În numele fiului

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
În numele fiului jpeg

● Seuls / Singuri – Text, regie, interpretare: Wajdi Mouawad; Dramaturgie: Charlotte Farcet; Decor: Emmanuel Clolus; Costume: Isabelle Larivière; Muzică: Michael Jon Fink; Video: Dominique Daviet; FITS 2014. 

În seria artiştilor consacraţi invitaţi la Sibiu, în Festivaul Internaţional de Teatru 2014, prezenţa lui Wajdi Mouawad a fost prefaţată printr-un spectacol, Incendii, prezentat anul trecut de compania mexicană Tapioca Inn. În acest an, libanezul naturalizat în Canada a fost prezent cu filmul care i-a adus faima, pe un scenariu după aceeaşi piesă, Incendii (regia Denis Villeneuve, nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 2011), cu un spectacol-lectură, Ceruri, şi cu o monodramă, Seuls / Singuri, în care este scenarist, regizor şi performer.

Incitant în demersul artistic al lui Wajdi Mouawad este modul în care combină ficţiunea cu elemente autobiografice, într-o investigaţie a identităţii alterate de dezrădăcinare. Plecat din Liban la 8 ani, în timpul Războiului Civil din anii ’70, trăit cîţiva ani în Franţa, apoi la Montréal – ocazie cu care limba franceză devine limba principală şi, prin urmare, motiv de adîncire a dezrădăcinării –, el poartă permanent, în piesele şi spectacolele sale, cîteva teme: războiul, lipsa identităţii, memoria, originea, ruptura între generaţii, pe fondul unor relaţii de familie accidentate.

Este fascinant că Wajdi Mouawad filtrează subiectele prin prisma diformităţii relaţiilor familiale, în special cele dintre părinţi şi copii. Ca şi în Incendii, în Singuri figura tatălui este un punct de reper dureros. În timp ce îşi pregăteşte teza de doctorat despre identitate în solo-urile lui Robert Lepage (starul teatrului quebecoaz), tînărul Harwan află despre accidentul vascular al tatălui său, un libanez emigrat în Canada, cu care are o relaţie torturantă, definită de prînzurile duminicale ritualice, în care acesta îi reproşează, la nesfîrşit, „sacrificiul“ făcut pentru el şi sora sa (părăsirea ţării în timpul conflictului civil din anii ’70, pentru a-i pune la adăpost). Relaţia cu tatăl nu se limitează strict la cadrul familial, vizează identitatea lingvistică – limba maternă, araba este resimţită drept „străină“ – şi „tatăl spiritual“, în persoana lui Robert Lepage, subiect de studiu şi mentor ipotetic (pentru întîlnirea cu care face, fără succes, o călătorie în Rusia). Monologul fiului la capătîiul tatălui în comă răstoarnă acuzele şi resentimentele acestuia, opunînd ideii sacrificiului parental o memorie, posibil alterată, dar care păstrează amintirile unei copilării fericite, ale cărei rămăşiţe au supravieţuit mutării. Nu este singura răsturnare de viziune, cea mai spectaculoasă abia urmează, căci Harwan percepe, de fapt, o realitate inversată. Cel aflat în comă este el însuşi, dar în prima jumătate de spectacol continuă să funcţioneze într-un univers aparent real, pentru a se revela apoi că această perspectivă este distorsionată. Ceea ce el consideră exterior se dovedeşte a fi interior. Prizonier într-un trup care nu îl mai ascultă un timp, pierzîndu-şi vederea (prea facilă sugestia oedipiană), Harwan are un acces de furie creatoare şi recreează, în manieră Pollock (stropind cu vopsea), o pictură la care făcuse referire de mai multe ori, Întoarcerea fiului risipitor de Rembrandt, aflată la Muzeul Ermitaj.

Spectacolul este construit aparent auster, cu un decor minimal (un pat, o valiză, un perete) şi video. Singurătatea performerului este atenuată de jocul cu umbrele prin care se creează un alter ego – în timp ce personajul zace pe pat, umbra sa se ridică şi îi continuă existenţa în altă realitate – şi de voci din alte spaţii, auzite la telefon sau la spital, în starea de comă. Textul polifonic generează un spectacol polimorf, în care Wajdi Mouawad devoalează singurătatea (titlul este intenţionat la plural, dezvăluind serii de singurătăţi) celui care, desprins dintr-o cultură în copilărie, nu se mai recunoaşte în ea la maturitate şi, în acelaşi timp, este o poveste despre abuzul psihic „nevinovat“ în cotidianul familial. Spectacolul suferă de un anume haos dramaturgic, se focusează (prea) lent asupra subiectelor, întîrziind nu atît mult, cît incosistent pe detaliile vieţii de zi cu zi şi ratînd, în acelaşi timp, fructificarea unor elemente şi teme conţinute în text (de la Robert Lepage, a cărui figură nu este folosită în nici un fel, la teza de doctorat, a cărei concluzie, căutată întreg spectacolul, se dovedeşte a fi lirică şi infertilă). Dar nu atît performanţa particulară a acestui spectacol este incitantă, cît universul spectacular şi dramaturgic, în ansamblu, al lui Wajdi Mouawad, în care Singuri se integrează şi căruia îi continuă temele, obsesiile, cu aceeaşi angajare socială care îi marchează stilul (a refuzat Premiul Molière din Franţa, în semn de protest faţă de lipsa de interes a regizorilor de teatru francezi pentru dramaturgia contemporană). Prin revelarea acestor trasee dureroase ale relaţiilor personale, în special cele dintre părinţi şi copii, dramaturgul şi performerul libanezo-canadian chestionează fractura dintre generaţii, vizibilă în modul de gîndire şi atitudine faţă de problemele esenţiale ale lumii, cu precădere faţă de violenţa din zonele de conflict civil, odioasă şi ascunsă, care mutilează caractere şi ucide.

Aceste teme apar şi în Ceruri, a patra piesă din tetralogia Sîngele făgăduielilor (alături de Plaja, Incendii, Păduri), tradusă de Vlad Russo pentru Antologia pieselor prezentate în secţiunea „spectacole – lectură“ a FITS 2014 şi prezentată în lectură la Sibiu, în prezenţa autorului. Ceruri reia ideea războiului, a unei lumi aflate sub ameninţarea terorismului, în care frumuseţea poate deveni sursă a terorii. Un grup de spioni antrenaţi să prevină atentatele se confruntă cu o provocare extremă: poate fi arta (poezia, pictura) un instrument de ucis? Introspecţiile în vieţile private ale personajelor, cu tensiuni şi conflicte, relaţii de cuplu deteriorate, traumatizante, arată că abandonul fiilor de către taţi generează distrugerea lumii. Şi aici apare o pictură, un tablou de Tintoretto, Bunavestire, care prilejuieşte o reconciliere, tardivă, între un tată şi un fiu.

Lumea lui Wajdi Mouawad este bolnavă, în plină autodistrugere, dominată de violenţă şi confuzie, în care teroarea apare în conflictele armate şi la masa de familie. El este vocea unei generaţii care reneagă, cu forţă, complicitatea prin tăcere a înaintaşilor cu agresorii, acceptarea ororii, tăinuirea ei. Textele sale sînt în egală măsură poetice şi necruţătoare, străbătute de furia unui om care nu-şi găseşte identitatea în lumea de azi.

Oana Stoica este critic de teatru. 

Foto: M. Marin, T. Baron

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.