Naţionalismul ca divertisment

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Naţionalismul ca divertisment jpeg

MaRó de Csaba Székely; regia: Andi Gherghe; scenografia: Adrian Ganea. Cu: Raisa Ané, Botond Farkas Benedek, Csaba Ciugulitu, Piroska Fodor, Imelda Hajdu, Ștefan Mur, István Nagy. Yorick Studio, Tîrgu Mureş.

Recent premiat la FestCo (cel mai bun spectacol, cea mai bună distribuţie masculină, cea mai bună distribuţie feminină), MaRó a intrat brusc în atenţia criticilor. Spectacolul este produs de Yorick Studio din Tîrgu Mureş, pe textul lui Csaba Székely şi dezvoltat în timpul repetiţiilor împreună cu regizorul Andi Gherghe şi actorii.

MaRó – abrevierea cuvintelor maghiar/român, cuvînt care înseamnă „caustic“ în limba maghiară – este o investigaţie asupra relaţiilor istorice dintre cele două etnii din perspectiva prezentului şi la nivelul realităţii cotidiene (aparent derizorii şi intenţionat exagerate), construită din scene scurte care panoramează în detaliu experienţa convieţuirii, alături, nu neapărat împreună, a două comunităţi, prin hazardul istoriei puse să împartă acelaşi spaţiu geografic, dar nu şi limba sau cultura. Această parodie, o telenovelă caricaturizată, derulată în shot-uri rapide, descrie percutant, în ciuda formei jucăuşe şi a vocabularui licenţios, problemele interetnice, aşa cum sînt ele resimţite la nivelul individului, dincolo de retorica oficială. Este vizibilă amprenta dramaturgului, care alege umorul şi accesabilitatea în locul unor formule teatrale „serioase“. A nu se confunda însă aceste (auto)ironii vesele cu superficialitatea în tratarea temei. Umorul şi absurdul lui Csaba Székely sînt dublate de o luciditate ascuţită şi un sănătos simţ al observaţiei, iar apropierea lui de subiect, în cele mai mici detalii, este bazată pe realism şi obiectivitate. Este în stilul dramaturgului să menţină o atitudine cald-ironică, fără să acuze şi fără să justifice comportamentul (mentalitatea) ambelor părţi. Identificînd sechele relaţionale cotidiene pe care le dezvoltă cu umor pînă dincolo de limita absurdului, dramaturgul face o scanare a ciocnirilor între cele două civilizaţii, română şi maghiară, cu toată încărcătura conflictuală adunată de-a lungul istoriei. Din asta rezultă un tablou onest, necosmetizat al realităţii actuale, una plină de erori de comunicare, agresivitate gratuită, prea multă (ne)demnitate rănită, stereotipii mentale care dau măsura obsesiilor naţionale, de o parte şi alta, cele care separă încă oameni şi comunităţi, suficient de mult cît multiculturalismul să rămînă, deocamdată, doar un concept de aburit Europa. De altfel, dramaturgul ironizează şi Uniunea Europeană care se vrea deasupra conflictelor, reuşind însă doar să le ţină temporar sub preş, nicidecum să le rezolve.

Andi Gherghe dezvoltă regizoral situaţiile din text în aceeaşi zonă a umorului intenţionat accesibil, cu tuşă de scheci, susţinut bine de distribuţia bilingvă, maghiară şi română, cu actorul Csaba Ciugulitu pendulînd între cele două tabere. Spectacolul are cîteva repere: scaunele de lemn cu spătare – capete de voievozi (fiecare etnie este bine „aşezată“ în varianta proprie de mîndrie naţională), tricourile pe care scrie „Ardealul e al nostru“ în română şi maghiară – ireconciliabilele obsesii teritoriale, de neclintit din mentalul celor două etnii, ce configurează cantonarea comună într-un tip de gîndire revolut, care la nivel local este încă definitoriu – şi cele două coperţi animate ale spectacolului, realizate de Liviu Boar şi Cami Cuibus. Rama show-ului, animaţia, porneşte de la premisa unei discuţii între doi maghiari în Purgatoriu, trecuţi în lumea de dincolo în urma unor întîmplări comico-absurde în care au fost implicaţi românii. De la personajele animate care, avînd o eternitate la dispoziţie, se pun pe depănat amintiri, se trece la spectacolul propriu-zis, în care se încarnează poveştile. Caricatura absurdă se menţine ca liant între coperţi şi show. Spectacolul se joacă cu supratitrare, alternativă în română şi maghiară, marcată vizual cu motive populare specifice celor două etnii, tuşă duios-ironică la identitatea pe care şi-o trîmbiţează flamboaiant ambele părţi.

Arma antinaţionalistă a lui Csaba Székely este umorul, o armă neletală, dar penetrantă, cu care este dificil să lupţi şi care are meritul de a dezamorsa conflictele. Apoi, dramaturgul identifică hibe comune precum rasismul (conflictul româno-maghiar ţine pînă în momentul în care în ecuaţie apar romii, ţinta care solidarizează cele două etnii). Situaţiile din text şi spectacol ilustrează existenţa unor discursuri naţionaliste la toate nivelurile, multe dintre ele derizorii, şi insinuarea acestora în vieţile personale, pînă în cel mai ascuns cotlon. La doctor, la magazin sau acasă, relaţiile interetnice configurează vieţile oamenilor. Dramaturgul remarcă însă absurdul prin care perspectiva oficială, politicianistă avariază vieţile oamenilor. Căci ceea ce intră în conflict este retorica politică şi nu indivizii. În plus, cel puţin una dintre situaţiile din spectacol a fost premonitorie: actorul „român“ Levente Molnar, aflat în distribuţia filmului Fiul lui Saul, are ca îna­intaş un personaj din MaRó.

Scenetele sînt piese de teatru embrionare, fiecare se poate dezvolta într-un text separat, conţine premisele unei naraţiuni autonome. Dramaturgul şi regizorul panoramează aceste posibile poveşti, devoalînd o realitate complexă în eprubetă. O parte a publicului poate fi deconcertată de tratarea în cheie de divertisment a temei, dar aici intervine problema educaţiei culturale. În România se suferă serios de boala seriozităţii: lucrurile importante se spun exclusiv cu morgă. Umorul este considerat o abordare facilă. Divertismentul de joasă speţă livrat de televiziuni în ultimii douăzeci ani s-a dovedit a fi un „cumplit meşteşug de tîmpenie“. Dau două contraexemple care au înfierbîntat Internetul în ultima vreme: Prinţul Charles recitînd din Hamlet, alături de mari actori britanici, fără emfază, dar cu umor, şi Barack Obama cîntînd (slow jam) la The Tonight Show cu Jimmy Fallon despre propria guvernare care tocmai se încheie. Sînt exemple de divertisment de bună calitate, departe de orice produs al televiziuilor româneşti. În acest context, ceea ce fac Csaba Székely şi Andi Gherghe în MaRó nu se regăseşte în cultura recentă nici a românilor, nici a maghiarilor. Şi asta face spectacolul cu atît mai interesant.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Gherghe

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.