Mecanica umanităţii şi omul-prototip

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Mecanica umanităţii şi omul prototip jpeg

● Pulverizare de Alexandra Badea, traducerea: Eugen Jebeleanu, regie și ilustrație muzicală: Andrei Măjeri, scenografie: Alexandra Panaite, mișcare scenică: Flavia Giurgiu, video: Eranio Petruska. Cu: Smaranda Caragea, Ada Galeș, Alex Bogdan, Nicholas Cațianis. Ilustrație: Bogdan Pop. Proiect câștigător al proiectului SATELIT inițiat de Teatrul Apollo 111 și Sub25.ro. Susținut de Maratonul Teatrului Independent, ediția a VII-a. Teatrul Apollo 111. 

Alexandra Badea face parte într-o generaţie de artişti (alături de Gianina Cărbunariu, Radu Apostol şi Alexandru Berceanu) care a promovat dramaturgia contemporană şi a chestionat raporturile dintre realitate, teatru şi spectator (am încă în memorie primul său spectacol, Lebensarum – Spaţiul vital de Israel Horovitz la Studioul de Teatru Casandra în 2002). Alexandra Badea s-a mutat la Paris, unde a făcut un doctorat (la Sorbona), a continuat să regizeze şi a început să scrie (în franceză). Pulverizare este un text multipremiat, publicat în română graţie Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Prima montare a acestei piese în România s-a produs la Teatrul Apollo 111, în regia lui Andrei Măjeri, şi poate părea, la prima vedere, o combinaţie bizară între un text şi un stil regizoral profund diferite. Scriitura Alexandrei Badea este intenţionat concisă, aridă în eficienţa ei, fără să creeze personaje, ci doar modele de umanitate robotizată care relaţionează exclusiv prin interfeţe – computere sau telefoane (care determină însingurare, uneori aceasta fiind intenţionată –, formula free sitting, adică aşezarea angajaţilor în fiecare zi pe un loc diferit ca să nu lege o prietenie cu vecinul, astfel încît interacţiunile umane să fie minime şi să nu ia din timpul de lucru şi din profitul angajatorului) – într-o lume care devine de-a dreptul schematică. De la denumirile seci ale profesiilor la tiparul existenţial, recognoscibil oriunde pe glob, acest univers monoton, cronofag şi dezumanizat are poezia lui, o lirică urbană, construită din stereotipia acţiunilor şi imaginilor (costumele office şi uniformele muncitorilor) şi din lumina ecranelor. De partea cealaltă, Andrei Măjeri este un regizor inventiv, care caricaturizează şi colorează, pune carne pe idei şi le face accesibile, îi plac imaginile vii şi construcţiile baroce. Între cele două stiluri, diferenţele sînt mari, dar rezultatul este un spectacol viabil.

Textul creează o imagine coerentă despre globalizare şi efectele acesteia la nivelul individului. Corporaţiile devin sisteme de muncă robotizate în care lucrătorii nu au contact unii cu alţii decît minimal şi intermediat prin device-uri, locurile de muncă în cadrul aceleiaşi companii sînt în puncte diferite de pe glob şi/sau implică deplasări continue, iar munca în sine este monotonă şi poartă denumiri aride (precum Responsabil de asigurarea calităţii în subcontracte delocalizate). Cele patru personaje, identificate prin titulatura posturilor ocupate în cadrul unei multinaţionale (angajatorul comun), generează naraţiuni fragmentare despre relaţiile de muncă şi viaţa personală, fără să fie caractere în sens clasic, ci doar voci. Căci globalizarea muncii determină uniformizarea vieţii personale (Responsabilul de mai sus – Nicholas Cațianis – jonglează în paralel cu două conversaţii pe Skype, cu soţia şi cu o call girl, toţi trei fiind, de fapt, singuri) prin impunerea atingerii unor standarde sociale (serviciu, nivel de trai, beneficii etc.) ca scop în sine, fără să mai fie timp de trăit efectiv (şi beneficiat de avantaje). Munca este acaparatoare şi delocată, omul este depersonalizat. Textul Alexandrei Badea este puternic în sugerarea acestei lumi terne – prin lipsa variabilelor – în care munca şi viaţa se întîmplă după tipare. Omul – maşină, personajul – machetă. O carcasă umană. Identitatea, resturile de umanitate, visele intime sînt închise în mintea fiecăruia, bine ascunse de privirile celorlalţi.

rosencrantz foto dragos malaescu jpg jpeg

Andrei Măjeri abordează curajos acest poem dramatic, apropriindu-şi-l în felul său: personajele defilează pe un podium global, îşi expun modelele de muncă şi de viaţă (în această ordine) ca pe o colecţie prêt-à-porter (unde există o temă, un tipar şi variaţiile aferente). Hainele, deşi office, sînt viu colorate. Personajele sînt caricaturizate (nu toate, de exemplu muncitoarea asiatică, victimă a abuzurilor la locul de muncă – Ada Galeş – înduioşează) fără excese, doar cît să genereze umor şi să capete o oarecare suculenţă, fără a deveni „oameni“ (ele rămîn tot exemple de crochiuri identitare). Actorii sînt puşi să facă echilibristică între comic, dramatic, musical, grotesc, iar ei performează inteligent, dinamic, cu grijă ca stereotipurile umanoide pe care le întrupează să rămînă tipologii exemplare şi nu personaje. Măjeri îşi permite să emoţioneze, să provoace ilaritate sau să stîrnească rîsul, fără să uite care este miza spectacolului. Rama temei este pusă chiar de la începutul spectacolului: o serie de cuvinte proiectate şi ulterior tăiate („black­face“, „ethnic“ etc.), căzute în dizgraţie nu din cauza unei corectitudini politice radicalizate, ci a unei globalizări care anihilează identitatea în numele profitului. Spectacolul are momente efervescente precum citarea picturii lui Édouard Manet, Dejun pe iarbă, ca imagine pentru pauza de masă în companie (personajul feminin, nud în pictură, apare îmbrăcat în spectacol, dar îi auzim gîndurile, deci există o formă de transparenţă/nuditate „mentală“ – aici este o corporatistă obsedată de control, jucată de Smaranda Caragea; scena mi-a amintit de un alt citat celebru, cel al picturii Rondul de noapte a lui Rembrandt în spectacolul lui Alexandru Dabija, Mult zgomot pentru nimic); un număr muzical (Alex Bogdan cu un mix gospel cu manele, ca ironie la adresa instituţiilor religioase care sînt tot corporaţii, căci au ca scop obţinerea profitului); folosirea înregistrărilor unor artişti din perioada acţionismului vienez cu un performance cu scene de agresiune sexuală, ca ilustrare a abuzului asupra muncitoarei asiatice.

Astăzi globalizarea pare să intre în remisie – poate e doar o iluzie – pe fondul conflictelor armate tot mai numeroase, al terorismului şi al degradării democraţiilor recente. Dar nu mă îndoiesc că omenirea are capacitatea de a dezvolta noi coşmaruri. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Dragoş Mălăescu

afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.
event seara de film 28 August Bucuresti 02 jpg
ZILELE SOFIA NĂDEJDE 2022 - SCURTMETRAJE REALIZATE DE FEMEI Proiecție la București – 28 august ora 19.00 MNLR
Duminică, 28 august, în cadrul evenimentului Zilele Sofia Nădejde – ediția a V-a, în Sala Iosif Naghiu a MNLR (Calea Griviței 64), va avea loc o proiecție de scurtmetraje românești regizate de femei.
958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.
p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.

Adevarul.ro

Mircea Badea jpg
Antena 3 a devenit Antena 3 CNN: postul și-a schimbat numele și sigla. Ce discurs a ținut Mircea Badea VIDEO
Marți, 26 septembrie, Mihai Gâdea și Rani Raad, președinte CNN Worldwide Commercial, au semnat la București acordul de parteneriat.
Retezat  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (3) JPG
Secretele Retezatului. Teritoriul din inima munților interzis complet turiștilor încă din anii ´50
Un teritoriu de aproape 2.000 de hectare din Parcul Național Retezat a rămas complet interzis turiștilor, însă din anii ´50, când autoritățile au decis să rămână neatins.
Berlusconi Salvini Meloni foto EPA EFE jpg
De ce Giorgia Meloni nu ar putea transforma Roma în Budapesta. Analiză NYT
Într-un editorial pentru NYT, jurnalista Mattia Ferraresi expune motivele pentru care Italia nu poate deveni o autocrație pe modelul Ungariei după ce coaliția de dreapta a câștigat alegerile.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.