Lars Eidinger în concert

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Lars Eidinger în concert jpeg

● Richard al III-lea de W. Shake­spea­re; tra­du­cere şi a­dap­ta­re: Ma­rius von  Ma­­­yen­­­burg; regia:  Thomas Os­ter­me­­­ier; de­cor: Jan Pap­pel­baum; cos­tu­me: Flo­rence von Gerkan; mu­zi­ca: Nils Os­­ten­­dorf; video: Sé­­bas­­tien Du­pouey; dra­maturgie: Florian Bor­ch­­me­­yer; ma­rio­nete: Ingo Me­wes, Karin Tiefensee. Cu: Lars Ei­din­ger, Moritz Gottwald, Eva Meck­bach, Jenny König, Sebastian Schwarz, Robert Beyer, Thomas Ba­ding, Christoph Gawenda, Lau­renz Laufenberg, Thomas Witte. Schau­bühne am Lehniner Platz, Ber­lin, Festivalul Internaţional Shake­spea­re, Craiova.

Festivalul Internaţional Shakespeare de la Craiova şi-a dublat în acest an durata prin găzduirea Premiilor Europa pentru Teatru. În ultima zi de festival, 23 aprilie (ziua morţii şi posibil şi a naşterii lui Shakespeare), Emil Boroghină a reuşit să aducă la Craiova spectacole realizate de doi dintre cei mai importanţi regizori europeni, Romeo Castellucci şi Thomas Ostermeier, ambii recompensaţi în trecut cu Premiul Noi Realităţi Teatrale. S-a realizat astfel conexiunea între cele două manifestări.

Richard al III-lea în regia lui Thomas Ostermeier, unul dintre capetele de afiş la Festivalul de la Avignon în 2015, este o operă rock a răului, sîngeroasă şi strălucitoare, într-un decor elisabetan ce aminteşte de teatrul lui Shakespeare, The Globe (o scenă în semicerc care anulează distanţa între actori şi public). Decorul – un perete cu pasarelă – este înviorat uneori de confetti (aruncate de Richard, o ironie la propria „măreţie“). Costumele sînt contemporane şi neutre. Un baterist îl dezlănţuie pe Richard cu un punk rock live. Richard e un DJ (ceea ce Lars Eidinger chiar este în viaţa reală) căruia îi place să mixeze realitatea cu propriile fantasme. Proiecţiile hitchcockiene susţin şi ele stările lui Richard, cu păsări agresive roind hămesite cînd se imaginează omorurile şi liniştite în preajma morţii. Şi muzica victimelor, delicate menuete, e alta decît a lui Richard.

Ostermeier pune accent pe text, folosind excelenta traducere a lui Marius von Mayenburg, care a transformat versurile în proză, curăţind narativitatea şi concentrînd scenele în jurul lui Richard. Întreg spectacolul vorbeşte nu numai despre un imperiu al răului în construcţie, dar şi despre efectele negative ale excluderii sociale – a lui Richard de către ceilalţi din cauza diformităţii, a celorlalţi de către Richard pentru interesele sale personale. Ostermeier face un selfie performativ politicii contemporane într-un spectacol solid ca dramaturgie şi regie, riguros în demonstraţie, meşteşugăreşte făcut. Ceea ce face fabuloasă această întreprindere este Lars Eidinger.

Actorul-fetiş al lui Ostermeier, Eidinger creează un personaj ludic, animalic (cadavrul său este agăţat în cîrlig precum carcasele animalelor în abatoare), pervers în răutatea sa, care jonglează cu crimele şi frustrările, încercînd să schimbe tiparele lumii. Remarcabile la Eidinger, dincolo de talentul uriaş şi curajul de a se arunca în cele mai ciudate şi riscante interpretări, sînt un riguros simţ al echilibrului, o ştiinţă a jocului fără patetism şi o dezarmantă siguranţă pe scenă.

Să le luăm pe rînd. Actorul ştie cu precizie să creeze o compoziţie echilibrată de ludic, intensitate şi consistenţă, fiind în acelaşi timp fermecător de obraznic, inconfortabil ca atitudine şi incorect politic. Este un actor de mare forţă interpretativă, fără entuziasme, melodramă sau falsitate. Apoi este uimitor modul în care se conectează cu publicul, integrîndu-l firesc în performance. L-am văzut şi în alte spectacole conversînd cu sala, ca actor şi personaj în acelaşi timp, răspunzînd natural unui impuls (un strănut, o sonerie de telefon), chestionînd cîte un spectator în legătură cu problematica unui monolog. Ceea ce face Eidinger este mai mult decît o formă fascinantă de brechtianism, este forţa extraordinară a unui actor stăpîn absolut pe propriile instrumente de lucru. Scena seducerii lui Lady Ann, pe care o joacă nud – Richard este un dezinhibat care mizează pe forţa cuvîntului, căci nuditatea este argument în favoarea „fragilităţii“ şi „sincerităţii“ sale –, arată un performer extrem de sigur de sine. În scenele cu nuditate, actorii încearcă să ascundă corpul sau, dimpotrivă, să îl exhibe, ambele fiind semne de disconfort. Eidinger nu face nici una, nici alta. Este împăcat cu trupul său, nu îl arată mai mult decît e necesar, nu îi conştientizează nuditatea mai mult decît îl obligă textul. Din nou, este vorba despre un sănătos simţ al echilibrului.

În Richard al III-lea, Ostermeier a creat o poetică a corpului diform, arătat în toată urîţenia şi maladivitatea lui, gol sau aproape gol, cu imperfecţiunile şi urmele suferinţelor la vedere, dar în acelaşi timp a intrat în viscerele teatralităţii, făcînd vizibile protezele (cocoaşa), deci convenţia. Din momentul încoronării, Richard apare cu un corset medical pentru îndreptarea coloanei vertebrale şi o gutieră. Este o încercare de obţinere a „măreţiei“ regale şi de încadrare într-un tipar de frumuseţe fizică validat de societate. Şi aici postura lui este ambivalentă, de călău şi victimă: diavolul vrea să înşele, exclusul vrea să fie acceptat.

Ceilalţi actori joacă rece, cinematografic, lăsîndu-i loc lui Eidinger pentru cabotinismul său. Unii joacă mai multe personaje, precum Robert Beyer, cu trei roluri, dintre care Catesby, micul sfătuitor al lui Richard, strivit de forţa acestuia, şi Margaret, regina înaltă şi aspră. Pentru rolurile celor doi prinţi-copii, Ostermeier recurge la marionete în mărime naturală, cu tijă, mînuite la vedere şi impresionante pentru că sînt identic „umane“. Pentru dublarea perspectivei, regizorul se joacă cinematografic şi cu planurile, avînd unul general şi unul detaliu, obţinut cu o cameră de filmat, mînuită de actori, în special de Richard (care mînuieşte şi microfonul).

Richard al III-lea este un spectacol inteligent şi coerent construit, dar, mai presus de asta, este cîmpul de luptă şi de joacă al unui actor excepţional: Lars Eidinger.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Declair

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.