nu-l întrebam. / Uneori urla. Din nimic. / Uneori spărgea. Din nimic. / Uneori mi-era frică de furia lui cățărătoare. / S-a tăcut și s-a dat mai departe / TĂCEREA. / Bunica i-a spus mamei mele: / «Fă-te că nu vezi, nu răspunde, nu riposta!» / Și mama n-a răspuns. / Și mama n-a ripostat”. Prin vocea unei naratoare adolescente, poemul ia forma unei declarații de sororitate pentru toate femeile în devenire.

Un text poetic este dificil de redat scenic pentru că teatralitatea lui se construiește într-un alt tip de paradigmă decît a unuia dramatic. Regizoarea Luiza Mihăilescu pare să fi riscat cu acest text, doar că tînăra artistă, care face un masterat la Royal Holloway University of London sub conducerea lui Katie Mitchell (Miss Julie în FNT 2018, Orlando și fabulosul Anatomia unei sinucideri, ambele prezentate online în timpul carantinei globale), ține bine în mînă instrumentele unui discurs scenic performativ. Pe scenă sînt delimitate două spații, unul domestic, cu trei capsule în care se derulează, pe mutește, viața casnică a femeilor, și altul gol, în care adolescentele își verbalizează emoțiile. Regizoarea creează o lume stratificată generațional, un creuzet în care feminitatea se dezvoltă printre ghimpi de interdicții, fără cuvinte. Bunica (Nicoleta Lefter) împletește și tace, transmițînd reflexele vinei și îndurării și împărțind îmbrățișări compensatorii, mama (Maria Sgârcitu, de la ea vine muzica) are gesturi scurte și autoritare, cu aceleași automatisme ale rușinii și tăcerii, însă vorbește atunci cînd se eliberează, iar fetița, despicată în două (Teo Dincă, Oana Jipa), singură cu „imperfecțiunile” ei de femeie în formare, e și tăcere, și cuvînt. În timp ce universul familial se derulează în fundal, în spațiul gol din prim-plan, fetița este prima din familia ei care își face curaj să ridice vocea. Gen, roz e un spectacol care ar trebui văzut și dezbătut cu toate adolescentele. Ca să învețe să nu mai tacă.

La nivel global, una din trei femei, adică aproximativ 736 de milioane, a fost victima violenței fizice sau sexuale și una din patru tinere între 15 și 24 ani a fost victima violenței partenerului (studiu OMS, 2021). În Uniunea Europeană, 110 milioane de persoane sînt victimele hărţuirii în fiecare an (studiu al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale ale UE, 2021). În România, o treime dintre tinere sînt hărțuite, inclusiv în universități (studiu al Grupului „Iniţiativa acţionăm pentru siguranţă în universităţi“ şi Centrului FILIA, 2021). A fi fată nu ar trebui să fie o vină pentru care să fii pedepsită.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Elena Găgeanu

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.