Live și virtual despre limitele performativității
● Exeunt, texte: Lavinia Braniște, regie: Bobi Pricop. Cu: Bianco Erdei, Cătălin Filip, Oana Hodade, Lucia Marneanu, Lucian Teodor Rus, Adonis Tanța. Video: Dan Basu. Muzică: Eduard Gabia. Programare și suport tehnic: Mizdan. Foto: Bogdan Botaș. Reactor de Creație și Experiment, Cluj.
Cum teatrele au rămas închise în această stagiune, iar deschiderea lor în toamnă este incertă, unii artiști au încercat să exploreze mediul virtual ca potențial spațiu performativ. Bobi Pricop a transformat un proiect de la Reactorul din Cluj, gîndit pentru scena fizică, într-unul digital, reconceptualizîndu-l ca pe o cercetare privind modul în care performativitatea live supraviețuiește în online. Exeunt – termenul denumește ieșirea actorilor din scenă – este un video-poem în care șase actori performează live, fiecare în spațiul propriu, în timp ce, în direct, sînt prelucrate imaginile pe computer, este mixată muzica și este montat întreg produsul artistic. Finalul show-ului îi aduce împreună pe performeri în curtea Reactorului, în timp ce se filmează reciproc și fiecare ajunge succesiv în centrul atenției.
Spectacolul se configurează ca temă în jurul singurătății, mai exact, în jurul absenței cuiva. Fiecare actor prezintă un personaj, povestea și spațiul lui. Textul Laviniei Braniște este liric și introspectiv, reflectă perioada de recluziune forțată pe care am traversat-o, cu angoasele, panicile și alienarea ei, descrie singurătatea nu neapărat negativ, cît melancolic. Una dintre povești, a Luciei Mărneanu, care (personajul, nu actrița) vorbește despre relația cu bunica, iese în evidență pentru că este centrată mai mult pe narațiune, iar performativitatea Luciei este teatrală: se machiază, transformîndu-se în bunica, suprapune identitatea acesteia pe propria sa identitate, ca o prefigurare a viitorului. Dar, în general, performance-ul valorifică această caracteristică predominant poetică a textului, uneori actorii lucrează cu machete de spații, alteori lucrează cu propriul corp, dar în ambele cazuri, materialul brut pe care ei îl livrează live, prelucrat video, devine un poem. Spectatorii sînt separați de artiști printr-un perete imaginar în sensul că primesc un link de acces, dar nu sînt în același spațiu virtual cu artiștii, cum se întîmplă atunci cînd spectacolele se transmit prin Zoom. Produsul final este fluid, hipnotic, iar muzica lui Eduard Gabia și vizualul lui Dan Basu au aici un rol major.
Ce este, pînă la urmă, Exeunt? Aș spune că este o video-instalație performativă live, un format spectacular hibrid pentru că are elemente de teatru, performance și instalație, este virtual și performat în direct. Exeunt nu e teatru, e un tip de performativitate digitală. Ceea ce se explorează aici este transferarea în online nu a teatrului, ci a performativității. Se tatonează virtualul prin experimentarea viului în sensul de a vedea dacă performativitatea live în mediul digital se simte și are rost să fie menținută live, în funcție de aportul ei la calitatea produsului artistic. În discuția post-spectacol, unul dintre spectatori spunea că performance-ul putea fi integral înregistrat fără să se piardă ceva. Cred că în bună măsură are dreptate. Spectacolul își păstrează miza, înregistrat sau live, în timp ce proiectul de cercetare a transferării performativității în virtual rămîne și el valabil, chiar dacă nu poate fi dat categoric un răspuns în urma acestei experiențe – nici nu cred că creatorii caută o concluzie definitivă.
O altă miză a acestui proiect, nu mai puțin importantă, este aceea de a da actorilor ocazia să-și exercite arta într-un cadru mai aproape de normal căci aici vehiculul digital nu este doar canal de transmitere, ci parte integrantă a conceptului de spectacol. Mai e ceva ce trebuie luat în considerare la show-urile online: performativitatea necesită o anumită stare pentru vizionare, disponibilitatea de a te rupe de contextul fizic, ceea ce se produce firesc în sala de spectacol, dar nu și acasă. Altfel, spectacolul virtual este o altă artă decît teatrul, nu doar că se produce altfel decît arta fizică, dar accesează și alte sau în alt fel emoțiile spectatorului. Exeunt e de văzut, atît ca produs încrucișat al live-ului cu digitalul, cît și ca cercetare in progress asupra relocării virtuale a teatrului.
Oana Stoica este critic de teatru.
Foto: Bogdan Botaș
