„Nici măcar nu zic că sînt artist“ – interviu cu regizorul Robert BĂLAN

Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
„Nici măcar nu zic că sînt artist“ – interviu cu regizorul Robert BĂLAN jpeg

Aţi avut un traseu profesional interesant: studii de teatru, jurnalist, artist independent. Cum aţi reuşit un astfel de parcurs?

Sună frumos cuvîntul „reuşit“. Pentru alţii, traseul ăsta ar putea fi un semn al nereuşitei. Probabil că e doar unul al nehotărîrii. Sau al unei nemulţumiri. Faţă de mine. N-am vrut să mă fac jurnalist. S-a nimerit. N-am vrut să mă fac performer. S-a nimerit în contextul dat. Socio-economic, adică. N-am avut bani să plătesc un actor. Şi de la un moment dat încolo, ţi-e ruşine să zici: „Hai, bă, că eu sînt regizor bun, numai că n-am bani să te plătesc, hai să joci în spectacolul meu. Gratis, că eu nu sînt în stare să fac rost de bani“. Mi-ar fi fost foarte greu să explic cuiva cum să-l joace pe Bălan. Sau poate m-am folosit de autobiografie pentru că era formula cea mai la îndemînă.

Îmi place să vorbesc despre mine. Şi e mai ieftin ca la psiholog. De fapt, e invers: cîştigi şi (ceva) bani. Eu povestesc cît de naşpa mă simt de Revelion şi alţii preiau starea şi plîng şi ei. Sau rîd de „fraieru’ ăla“. Astea au fost reacţiile pe care le am auzit de la spectatori. Unii au empatizat cu autocompătimirea, alţii au venit (chiar de mai multe ori) ca să vadă că viaţa altuia e mai naşpa decît a lor.

Întotdeauna m-am visat regizor. Şi am diplomă. Am „regizat“ spectacole. Şi la stat, şi „la pivniţă“. Dar dacă mă întreabă cineva acum ce meserie am, nu spun că sînt regizor. Nici măcar nu zic că sînt artist. Uneori e mai simplu să zici că eşti jurnalist.

De ce aţi renunţat la presă?

Ea a renunţat la mine. La cîte demisii de bunăvoie am fost forţat să semnez… Şi nu am renunţat de tot. Radio România Cultural m-a lăsat să-mi fac de cap într-o emisiune săptămînală, Zona Independentă, despre artişti, proiecte, spaţii independente. La vremea la care am început această emisiune, independenţii nu erau aşa de cool cum sînt azi. Se pare că s-a decis că n-o să mai fac emisiunea de la toamnă. Poate aşa mă fac artist. Nu jurnalist care în timpul liber face pe artistul.

Experienţa de a scrie critică de teatru a fost folositoare pentru dvs., ca artist?

Nu aş numi chiar critică ce am făcut. Iar asta, cum s-o numi ea, a fost mai degrabă nefolositoare. Am descoperit că nu prea-s şoarece de bibliotecă. În cei doi ani în care am scris despre teatru, chiar dacă am dat-o cu bîta-n baltă uneori, am fost sincer. Ştiu că sinceritatea nu e o calitate în sine, dar am impresia că în scrisul despre teatru mai toată lumea o „scaldă“. Mai ales în cronica de întîmpinare cred că e mare nevoie să aflăm dacă autorul articolului consideră că merită ca eu, spectatorul, să dau banii pe spectacol. Sînt gusturi şi gusturi, dar… Să presupunem că zice cronicarul pe bune ce are de zis. Apreciază cineva? Sau, mai degrabă, îşi face rău? Am auzit că sînt directori care nu-i mai invită pe ăia care „şi au permis“ să-i critice. Dar s-a rezolvat şi această problemă. Tocmai cînd e mai mare nevoie de critici care să le scoată fumurile şi caramitriştilor, şi cndb-iştilor, cronica a dispărut. Pentru că nu mai există nici presă.

Spectacolele dvs. au o puternică latură autobiografică. Care e procesul de lucru şi în ce mod încorporaţi viaţa reală pe scenă?

Primele one-man-show-uri despre Bălan le-am făcut în clasa a V-a şi a VI-a la banchetul de final de an. Următorul l-am făcut la 29 de ani şi a apărut din nevoia mea de a face ceva. Se chema bălan.unu şi era un stand-up comedy în care mă foloseam de date biografice aşa cum foloseşte Vasile Muraru faptul că are nasul mare. Destul de superficial, adică. După cinci ani, cînd am făcut Sfîrşit.Work in progress, în capul meu era aşa: „Vorbesc despre mine ăla adevăratul cît de sincer pot. Dacă nu îmi iese, mă las de artisticării“. Mi s-a părut că a ieşit prost, dar au fost unii care m-au îndemnat să joc spectacolul. În banalitatea poveştilor despre viaţa mea, alţii au descoperit ceva din viaţa lor. Am aplicat la festivaluri independente şi m-au primit. M-au şi premiat la Fringe-ul de la Bucureşti. Aşa mi-am reînceput marea carieră. Cît e adevărat? Cam tot. Mai şi exagerez, bibanul devine ditamai crapul, dar totul are un punct de plecare în viaţa mea „tumultuoasă“. La performance-urile bălaniene caut un anumit tip de sinceritate, în spectacolele regizate caut să fie o temă care să mă atingă direct. Şi din cînd în cînd aş mai face pauze de rîs. Doar aşa, de dragul comediei.

Aţi ales o formă de spectacol mai puţin folosită în România, performance-ul. Cum ați ajuns la formula asta?

Pe la finalul anului trei de facultate a început să nu îmi mai placă teatrul. Mi se părea fals. La aproape orice spectacol la care mă duceam, aveam impresia că l-am mai văzut o dată. După ce am terminat facultatea, n-am mai călcat pe la teatru vreo doi ani. Doar la spectacolele colegilor.
Dar a apărut CNDB-ul, au fost David Schwartz, Bogdan Georgescu şi restul echipei cu proiecte în Rahova, am citit despre artişti contemporani despre care n-am auzit în şcoală şi despre alte forme de spectacol. Am descoperit că nu sînt singurul care pune la îndoială „teatrul adevărat“. A început să existe public pentru un alt gen de spectacol decît cel pe care îl vedem din anii ’70 încoace, ăla cu simboluri, imagini frumoase, redescoperirea unei virguliţe într-un text clasic, reinterpretări regizorale scoase din pălărie şi, în general, ceva ce nu are nici o legătură cu viaţa noastră.

Cine este Doctorul Ursuz, personajul celui mai recent spectacol al dvs., încă în lucru?

E un personaj căruia nu-i place nimic şi care se pricepe la toate. Bineînţeles, pînă la un punct, Ursuz c’est moi. Scriam un text pentru personajul Bălan. Mi-am dat seama că am mers prea departe, că partea de ursuzenie nu mai e a mea. Aşa că am dat-o unui personaj. M-am gîndit că ar fi interesant ca Ursuz ăsta să îl aibă în deschidere chiar pe Maestrul Bălan. M-au ajutat oamenii de la Macaz Teatru Bar Coop să mă dau în spectacol. Şi acu’ mă gîndesc că am greşit ceva. Eu am vrut să fac o chestie care să fie de rîs şi atît. Probabil că de la toamnă, Ursuz va fi doar un invitat în noul show al lui Bălan: APATICA.

a consemnat Oana STOICA

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.