Micul Prinţ

Publicat în Dilema Veche nr. 526 din 13-19 martie 2014
Micul Prinţ jpeg

● O poveste ciudată cu un cîine la miezul nopţii, de Simon Stephens, adaptare după romanul lui Mark Haddon, regia: Vlad Massaci, scenografia: Irina Chirilă, coregrafia: Cătălina Gubandru, video: Andu Dumitrescu. Cu: Vlad Bîrzanu, Mădălina Ciotea, Amalia Huţan, Florin Călbăjos, Ioana Predescu, Réka Szász, Emilian Martea, Andrei Brădean, Ana Şuşca. Teatrul „Anton Pann“ Rîmnicu Vîlcea. 

Dacă stai în Statele Unite, fără acte, cel puţin zece ani, nu ai cazier, dar ai un copil autist, poţi primi drept de şedere. Cerinţele trebuie îndeplinite simultan, iar condiţia medicală a copilului trebuie să fie „extreme and unsual“, calificative aplicabile autismului pînă de curînd, cînd reprezentantul avocatul guvernului s-a opus, motivînd că executivul şi-a schimbat poziţia de cînd noile statistici arată că 3 din 5 copii americani sînt diagnosticaţi cu tulburări de dezvoltare. Acest precedent va crea regula de acum încolo, mai ales că avocatul guvernului american s-a exprimat clar: autismul nu mai e „unusual and extreme hardship“. Dincolo de efectele negative asupra doritorilor de Green Card, decizia traduce juridic o realitate socială.

Autismul se caracterizează prin tulburări grave de comunicare şi probleme de concentrare. Sindromul Asperger este o formă mai uşoară de autism, cu deficienţe de comunicare şi socializare, tendinţă spre rutină şi inteligenţă peste normal. Partea bună a lucrurilor este că s-au făcut progrese în terapie, bazate pe înţelegerea modului în care gîndesc copiii cu autism şi sindrom Asperger. Partea proastă este că în străinătate (la noi sînt probleme cu diagnosticarea corectă, de multe ori se face tîrziu, iar terapiile sînt discutabile, uneori inaccesibile financiar părinţilor, care ajung să se ocupe singuri de copii, cum este cazul Anei Dragu, mamă a unui băieţel autist, care a înfiinţat, la Bistriţa, Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ“ – titlul face aluzie la personajul lui Saint-Exupéry, posesor al unei „planete“ personale) se înregistrează tendinţa de a diagnostica cu prea mare uşurinţă tulburările comportamentale drept probleme medicale, de a le transforma într-o „etichetă“, ceea ce spune mai multe despre incapacitatea adulţilor de a-i înţelege pe copii, decît despre problemele reale ale micuţilor în cauză.

Ceea ce realiza neurologul Oliver Sacks în cartea Văzînd glasuri, şi anume că limbajul semnelor, folosit de surdomuţi, nu este inferior vorbirii, ci structurează diferit universul, ca o limbă străină, cu gramatică proprie, este valabil şi în acest caz. Lumea unui copil cu autism are alte legi decît cele cunoscute, dar asta nu o face mai prejos decît cea majoritară (mă feresc să spun „normală“ pentru că este vorba despre două moduri diferite de a percepe universul, nu despre „normalitate“ şi „anormalitate“). Mai mult, aceşti copii nu consideră că realitatea lor e distorsionată pentru că e singura pe care o cunosc. Problema lor constă în incapacitatea de a iniţia comunicarea, prin urmare, rămîne în sarcina majorităţii să facă primul pas.

Personajul din romanul lui Mark Haddon (recompensat cu 17 premii literare, apărut şi la noi) are 15 ani şi suferă de sindromul Asperger. Romanul (dramatizat de Simon Stephens, cu spectacol la Teatrul Naţional din Londra, preluat de Apollo Theatre şi cîştigător a şapte premii Olivier) este scris din perspectiva copilului şi clarifică modul în care acesta înţelege lumea şi în care lumea îl înţelege pe el. Christopher e un geniu în matematică, dar nu pricepe metaforele şi glumele, percepe doar sensul propriu al cuvintelor, nu minte, nu-şi calcă promisiunile sau regulile, nu suportă să fie atins şi nu poate descifra emoţiile altora. Nu înţelege de ce un cîine valorează mai puţin decît un om, dacă amîndoi sînt fiinţe vii. Lumea lui e exactă şi asta îi oferă siguranţă, spre deosebire de lumea celorlalţi, care nu spun mereu ceea ce gîndesc şi ascund adevărul. Un astfel de copil virusează viaţa adulţilor (de multe ori, unul dintre părinţi îl abandonează din cauză că nu îl înţelege şi că îngrijirea lui îi videază ego-ul). O poveste ciudată cu un cîine la miezul nopţii deschide o uşă către mentalul unui adolescent care interpretează literal lumea şi arată, cu umor duios şi o anume poetică matematică, procesul de maturizare care se petrece, aşa cum e firesc, printr-o aventură. De la misterul asasinării cîinelui Wellington, pe care se încăpăţînează să îl elucideze (orice treabă începută trebuie terminată – altă regulă a universului Asperger) la pierderea şi regăsirea mamei, Christopher este forţat să descopere lumea adulţilor şi, mai mult decît atît, să o „repare“, iar el va face asta, urmîndu-şi propriile reguli.

Spectacolul lui Vlad Massaci se axează pe două direcţii: relaţiile lui Christopher cu ceilalţi şi „cartea“ pe care o scrie; de fapt, un jurnal transformat în piesă de teatru, care produce o deconstrucţie a convenţiei, cu băieţelul devenit regizor şi actor în propriul spectacol, capabil să se obiectiveze ca parte a procesului de maturizare. Viziunea este susţinută de scenografia Irinei Chirilă: un triunghi cu pătrăţele negre, dintr-un material fluid, a cărui instabilitate hipnotizează. Este interiorul minţii lui Christopher, precis delimitat, dar vulnerabil la lumea exterioară, incapabil să proceseze senzaţii şi informaţii neconforme cu logica proprie. Personajele sînt folosite de copil ca nişte pioni pe o tablă de şah tridimensională, scenele sînt scurte, matematic gîndite, teatralizate convenţional (un puzzle cu chipul mamei recompus, ca amintirile, din piese disparate, un cîine de pluş, mînuit de o actriţă ca să ilustreze separarea pe care o face Christopher între corp şi afect etc.)

Reuşita majoră îi aparţine lui Vlad Bîrzanu, cu figura sa copilăroasă, care face un personaj înduioşător cu rigoarea lui, vulnerabil pînă la prăbuşire cînd lumea îi este scurtcircuitată şi care foloseşte vorbirea ardelenească drept limba „oficială“ a universului special al lui Christopher. Mădălina Ciotea în rolul mamei care îşi abandonează copilul din cauză că, în ciuda eforturilor, nu reuşeşte să comunice cu el, construieşte un personaj pe muchie pe cuţit, care „se joacă“ un pic cu empatia spectatorilor, susceptibil să fie detestat, dar admirabil prin recuperare. În rolul tatălui, Florin Călbăjos conturează portretul unui om bun, capabil de sacrificiu pînă cînd comite şi el erori. Una dintre lecţiile pe care le învaţă Christopher este că adulţii greşesc şi trebuie iertaţi.

Un cîine real, doi de pluş şi un hamster viu, toţi – alter ego ai lui Christopher – dau căldură unui univers în care sentimentele se traduc în formule matematice.

Jucat cu entuziasm şi pasiune de o trupă tînără, O poveste ciudată... spune ceva despre cît de puţin ne ascultăm copiii şi cît de greu este să-i înţelegem. La final mi s-a părut că îl aud pe Micul Prinţ rîzînd.

Oana Stoica este critic de teatru. 

Foto: A. Roman

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

shakira frauda gettyimages 492044333 jpeg
Shakira, dans provocator pe Instagram. Lângă ce bărbat chipeș apare VIDEO
Postarea vine la scut timp după lansarea unui nou single, „Monotonia“, în care „vorbește“ despre ruptura a ceea ce părea a fi relația perfectă.
imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.