Hop(e)
● Gala Hop, Ediţia a XVII-a, 9-12 septembrie, Costineşti.
Resuscitată anul trecut de regizorul Radu Afrim, devenit director artistic, Gala Hop a dovedit că formula pe care s-a mizat este viabilă. Concurs de spectaculozitate şi inteligenţă, Gala a avut o probă obligatorie, personificarea unui idol (din teatru, film, desene animate) şi una la alegere, nouă: un personaj trist, reimaginat comic, păstrînd însă textul original sau interpretarea unui monolog (scris de concurent ori de un dramaturg) inspirat de o fotografie aleasă de Afrim. Au existat, opţional, show-uri în afara concursului, pe care concurenţii le-au putut oferi, liberi de orice constrîngeri.
Ca şi anul trecut, Radu Afrim a ţinut cu îndîrjire la partea pragmatică a Galei. Juriul a fost ales dintre artiştii care fac lucruri inovatoare: regizoarea Gianina Cărbunariu, coregrafa Ioana Marchidan, actriţa Ana Ularu, regizorul şi directorul TIFF Tudor Giurgiu, actorul şi directorul Teatrului de comedie George Mihăiţă. Invitaţii – directori de teatre, actori, regizori, producători de film – au avut întîlniri cu participanţii. Tot la capitolul utilitar, Andreea Gavriliu a susţinut un atelier de coregrafie încheiat cu spectacolul HOP şi eu. Toate acestea au făcut ca Hop să iasă din bula închisă în care s-a complăcut mult timp şi să devină o formă de prezentare pentru tinerii actori într-un cadru care le asigure vizibilitate şi oportunităţi de lucru.
Marele Premiu (alături de Premiul publicului) a ajuns la actriţa Ada Lupu, o prezenţă specială, cu o siluetă incredibil de fragilă. A ales fotografia lui Gregory Crewdson Penitent Daughter pe care a creat un scenariu comico-dramatic despre teama de părinţi, uimitoare fiind performativitatea actriţei care s-a folosit dezinvolt de propriul corp (unii candidaţi s-au mulţumit să livreze textul, uitînd să fie ludici). Silueta sa bizară a fost perfectă pentru Olive Oyl, pe care a interpretat-o cu umor şi flexibilitate la proba impusă, dar şi pentru personajul Petit Tom din Feromonii, spectacol participant la secţiunea „Grup“. Show-ul din afara concursului i-a arătat o altă latură, aceea de actor-păpuşar (a absolvit Facultatea de Teatru din Iaşi, Secţia Arta actorului mînuitor de păpuşi şi marionete). Actriţa a creat personaje din propriul corp (genunchi) şi a inventat o modalitate de relaţionare între două păpuşi, „construite“ din gambele sale.
O altă revelaţie a fost Ana Maria Bercu, desemnată cea mai bună actriţă. Cu un talent muzical de excepţie (pian şi voce), ea practică o formă de autoironie voioasă. I-a găsit Ninei Zarecinaia partea banală, o femeie simplă, uşor nemanierată, resemnată fără tragism. Figura extrem de expresivă şi vocea i-au fost de mare folos. Apariţia ei la proba impusă a fost spectaculoasă, căci silueta sa longilină a devenit greoaie datorită unui costum special, faţa şi mîinile i-au fost colorate, iar Ana Maria Bercu s-a transformat într-o Ella Fitzgerald bonomă. În show-ul din afara concursului şi-a demonstrat umorul şi calităţile muzicale împreună cu Ştefan Huluba, o altfel de revelaţie. Huluba este un actor cunoscut în teatrul independent, dar nu şi-a arătat pînă acum potenţialul de spectaculozitate. A făcut aici un show queer, cu un personaj-divă (drag queen). Huluba şi Bercu au brodat, pe un concert de romanţe, o improvizaţie care le dezvolta relaţia, cînd amoroasă, cînd competitivă, în care momentele solo s-au împărţit între stand-up-ul lui şi muzica ei, ambele (auto)ironice.
Cel mai bun actor a fost declarat Andrei Ciopec, un showman bonom, delicios cu accentul său moldovenesc. Folosind fotografia Crabs Skinningrove a lui Chris Killip, Ciopec a imaginat monologul unui muncitor a cărui iubită e actriţă şi a revelat astfel diferenţele de gîndire dintre ei. Limbajul şi atitudinea justifică numele personajului: Dorel. Personificarea lui Nicolae Furdui Iancu la proba impusă a fost perfectă pentru stilul actorului, dezvăluit pe larg într-un show în afara concursului, în care a mixat stand-up cu magie.
Premiul special al juriului ajunge la Alexandru Apostol, care a reuşit un Andrei Prozorov furios, comic în neputinţa sa, şi o foarte bună parodie a lui Iggy Pop. De altfel, în zona personificărilor au fost mai multe personaje bine făcute. De exemplu, o Marina Abramovic căreia Alina Suărăşan i-a parodiat excelent preţiozităţile artistice din The Artist is Present, prin apariţia în celebra rochie roşie, dar cu role şi cu scurte căderi „artistice“ care cerşesc aplauze. Mai mult, Marina acceptă provocarea Ice Bucket pentru a obţine bani pentru artă (apropo de strîngerea de fonduri iniţiată de Marina Abramovic Institute). Oana Cristina Puşcatu a identificat comic stereotipiile muzicale şi coregrafice ale lui Ştefan Bănică Jr., Smaranda Nicolau a fost delicată în Björk, Ioan Alexandru Savu a fost un Robert Downey Jr. haios şi isteric (pentru care a primit Premiul publicului). Un loc special îl ocupă Réka Szász, care a personificat-o viabil pe Edith Piaf cu ajutorul machiajului realizat de Vlad Bîrzanu, schimbîndu-şi complet fizionomia. La individual, Réka Szász a evoluat comic pe un text de Csaba Székely, inspirat de fotografia Penitent Daughter (actriţa a mai lucrat cu dramaturgul la prima variantă a Florilor de mină, în 2011). Frumoasă şi expresivă, Réka Szász a obţinut participarea la Proiectul „10 pentru film 2015“, ocazie pentru directorul TIFF, Tudor Giurgiu, să anunţe că în fiecare an, un actor din cei zece va fi ales de la Hop.
Secţiunea „Grup“ a fost cîştigată de Paravan, două telefoane (care a primit şi Premiul publicului), scenariul şi regia Matei Lucaci-Grunberg, care parodiază cu umor repetiţia unui spectacol creat din interpretări comice ale scenelor de două personaje: cuplurile Veta – Chiriac, Romeo – Julieta, Maşa – Medvedenko, Domnul şi Doamna Smith / Martin. Un show reconfortant şi inventiv, care nu a avut concurenţă (foarte slabă participarea la „Grup“). Octavian Costin a obţinut, pentru rolul din acest spectacol, Premiul pentru prestanţă şi rostire scenică, acordat de actriţa Dorina Lazăr.
Ar mai fi de remarcat prezenţa revigorantă a Ruxandrei Maniu, cîştigătoarea Marelui premiu Hop 2013, care, împreună cu Aida Avieriţei (Premiul pentru cea mai bună actriţă, Hop 2013), a intervenit în show-ul din afara concursului realizat de Ioana Manciu (din păcate, viciat de o problemă tehnică). Ruxandra şi Aida au fost variante de Nina Zarecinaia mixate cu Arkadine, dar partea leului i-a revenit celei dintîi, actriţă puternică, de mare forţă şi delicios umor, tipul de artist care „înghite“ scena.
Gala Hop a devenit proiectul de succes al UNITER-ului. Elaborată de cel mai provocator regizor român şi administrată de o echipă hotărîtă condusă de Doina Lupu, Gala este o gură de aer proaspăt printre atîtea evenimente cu morgă şi pretenţii. Exact de asta are nevoie teatrul autohton.
Oana Stoica este critic de teatru.
Foto: A. Bulboacă, M. Ştefănescu
