„Nici măcar nu zic că sînt artist“ – interviu cu regizorul Robert BĂLAN

Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
„Nici măcar nu zic că sînt artist“ – interviu cu regizorul Robert BĂLAN jpeg

Aţi avut un traseu profesional interesant: studii de teatru, jurnalist, artist independent. Cum aţi reuşit un astfel de parcurs?

Sună frumos cuvîntul „reuşit“. Pentru alţii, traseul ăsta ar putea fi un semn al nereuşitei. Probabil că e doar unul al nehotărîrii. Sau al unei nemulţumiri. Faţă de mine. N-am vrut să mă fac jurnalist. S-a nimerit. N-am vrut să mă fac performer. S-a nimerit în contextul dat. Socio-economic, adică. N-am avut bani să plătesc un actor. Şi de la un moment dat încolo, ţi-e ruşine să zici: „Hai, bă, că eu sînt regizor bun, numai că n-am bani să te plătesc, hai să joci în spectacolul meu. Gratis, că eu nu sînt în stare să fac rost de bani“. Mi-ar fi fost foarte greu să explic cuiva cum să-l joace pe Bălan. Sau poate m-am folosit de autobiografie pentru că era formula cea mai la îndemînă.

Îmi place să vorbesc despre mine. Şi e mai ieftin ca la psiholog. De fapt, e invers: cîştigi şi (ceva) bani. Eu povestesc cît de naşpa mă simt de Revelion şi alţii preiau starea şi plîng şi ei. Sau rîd de „fraieru’ ăla“. Astea au fost reacţiile pe care le am auzit de la spectatori. Unii au empatizat cu autocompătimirea, alţii au venit (chiar de mai multe ori) ca să vadă că viaţa altuia e mai naşpa decît a lor.

Întotdeauna m-am visat regizor. Şi am diplomă. Am „regizat“ spectacole. Şi la stat, şi „la pivniţă“. Dar dacă mă întreabă cineva acum ce meserie am, nu spun că sînt regizor. Nici măcar nu zic că sînt artist. Uneori e mai simplu să zici că eşti jurnalist.

De ce aţi renunţat la presă?

Ea a renunţat la mine. La cîte demisii de bunăvoie am fost forţat să semnez… Şi nu am renunţat de tot. Radio România Cultural m-a lăsat să-mi fac de cap într-o emisiune săptămînală, Zona Independentă, despre artişti, proiecte, spaţii independente. La vremea la care am început această emisiune, independenţii nu erau aşa de cool cum sînt azi. Se pare că s-a decis că n-o să mai fac emisiunea de la toamnă. Poate aşa mă fac artist. Nu jurnalist care în timpul liber face pe artistul.

Experienţa de a scrie critică de teatru a fost folositoare pentru dvs., ca artist?

Nu aş numi chiar critică ce am făcut. Iar asta, cum s-o numi ea, a fost mai degrabă nefolositoare. Am descoperit că nu prea-s şoarece de bibliotecă. În cei doi ani în care am scris despre teatru, chiar dacă am dat-o cu bîta-n baltă uneori, am fost sincer. Ştiu că sinceritatea nu e o calitate în sine, dar am impresia că în scrisul despre teatru mai toată lumea o „scaldă“. Mai ales în cronica de întîmpinare cred că e mare nevoie să aflăm dacă autorul articolului consideră că merită ca eu, spectatorul, să dau banii pe spectacol. Sînt gusturi şi gusturi, dar… Să presupunem că zice cronicarul pe bune ce are de zis. Apreciază cineva? Sau, mai degrabă, îşi face rău? Am auzit că sînt directori care nu-i mai invită pe ăia care „şi au permis“ să-i critice. Dar s-a rezolvat şi această problemă. Tocmai cînd e mai mare nevoie de critici care să le scoată fumurile şi caramitriştilor, şi cndb-iştilor, cronica a dispărut. Pentru că nu mai există nici presă.

Spectacolele dvs. au o puternică latură autobiografică. Care e procesul de lucru şi în ce mod încorporaţi viaţa reală pe scenă?

Primele one-man-show-uri despre Bălan le-am făcut în clasa a V-a şi a VI-a la banchetul de final de an. Următorul l-am făcut la 29 de ani şi a apărut din nevoia mea de a face ceva. Se chema bălan.unu şi era un stand-up comedy în care mă foloseam de date biografice aşa cum foloseşte Vasile Muraru faptul că are nasul mare. Destul de superficial, adică. După cinci ani, cînd am făcut Sfîrşit.Work in progress, în capul meu era aşa: „Vorbesc despre mine ăla adevăratul cît de sincer pot. Dacă nu îmi iese, mă las de artisticării“. Mi s-a părut că a ieşit prost, dar au fost unii care m-au îndemnat să joc spectacolul. În banalitatea poveştilor despre viaţa mea, alţii au descoperit ceva din viaţa lor. Am aplicat la festivaluri independente şi m-au primit. M-au şi premiat la Fringe-ul de la Bucureşti. Aşa mi-am reînceput marea carieră. Cît e adevărat? Cam tot. Mai şi exagerez, bibanul devine ditamai crapul, dar totul are un punct de plecare în viaţa mea „tumultuoasă“. La performance-urile bălaniene caut un anumit tip de sinceritate, în spectacolele regizate caut să fie o temă care să mă atingă direct. Şi din cînd în cînd aş mai face pauze de rîs. Doar aşa, de dragul comediei.

Aţi ales o formă de spectacol mai puţin folosită în România, performance-ul. Cum ați ajuns la formula asta?

Pe la finalul anului trei de facultate a început să nu îmi mai placă teatrul. Mi se părea fals. La aproape orice spectacol la care mă duceam, aveam impresia că l-am mai văzut o dată. După ce am terminat facultatea, n-am mai călcat pe la teatru vreo doi ani. Doar la spectacolele colegilor.
Dar a apărut CNDB-ul, au fost David Schwartz, Bogdan Georgescu şi restul echipei cu proiecte în Rahova, am citit despre artişti contemporani despre care n-am auzit în şcoală şi despre alte forme de spectacol. Am descoperit că nu sînt singurul care pune la îndoială „teatrul adevărat“. A început să existe public pentru un alt gen de spectacol decît cel pe care îl vedem din anii ’70 încoace, ăla cu simboluri, imagini frumoase, redescoperirea unei virguliţe într-un text clasic, reinterpretări regizorale scoase din pălărie şi, în general, ceva ce nu are nici o legătură cu viaţa noastră.

Cine este Doctorul Ursuz, personajul celui mai recent spectacol al dvs., încă în lucru?

E un personaj căruia nu-i place nimic şi care se pricepe la toate. Bineînţeles, pînă la un punct, Ursuz c’est moi. Scriam un text pentru personajul Bălan. Mi-am dat seama că am mers prea departe, că partea de ursuzenie nu mai e a mea. Aşa că am dat-o unui personaj. M-am gîndit că ar fi interesant ca Ursuz ăsta să îl aibă în deschidere chiar pe Maestrul Bălan. M-au ajutat oamenii de la Macaz Teatru Bar Coop să mă dau în spectacol. Şi acu’ mă gîndesc că am greşit ceva. Eu am vrut să fac o chestie care să fie de rîs şi atît. Probabil că de la toamnă, Ursuz va fi doar un invitat în noul show al lui Bălan: APATICA.

a consemnat Oana STOICA

Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.