Mecanica umanităţii şi omul-prototip

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Mecanica umanităţii şi omul prototip jpeg

● Pulverizare de Alexandra Badea, traducerea: Eugen Jebeleanu, regie și ilustrație muzicală: Andrei Măjeri, scenografie: Alexandra Panaite, mișcare scenică: Flavia Giurgiu, video: Eranio Petruska. Cu: Smaranda Caragea, Ada Galeș, Alex Bogdan, Nicholas Cațianis. Ilustrație: Bogdan Pop. Proiect câștigător al proiectului SATELIT inițiat de Teatrul Apollo 111 și Sub25.ro. Susținut de Maratonul Teatrului Independent, ediția a VII-a. Teatrul Apollo 111. 

Alexandra Badea face parte într-o generaţie de artişti (alături de Gianina Cărbunariu, Radu Apostol şi Alexandru Berceanu) care a promovat dramaturgia contemporană şi a chestionat raporturile dintre realitate, teatru şi spectator (am încă în memorie primul său spectacol, Lebensarum – Spaţiul vital de Israel Horovitz la Studioul de Teatru Casandra în 2002). Alexandra Badea s-a mutat la Paris, unde a făcut un doctorat (la Sorbona), a continuat să regizeze şi a început să scrie (în franceză). Pulverizare este un text multipremiat, publicat în română graţie Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Prima montare a acestei piese în România s-a produs la Teatrul Apollo 111, în regia lui Andrei Măjeri, şi poate părea, la prima vedere, o combinaţie bizară între un text şi un stil regizoral profund diferite. Scriitura Alexandrei Badea este intenţionat concisă, aridă în eficienţa ei, fără să creeze personaje, ci doar modele de umanitate robotizată care relaţionează exclusiv prin interfeţe – computere sau telefoane (care determină însingurare, uneori aceasta fiind intenţionată –, formula free sitting, adică aşezarea angajaţilor în fiecare zi pe un loc diferit ca să nu lege o prietenie cu vecinul, astfel încît interacţiunile umane să fie minime şi să nu ia din timpul de lucru şi din profitul angajatorului) – într-o lume care devine de-a dreptul schematică. De la denumirile seci ale profesiilor la tiparul existenţial, recognoscibil oriunde pe glob, acest univers monoton, cronofag şi dezumanizat are poezia lui, o lirică urbană, construită din stereotipia acţiunilor şi imaginilor (costumele office şi uniformele muncitorilor) şi din lumina ecranelor. De partea cealaltă, Andrei Măjeri este un regizor inventiv, care caricaturizează şi colorează, pune carne pe idei şi le face accesibile, îi plac imaginile vii şi construcţiile baroce. Între cele două stiluri, diferenţele sînt mari, dar rezultatul este un spectacol viabil.

Textul creează o imagine coerentă despre globalizare şi efectele acesteia la nivelul individului. Corporaţiile devin sisteme de muncă robotizate în care lucrătorii nu au contact unii cu alţii decît minimal şi intermediat prin device-uri, locurile de muncă în cadrul aceleiaşi companii sînt în puncte diferite de pe glob şi/sau implică deplasări continue, iar munca în sine este monotonă şi poartă denumiri aride (precum Responsabil de asigurarea calităţii în subcontracte delocalizate). Cele patru personaje, identificate prin titulatura posturilor ocupate în cadrul unei multinaţionale (angajatorul comun), generează naraţiuni fragmentare despre relaţiile de muncă şi viaţa personală, fără să fie caractere în sens clasic, ci doar voci. Căci globalizarea muncii determină uniformizarea vieţii personale (Responsabilul de mai sus – Nicholas Cațianis – jonglează în paralel cu două conversaţii pe Skype, cu soţia şi cu o call girl, toţi trei fiind, de fapt, singuri) prin impunerea atingerii unor standarde sociale (serviciu, nivel de trai, beneficii etc.) ca scop în sine, fără să mai fie timp de trăit efectiv (şi beneficiat de avantaje). Munca este acaparatoare şi delocată, omul este depersonalizat. Textul Alexandrei Badea este puternic în sugerarea acestei lumi terne – prin lipsa variabilelor – în care munca şi viaţa se întîmplă după tipare. Omul – maşină, personajul – machetă. O carcasă umană. Identitatea, resturile de umanitate, visele intime sînt închise în mintea fiecăruia, bine ascunse de privirile celorlalţi.

rosencrantz foto dragos malaescu jpg jpeg

Andrei Măjeri abordează curajos acest poem dramatic, apropriindu-şi-l în felul său: personajele defilează pe un podium global, îşi expun modelele de muncă şi de viaţă (în această ordine) ca pe o colecţie prêt-à-porter (unde există o temă, un tipar şi variaţiile aferente). Hainele, deşi office, sînt viu colorate. Personajele sînt caricaturizate (nu toate, de exemplu muncitoarea asiatică, victimă a abuzurilor la locul de muncă – Ada Galeş – înduioşează) fără excese, doar cît să genereze umor şi să capete o oarecare suculenţă, fără a deveni „oameni“ (ele rămîn tot exemple de crochiuri identitare). Actorii sînt puşi să facă echilibristică între comic, dramatic, musical, grotesc, iar ei performează inteligent, dinamic, cu grijă ca stereotipurile umanoide pe care le întrupează să rămînă tipologii exemplare şi nu personaje. Măjeri îşi permite să emoţioneze, să provoace ilaritate sau să stîrnească rîsul, fără să uite care este miza spectacolului. Rama temei este pusă chiar de la începutul spectacolului: o serie de cuvinte proiectate şi ulterior tăiate („black­face“, „ethnic“ etc.), căzute în dizgraţie nu din cauza unei corectitudini politice radicalizate, ci a unei globalizări care anihilează identitatea în numele profitului. Spectacolul are momente efervescente precum citarea picturii lui Édouard Manet, Dejun pe iarbă, ca imagine pentru pauza de masă în companie (personajul feminin, nud în pictură, apare îmbrăcat în spectacol, dar îi auzim gîndurile, deci există o formă de transparenţă/nuditate „mentală“ – aici este o corporatistă obsedată de control, jucată de Smaranda Caragea; scena mi-a amintit de un alt citat celebru, cel al picturii Rondul de noapte a lui Rembrandt în spectacolul lui Alexandru Dabija, Mult zgomot pentru nimic); un număr muzical (Alex Bogdan cu un mix gospel cu manele, ca ironie la adresa instituţiilor religioase care sînt tot corporaţii, căci au ca scop obţinerea profitului); folosirea înregistrărilor unor artişti din perioada acţionismului vienez cu un performance cu scene de agresiune sexuală, ca ilustrare a abuzului asupra muncitoarei asiatice.

Astăzi globalizarea pare să intre în remisie – poate e doar o iluzie – pe fondul conflictelor armate tot mai numeroase, al terorismului şi al degradării democraţiilor recente. Dar nu mă îndoiesc că omenirea are capacitatea de a dezvolta noi coşmaruri. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Dragoş Mălăescu

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.