O cină cu Attila Bartis

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
O cină cu Attila Bartis jpeg

● Festivalul Internaţional de Teatru Atelier, Sfîntu Gheorghe, Attila Bartis în dialog cu publicul şi actorii din spectacolul Tihna.  

„Urîţi ţara asta care v-a chinuit atît de mult?“ „Nu, deloc. Am avut o viaţă foarte grea aici, cu experienţe torturante, dar nu aş schimba asta.“ „Dar ţara asta v-a cerut să plecaţi de aici.“ „Da, dar tot aici sînt acasă.“ Poartă la mînă nişte mătănii primite de la o mînăstire budistă exact cînd se împlineau 30 de ani de la plecarea din România. „Am plecat în ’84.“ Pronunţă

şi adaugă: „M-am întors în ianuarie ’90.“ „Aşa de repede după Revoluţie?“ „Mă întorceam şi mai repede, dar tocmai aflasem că voi fi tată, eram la Berlin, a durat un pic.“ 

Pe scriitorul Attila Bartis l-am întîlnit la Sfîntu Gheorghe, Covasna, în prima seară a Festivalului Internaţional de Teatru Atelier. Venise să vadă spectacolul făcut de Radu Afrim după romanul său

la Compania „Tompa Miklós“ a Teatrului Naţional din Tîrgu Mureş. Silueta sa longilină şi-a făcut apariţia în foaierul teatrului la cîteva minute după ce directorul festivalului, dramaturgul Radu Macrinici, mă întrebase: „Vrei să iei cina cu Attila Bartis?“. Îi purtasem cartea cu mine în ultimele luni, ca pe un prieten de care nu te poţi despărţi, deşi abia l-ai cunoscut, aşa că el părea că se materializase direct din geanta mea, ca duhul din lampă. Are o strîngere de mînă fermă, îndelungată, timp în care te priveşte în ochi cu privirea aia albastră, pătrunzătoare şi chinuită. O figură întunecată, aspră, detaşată, dar cînd rîde, toată negura se înseninează. După cîteva secunde de la întîlnirea cu regizorul Radu Afrim izbucneşte în rîs. „Scrii ceva acum?“ „Da.“ „O carte la fel de bună ca

?“ Şi rîsu-i gata. Aveam să observ mai tîrziu, în aceeaşi seară, că prezenţa lui Afrim în preajma sa îi topea seriozitatea. În 2006, cînd s-au întîlnit prima dată, au vorbit zece minute şi au făcut o fotografie în care rîd amîndoi. O fotografie rară, îmi spun prietenii maghiari, căci Bartis nu prea rîde, cel puţin nu în fotografii. Cu Afrim, pare să existe o conexiune care dinamitează angoasele, o complicitate de joacă. La întîlnirea lor de acum, singura fotografie cu ei doi îi surprinde rîzînd alături de actorul Ernö Galló (care, în mod excepţional, are o mină serioasă). Bartis îşi „ajustase“ înălţimea la nivelul lui Afrim şi Galló. „Am plecat în opşpatru.“ La cina unde a stat pe masă şi aparatul de fotografiat de care nu se desparte (alt lucru care îl apropie de Afrim, fotografia), l-au înconjurat jurnaliştii români. Interesului lor le răspunde deschis, vorbeşte şi despre lucruri personale, ca şi cum ar face parte din scris. De fapt, viaţa personală face parte din scris. „Sigur că Tihna e o carte personală, dar nu este autobiografică. Poate o autobiografie emoţională, însă nu la nivelul faptelor.“ Scrisul vine din vintre. „Scriu chinuitor, uneori pînă la plîns.“ Asta înseamnă personal, cînd ţi se exfoliază ţesuturile, nu cînd ilustrezi CV-ul. Maghiarii din Ardeal nu prea îl ştiu. Întreb despre asta la discuţia publică de la miezul nopţii. Tăcere. Afrim chestionează un literat maghiar local. Nu ştia de Bartis (dar acum, după spectacol, ar vrea să îi citească romanul). Asta deşi CV-ul (premii şi burse) scriitorului e impresionant, cărţile sale sînt scrise din „maţe, sînge şi salivă“, cum zice actorul Bányai Kelemen Barna, iar el petrece două-trei luni pe an în România. 

„Am plecat în

.“ Tatăl lui a fost printre organizatorii protestelor anticomuniste de la Cluj în 1956, a fost condamnat la zece ani de închisoare, dintre care şapte ani petrecuţi la Gherla şi Jilava, şi eliberat în urma decretului de amnistiere din 1963. În adolescenţă, fiul are şi el probleme cu Securitatea. Este ameninţat că va fi trimis la un centru de reeducare pentru minori de la Tîrgovişte. Pentru a evita asta, familiei i se cer 75.000 de lei, o sumă uriaşă la vremea aceea, cînd un salariu era de aproximativ 2000 de lei. Într-o săptămînă, familia vinde tot ca să strîngă banii. Tatăl are şi el, din nou, probleme cu Securitatea şi i se spune că „va fi mai bine pentru toată lumea dacă vor părăsi ţara“. I s-a retras cetăţenia română în 1983, iar pe cea ungară a primit-o abia în 1986. Între timp a fost apatrid. „Aveam un act de identitate gri.“ Face o grimasă de dezgust. Detestă lipsa de identitate. „Nu urîţi ţara asta care v-a dat afară?“ „Nu. Ardeleanul e ardelean oriunde în lume. Ştiu maghiari, saşi şi români plecaţi de aici care nu s-au adaptat în altă parte. Li s-a distrus viaţa. Desigur, financiar o duc bine, dar nu e vorba despre asta.“ În lagărul pentru imigranţi în care a stat o vreme în Danemarca, oamenii încercau să petreacă în noaptea de Revelion, doar românii şi ungurii din Ardeal se uitau la fotografiile de familie şi plîngeau. 

„M-am născut la Mureş şi am plecat în

din ţară,

a fost scrisă în 2000, cînd trăiam deja de 15 ani la Budapesta. Pînă la

nu am scris nici un text care să fie localizat în Ungaria, toate erau legate de Transilvania sau România. Eszter (n.r.: din

) este personajul cu care am legat Ungaria de România, de Ardeal. Nu a fost un concept, a venit firesc.“ Visceralitatea asta maladivă a sexualităţii din

vine tot din Ardeal? „Nu ştiu dacă e ceva special aici din punctul ăsta de vedere. Nu cred. Puterea sexualităţii este în toată lumea aceeaşi. E cea mai mare putere omenească.“ „Şi voluptatea asta devastatoare, şi depresia, şi primitivismul erotismului de unde vin?“ „În primul rînd, nu ştiu. Apoi… vin cumva din mine. Dar vin şi din natura omului, ţine de felul în care vorbim despre sexualitate în diferite culturi sau epoci. Mă interesează cum funcţionează omul şi sufletul lui; nu mă interesează sexualitatea în sine, ci rolul ei în viaţa omului, cum apare în diferite relaţii. Nu mă interesează relaţia lui Andor cu Eszter, ci cum e relaţia lui cu Eszter în comparaţie cu relaţia lui cu Éva Jordán, de ce devine animal într-o relaţie, nu şi în cealaltă.“ A regăsit în spectacolul lui Afrim sentimentele şi emoţiile din timpul scrisului şi asta reprezintă totul pentru un scriitor care face parte dintr-o minoritate, aceea căreia nu îi pasă dacă i se modifică textul. „Teatrul este o artă, nu o ilustraţie. De asta sînt apropiat de spectacol, pentru că foloseşte foarte fin textul.“ 

„Am plecat în

.“ „Şi cum vă identificaţi ca scriitor?“ „Depinde unde sînt. Dacă sînt de partea cealaltă a lumii, sînt european. Dacă sînt în Europa, sînt maghiar. Dacă sînt în Ungaria, atunci sînt scriitor maghiar din Ardeal.“ „Partea cealaltă a lumii“ e Indonezia, din care s-a întors de curînd, după un an. Cu banii cîştigaţi dintr-un premiu la Berlin s-a dus să trăiască şi să scrie acolo. Îi povestiseră despre Indonezia fiica sa, care a făcut o teză de licenţă în istoria religiilor, şi un prieten care a locuit acolo. „E altă planetă, e ca şi cum m-aş fi întors de pe Marte. Nu am cu cine vorbi despre asta aici.“ 

„Şi tristeţea asta, pesimismul dvs.?“ „Hmm. Nu cred că sînt pesimist. Tendinţa generală este de a ocoli problemele. Distracţia e mult mai atractivă decît rezolvarea problemelor. Nu vreau să şochez pe nimeni, asta vine din scris. Sînt multe lucruri în mine, în sufletul meu, în viaţa mea cu care mă întîlnesc concret prima oară în timpul scrisului. De aceea proza mea este personală, dar are umor, ironie, autoironie. Dacă nu ar fi aşa, eu aş fi tare trist.“

„Nu urîţi ţara asta care v-a chinuit atît?“ „Nu.“ 

Oana Stoica este critic de teatru.  

Foto: C. Gyula, V. Birzanu, Z. Rab

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Tragedia de la Cluj. Cine sunt cele trei persoane care s-au electrocutat în piscină. Cum s-a petrecut incidentul
Un fost director de bancă se numără printre cei trei clujeni găsiți electrocutați lângă piscină. Ovidiu Mureșan avea 46 de ani și este descris de prieteni drept un „om extraordinar”. Alături de el au murit și părinții lui.
image
Adevăratul al 12-lea jucător al României la Euro 2024: povestea fanului admirat de o lume întreagă EXCLUSIV
Mulți politicieni s-au grăbit să-și asocieze imaginea cu victoria României în fața Ucrainei. În realitate, susținătorii admirabili ai tricolorilor sunt cei care s-au chinuit să ajungă în Germania. Iar acolo au plâns de bucurie. Printre ei, Cezar Micheten, cu o poveste superbă.
image
Trei lucruri surprinzătoare despre moarte. Dezvăluirile unei asistente medicale: „Știau oarecum ce se întâmplă”
O asistentă medicală a dezvăluit trei lucruri pe care le-a sesizat în legătură cu moartea: de la faptul că oamenii pot auzi chiar și atunci când sunt inconștienți până la faptul că deshidratarea face ca procesul să fie mai puțin dureros, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.