Nimic nou pe frontul de Est

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Nimic nou pe frontul de Est jpeg

● Pădurea spînzuraţilor după romanul lui Liviu Rebreanu, scenariul, regia, universul sonor: Radu Afrim, scenografia: Cosmin Florea, coregrafia: Andreea Gavriliu, video mapping: Andrei Cozlac. Cu: Alexandru Potocean, Marius Manole, Richard Bovnoczki, Ciprian Nicula, Raluca Aprodu, Istvan Teglas, Vitalie Bichir, Natalia Călin, Ada Galeș, Florin Călbăjos, Alexandra Sălceanu, Emilian Mârnea, Liviu Popa, Cristian Bota, Alexandru Chindriș, Octavian Voina, Andrei Atabay, Vlad Galer, Flavia Giurgiu, Cosmin Ilie, George Olar, Ciprian Valea, Tiberiu Enache, Silviu Mircescu, Bogdan Iacob, Vlad Ionuț Popescu, Lenuța Purja, Teodora Purja. Teatrul Naţional Bucureşti. 

Devenit deja hit-ul teatral al anului trecut, spectacolul lui Radu Afrim, Pădurea spînzuraţilor, începe acolo unde se termină Cehov, la tăierea „livezii de vişini“ şi răsturnarea lumii. Cioturile de copaci de la începutul spectacolului sînt completate de trunchiuri care vor atîrna, mai tîrziu, din cer – plantă, animal şi om sînt spînzuraţi nediscriminatoriu într-o lume care şi-a conservat cruzimea de-a lungul unui secol. Pădurea spînzuraţilor este o conectare hipercalofilă între trecut şi prezent, cu mai multe straturi de reflecţii, între care dezbaterea despre patriotism, naţionalism şi şovinism pare a fi cea mai importantă pentru că, pe de o parte, iese din discursul local autoglorificator cu privire la război şi, pe de altă parte, este o temă care însoţeşte astăzi recurenţa populismului şi a fascismului. Povestea lui Apostol Bologa, cu miezul ei de adevăr (este inspirată de fratele lui Liviu Rebreanu, Emil, ofiţer în armata habsburgică, spînzurat în 1917 pentru încercarea de a dezerta pe frontul românesc) generează o meditaţie performativă traversată de inserţii contemporane (de la mafia lemnului la proteste), în care se regăsesc atît continuitatea, cît şi fracturile dintre trecut şi prezent, dar şi o anume confuzie istoric-identitară pe care (nu) ne-o asumăm ca naţie.

Poem vizual remarcabil, spectacolul se poziţionează la intersecţia dintre estetizare şi contemporaneizare. Jocul dimensiunilor (raportul dintre scena mare a TNB şi decorul construit, o căsuţă, creează un echilibru de pictură japoneză, oarecum tulburat de elementele scenografice supradimensionate introduse în a doua parte, mîinile şi capul unui Dumnezeu în stare de veghe) şi al perspectivelor (domină panorama, traversată de cîteva prim-planuri obţinute prin filmările în timp real din interiorul casei, proiectate în fundal – se mixează generalul cu individualul, ansamblul cu detaliul) generează un spaţiu al memoriei afective şi realităţilor aspre, care amplifică singurătatea, fizică şi metafizică, a lui Bologa. Căci într-un moment istoric în care constructele statale artificiale plesneau, Bologa trebuie să-şi redefinească identitatea.

rosencrantz foto adi bulboaca 1 jpg jpeg

Afrim realizează o picturalitate a războiului, jonglînd cu dimensiunile și textura luminii, cu grupurile de soldați în mișcare (coregrafia Andreea Gavriliu) și cu siluete singulare învăluite de imensul spațiu gol, cu identităţi etnice şi naţionale – de la costumele populare la limbă (accentele regionale folosite delicios de Caporal – Emilian Mârnea şi de Petre – Ciprian Nicula) şi la horit (doinele Lenuţei şi Teodorei Purja dau tuşa de autenticitate). În această arhitectură performativă elaborată, elementele se potenţează reciproc, chiar dacă, aparent, unele pot părea disonante în raport cu altele, precum calofilia imaginii şi fluenţa mişcării versus frustețea sonorităţilor populare ­live. Este aici o măiestrie în a armoniza componente şi structuri eclectice de construcţie într-un tablou performativ maiestuos, dar graţios, fluid şi profund reflexiv. Afrim face şi o frescă a ruralităţii, a moralei şi osaturii sociale din cadrul satului, cu personaje emblematice: ţărani simpli, fete frumoase, educate sau nu (fetele nu erau date la şcoală, cel mult studiau patru clase, situaţie care s-a menţinut şi după război, şi asta face riscantă afirmaţia legată de rolul emancipator al războiului pentru femei, mai ales că dreptul de vot le-a fost acordat abia în 1938), mame religioase, preoţi grobieni. Este o simfonie dramatică a satului, cu o poetică vizuală şi sonoră desenată empatic.

Jucat bine, cu actori care funcţionează individual şi în grup, prin text şi prin corp, spectacolul are cîteva excelenţe. Cuplul Alexandru Potocean – Marius Manole, adică Bologa şi Conştiinţa sa, materializează dilemele morale ale personajului printr-o separare între afect şi mental. Potocean joacă personajul fizic, cu spectaculoase sinusoide psihologice, iar Manole întrupează o conştiinţă acidă, dubitativă şi, deşi sînt diferiţi artistic, actorii reuşesc să formeze un binom viabil. Personaj romantic, Bologa favorizează alunecarea în eroizare sau angoasă hamletiană, tentante pe scena mare, dar actorii urmează cu încăpăţînare linia veridicului. Potocean păstrează umanitatea personajului fără să derapeze în glorificarea sau idealizarea lui, iar Manole vine ca un contrapunct caustic. Este interesant că Bologa are parteneri de discuţii interioare (Conştiinţa) şi exterioare, pe Klapka şi, parţial, pe Varga. Richard Bovnoczki face din Klapka un personaj în oglindă pentru Bologa, prins şi el în capcana unui timp şi unui spaţiu convulsive, care îi distrug identitatea. Istvan Teglas este un Varga ludic şi cinic, dar joacă încă un personaj, în altă cheie, pe Generalul Karg, expresia abstractă a armatei habsburgice: o uniformă fără cap (identitate), cu o voce spartă, care tîrăşte după ea un imens candelabru aprins (strălucitorul imperiu pe moarte). Pe Natalia Călin, regizorul o trimite într-o zonă diferită de rolurile sale din anterioarele producţii afrimiene: o mater dolorosa, austeră în religiozitatea ei, neputincioasă în a-şi proteja fiul. Raluca Aprodu (Ilona) şi Ada Galeş (Marta) sînt două feţe ale feminităţii, una serafică, aproape ireală, alta imperfectă prin umanitate.

La finalul spectacolului, rămîn imprimate în minte urletul Martei („Urît e şovinismul“), strigătul mamei („Noi nu avem patrie“), cinismul Conştiintei („Poate lupta frate cu frate“) şi întrebarea lui Bologa („Unde mergem?“ – în alte vremuri complicate, Ilie Moromete întreba acelaşi lucru, „Niculae, unde mergem noi, domnule?“).

Pădurea spînzuraţilor este un eseu demitizant despre identitatea naţională, capabil să contrabalanseze festivismul care a marcat anul trecut Centenarul, fiind, în acelaşi timp, singurul spectacol monumental viabil pe această temă. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: FLorin Ghioca, Adrian Bulboacă

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.