”Noi sîntem români!” (2)

Publicat în Dilema Veche nr. 341 din 25 august - 1 septembrie 2010
Un adjectiv complicat jpeg

- sau Să batem (iarăşi) cîmpii! -

Deşi în articolul trecut apreciasem că voi călca, vorba ceea, alăturea cu drumul (profesional) doar o săptămînă, iată că mai fac un pas afară din calea cea sigură şi asfaltată care duce spre teatru şi o iau pe cîmp, prin bălării, spre... – cum să-i zic? – fiinţa noastră etnică. Sună cam pompos, cam pretenţios, aduce a savantlîc de cafenea, mai ales la vreme de vacanţă, dar, pur şi simplu, nu găsesc cuvinte mai potrivite. Mă rog... Îl invoc din nou ca model, pentru a-mi scuza demisia cronicărească, pe John Steinbeck, cu a sa Joia dulce şi acele capitole „de evaziune“ intitulate „Să batem cîmpii“. Nu visez să mă compar cu el; preiau, numai, un procedeu care mi s-a părut inteligent şi, mai cu seamă, eficient. Eficienţa este, de altfel, una dintre problemele noastre naţionale...

Ca tot românul salariat, de cîţiva ani încoace, şi eu primesc retribuţia lunară a muncii pe care o prestez „cu zel şi activitate“, cum zice (evident) Caragiale, nu „în mînă“, ci, prin intermediul unui „card“, la o bancă. Mai exact, prin intermediul cardului am acces la retribuţia depusă la bancă. De regulă, nu scot toată suma la data cînd „intră“; iau doar cît îmi trebuie într-un moment sau altul. Aşadar, banca are la dispoziţie, spre a-i rula pentru scopuri şi nevoi proprii, nişte bani pentru care nu-mi plăteşte nici o dobîndă; foloseşte, altfel spus, fără vreo obligaţie, banii mei. Acum cîteva seri, avînd nevoie, pe neaşteptate, de „lichidităţi“, mă duc la un bancomat (zis ATM în limbajul de specialitate) aflat pe lîngă casă; nu era al băncii care îmi găzduieşte veniturile, căci, întîmplător, aceea nu are filiale în zona mea; ori nu mi-au ieşit în cale pînă acum. Trebuie să subliniez că, pe strada unde locuiesc, aflată în ceea ce se cheamă un „cartier“ (mărginaş, popular, muncitoresc etc.) există, una lîngă alta, pe alocuri, şi pe o porţiune de circa şapte sute de metri liniari, nu mai puţin de zece bănci diferite; pe aceeaşi porţiune mai există trei săli de jocuri, şase farmacii şi două magazine alimentare; orice fel de alt negoţ a dispărut. Mă duc, prin urmare, la bancomat, scot banii (după cum se ştie, comisionul perceput, în asemenea cazuri, de banca „străină“ e grăsuţ, dar... aveam o urgenţă), iau chitanţa şi plec. A doua zi îmi dau seama că îmi lipseşte cardul; după felurite investigaţii infructuoase, mă duc la banca-mamă a bancomatului, mă legitimez, întreb şi... fericire! Cardul meu e acolo, „înghiţit“ de ATM. „Dar nu vi-l putem da“, mi se spune, „pînă cînd banca emitentă nu ne trimite prin fax un document din care să rezulte că (fără virgulă) cardul e în ordine“. Nu povestesc în detaliu epopeea acelei dimineţi, care a durat cam patru ore şi a constat, în mare măsură, din convorbiri telefonice nu atît între funcţionarele celor două bănci, cît între ele şi mine: una îmi cerea „docomentul“, alta îmi spunea că nu poate elibera asemenea act şi mă îndemna să insist să-mi recapăt bunul. Situaţia părea blocată, din motive care, în termeni financiar-contabili, sunau teribil de misterios. În fine, după ameninţări cu scandal şi reclamaţii, chestiunea se lămureşte brusc: banca emitentă nu putea furniza atestarea cerută fiindcă... nu deţinea datele mele actualizate, deşi eu le comunicasem prompt – la dosar aveau copia buletinului meu de acum 12 ani! În tot acest timp, cuvinte-cheie precum reglementări inter-bancare, cerinţele legii, secretul operaţiunilor, siguranţa clientului, seriozitate au fost rostite foarte des.

Un nou slogan cunoaşte, în variante diferite – „Mizez pe verde“, „Sectorul de verde“ etc. –, o răspîndire bucureşteană impresionantă. Ecologia, va să zică, a ajuns şi pe Dîmboviţa, via apele europene. În cartierul meu, foarte aclamatul primar Piedone şi ai săi funcţionari desfăşoară o adevărată paradă de imaginaţie specifică, dotînd fiecare petic de iarbă cu arătări vegetale (un schelet metalic e îmbrăcat în frunziş) în formă de cai, trăsuri, urşi, cerbi ş.a.m.d.; au apărut şi fîntîni arteziene (foarte utile) luminate feeric în toate culorile curcubeului, plus nuanţe intermediare. Pe străzi şi la intersecţii au fost instalate hîrdaie – de lemn – în care sînt plantaţi copăcei înconjuraţi de flori; ba, chiar, astfel de hîrdaie ocrotesc şi baza stîlpilor – de beton – ai iluminatului public. O singură problemă: oamenii e răi, cum mi-a declarat un lucrător, şi strică. Spre a preîntîmpina distrugerile, ecologii din sectorul 4 au smuls toate gardurile vii (şi permeabile) care mărgineau iarba şi copacii şi le-au înlocuit cu palisade trainice din sîrmă de metal; orice metru pătrat de pămînt a devenit astfel inaccesibil, iar nisipul din locurile de joacă pentru copii a fost înlocuit cu beton pardosit cu un fel de peluză sintetică – verde. Tot în numele ecologiei estetice, probabil, toate spaţiile în care creşteau haotic copaci, tufişuri, iarbă au fost ocupate de un număr mereu sporit de resturante şi bodegi, printre ale căror mese tremură cîte un trunchi a cărui rădăcină e îngrădită strîns cu plăci de ciment.

În curînd, stagiunea teatrală va începe. Teatrele ştiu că vor primi bani mai puţini – la fel ca şi spectatorii, care, încă de la sfîrşitul sezonului trecut, au început să cam stea, seara, acasă. În adunările „oamenilor muncii“ din instituţiile de spectacol au început, tot de-atunci, să se audă cuvinte pe care, de douăzeci de ani încoace, credeam că nu o să le mai aud: autofinanţare, randament, eficienţă. Cum spuneam, eficienţa este o problemă naţională.

Alice Georgescu este critic de teatru.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.