Naţionalismul ca divertisment

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Naţionalismul ca divertisment jpeg

MaRó de Csaba Székely; regia: Andi Gherghe; scenografia: Adrian Ganea. Cu: Raisa Ané, Botond Farkas Benedek, Csaba Ciugulitu, Piroska Fodor, Imelda Hajdu, Ștefan Mur, István Nagy. Yorick Studio, Tîrgu Mureş.

Recent premiat la FestCo (cel mai bun spectacol, cea mai bună distribuţie masculină, cea mai bună distribuţie feminină), MaRó a intrat brusc în atenţia criticilor. Spectacolul este produs de Yorick Studio din Tîrgu Mureş, pe textul lui Csaba Székely şi dezvoltat în timpul repetiţiilor împreună cu regizorul Andi Gherghe şi actorii.

MaRó – abrevierea cuvintelor maghiar/român, cuvînt care înseamnă „caustic“ în limba maghiară – este o investigaţie asupra relaţiilor istorice dintre cele două etnii din perspectiva prezentului şi la nivelul realităţii cotidiene (aparent derizorii şi intenţionat exagerate), construită din scene scurte care panoramează în detaliu experienţa convieţuirii, alături, nu neapărat împreună, a două comunităţi, prin hazardul istoriei puse să împartă acelaşi spaţiu geografic, dar nu şi limba sau cultura. Această parodie, o telenovelă caricaturizată, derulată în shot-uri rapide, descrie percutant, în ciuda formei jucăuşe şi a vocabularui licenţios, problemele interetnice, aşa cum sînt ele resimţite la nivelul individului, dincolo de retorica oficială. Este vizibilă amprenta dramaturgului, care alege umorul şi accesabilitatea în locul unor formule teatrale „serioase“. A nu se confunda însă aceste (auto)ironii vesele cu superficialitatea în tratarea temei. Umorul şi absurdul lui Csaba Székely sînt dublate de o luciditate ascuţită şi un sănătos simţ al observaţiei, iar apropierea lui de subiect, în cele mai mici detalii, este bazată pe realism şi obiectivitate. Este în stilul dramaturgului să menţină o atitudine cald-ironică, fără să acuze şi fără să justifice comportamentul (mentalitatea) ambelor părţi. Identificînd sechele relaţionale cotidiene pe care le dezvoltă cu umor pînă dincolo de limita absurdului, dramaturgul face o scanare a ciocnirilor între cele două civilizaţii, română şi maghiară, cu toată încărcătura conflictuală adunată de-a lungul istoriei. Din asta rezultă un tablou onest, necosmetizat al realităţii actuale, una plină de erori de comunicare, agresivitate gratuită, prea multă (ne)demnitate rănită, stereotipii mentale care dau măsura obsesiilor naţionale, de o parte şi alta, cele care separă încă oameni şi comunităţi, suficient de mult cît multiculturalismul să rămînă, deocamdată, doar un concept de aburit Europa. De altfel, dramaturgul ironizează şi Uniunea Europeană care se vrea deasupra conflictelor, reuşind însă doar să le ţină temporar sub preş, nicidecum să le rezolve.

Andi Gherghe dezvoltă regizoral situaţiile din text în aceeaşi zonă a umorului intenţionat accesibil, cu tuşă de scheci, susţinut bine de distribuţia bilingvă, maghiară şi română, cu actorul Csaba Ciugulitu pendulînd între cele două tabere. Spectacolul are cîteva repere: scaunele de lemn cu spătare – capete de voievozi (fiecare etnie este bine „aşezată“ în varianta proprie de mîndrie naţională), tricourile pe care scrie „Ardealul e al nostru“ în română şi maghiară – ireconciliabilele obsesii teritoriale, de neclintit din mentalul celor două etnii, ce configurează cantonarea comună într-un tip de gîndire revolut, care la nivel local este încă definitoriu – şi cele două coperţi animate ale spectacolului, realizate de Liviu Boar şi Cami Cuibus. Rama show-ului, animaţia, porneşte de la premisa unei discuţii între doi maghiari în Purgatoriu, trecuţi în lumea de dincolo în urma unor întîmplări comico-absurde în care au fost implicaţi românii. De la personajele animate care, avînd o eternitate la dispoziţie, se pun pe depănat amintiri, se trece la spectacolul propriu-zis, în care se încarnează poveştile. Caricatura absurdă se menţine ca liant între coperţi şi show. Spectacolul se joacă cu supratitrare, alternativă în română şi maghiară, marcată vizual cu motive populare specifice celor două etnii, tuşă duios-ironică la identitatea pe care şi-o trîmbiţează flamboaiant ambele părţi.

Arma antinaţionalistă a lui Csaba Székely este umorul, o armă neletală, dar penetrantă, cu care este dificil să lupţi şi care are meritul de a dezamorsa conflictele. Apoi, dramaturgul identifică hibe comune precum rasismul (conflictul româno-maghiar ţine pînă în momentul în care în ecuaţie apar romii, ţinta care solidarizează cele două etnii). Situaţiile din text şi spectacol ilustrează existenţa unor discursuri naţionaliste la toate nivelurile, multe dintre ele derizorii, şi insinuarea acestora în vieţile personale, pînă în cel mai ascuns cotlon. La doctor, la magazin sau acasă, relaţiile interetnice configurează vieţile oamenilor. Dramaturgul remarcă însă absurdul prin care perspectiva oficială, politicianistă avariază vieţile oamenilor. Căci ceea ce intră în conflict este retorica politică şi nu indivizii. În plus, cel puţin una dintre situaţiile din spectacol a fost premonitorie: actorul „român“ Levente Molnar, aflat în distribuţia filmului Fiul lui Saul, are ca îna­intaş un personaj din MaRó.

Scenetele sînt piese de teatru embrionare, fiecare se poate dezvolta într-un text separat, conţine premisele unei naraţiuni autonome. Dramaturgul şi regizorul panoramează aceste posibile poveşti, devoalînd o realitate complexă în eprubetă. O parte a publicului poate fi deconcertată de tratarea în cheie de divertisment a temei, dar aici intervine problema educaţiei culturale. În România se suferă serios de boala seriozităţii: lucrurile importante se spun exclusiv cu morgă. Umorul este considerat o abordare facilă. Divertismentul de joasă speţă livrat de televiziuni în ultimii douăzeci ani s-a dovedit a fi un „cumplit meşteşug de tîmpenie“. Dau două contraexemple care au înfierbîntat Internetul în ultima vreme: Prinţul Charles recitînd din Hamlet, alături de mari actori britanici, fără emfază, dar cu umor, şi Barack Obama cîntînd (slow jam) la The Tonight Show cu Jimmy Fallon despre propria guvernare care tocmai se încheie. Sînt exemple de divertisment de bună calitate, departe de orice produs al televiziuilor româneşti. În acest context, ceea ce fac Csaba Székely şi Andi Gherghe în MaRó nu se regăseşte în cultura recentă nici a românilor, nici a maghiarilor. Şi asta face spectacolul cu atît mai interesant.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Gherghe

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii