Hop-ul, din scurt
Mangalia. Marea. Neagră. Nori. Vînt. Frig. Lume puţină, preţuri piperate, replici nesărate – criză mare, monşer!
Cam aşa a început, miercuri, 1 septembrie, Gala Tînărului Actor „Hop“, primul festival (cum vesteam încă din numărul trecut) al noii stagiuni teatrale. Concurenţi numeroşi, care i-au obligat pe organizatori – bunul şi bătrînul (împlineşte curînd 21 de ani) nostru UNITER, ajutat cu bani de Ministerul Culturii şi cu promisiuni de Primăria mangaliotă, sprijinit sufleteşte (şi sufletist, în general) de Radioul şi Televiziunea naţionale, prin canalele lor de cultură – să recurgă la felurite artificii pentru a „acoperi“ financiar întreprinderea. Care concurenţi numeroşi puteau fi, la drept vorbind, mai puţin numeroşi, fără prea mari pagube (dimpotrivă!) pentru cineva, inclusiv pentru ei înşişi. De ce vor fi fost atît de largi ochiurile sitei prin care cele două jurii de preselecţie (unul pentru secţiunea Individual şi unul pentru secţiunea Grup) au cernut cele peste şaptezeci de oferte venite din partea candidaţilor înscrişi nu ştim. Să se fi molipsit ele, juriile, de generozitatea nemăsurată a comisiilor de admitere în nenumăratele şcoli de teatru existente la ora actuală? Nu s-ar zice, că doar membrii lor, ai juriilor, nu sînt plătiţi la bucată pentru prestaţia dumnealor, precum ceilalţi, membrii comisiilor, care sînt şi profesori la respectivele şcoli şi care au tot interesul să aibă apoi clienţi, adică studenţi... mă rog, înţelegeţi dumneavoastră cum vine vorba noastră. Acuma, sincer: cine ar zice nu, în ziua de azi, la un ban cinstit în plus?
Se pare că, la rîndul meu, m-am molipsit în tonul relatării de mai sus pe de o parte de la patronul scriitoricesc al temei obligatorii de la Individual (adică, fireşte, Caragiale, prin schiţele Un tenor scăpătat şi „Moftul“în faţa opiniei publice, propuse concurenţilor în chip de întregire a evoluţiei lor „liber alese“) şi, pe de altă parte, de la patronul polivalent al Galei, adică (super-fireşte!) Cornel Todea, regizor, director, prezentator, provocator (în colocviul final) şi multe altele, care obişnuieşte să recurgă, în discursurile dumisale, la ample volute oratorice, atît de ample încît, dacă le vezi, prin forţa lucrurilor, capul le pierzi adesea, dimpreună cu distinsul în chestiune, coada – culmea, fără ca asta să te deranjeze vreun pic. Ori să fie la mijloc obişnuinţa?
Concurenţi, precum spuneam, mulţi, directori de teatru, regizori, cronicari şi alte făpturi interesate profesionalmente de tinerii actori – puţine (sau puţini; cum vreţi s-o luaţi, ideea contează); public, altminteri, destul, ceea ce e bine, şi, cîteodată, extrem de gălăgios sau/şi de turbulent, ceea ce nu mai e prea bine. Deşi... parcă ceva dreptate aveau şi junii scoţători de fluierături, urale în doi peri şi chiar zicături niţel mai deocheate, fiindcă vedeau pe scenă şi ce se vede îndeobşte prin alte părţi decît la teatru, fie acele părţi şi programele de vară ale simpaticelor şi foarte dezinhibatelor, nu-i aşa, televiziuni private. În sensul că dacă, aşa, pe neaşteptate şi fără prea mare legătură cu ce scoate pe gură, ţi se dezbracă la nudul gol (vorba lui Tudor Muşatescu rostit cu mult haz de o participantă) cîte un concurent, mai adesea cîte o concurentă şi altă dată amîndoi, nu prea poţi, ca omul mai puţin obişnuit cu asemenea privelişti live, nu poţi, zic, să-ţi reprimi întotdeauna o exclamaţie, acolo, mai tărişoară, nu? Şi nici să te mai miri pe urmă că juraţii selectivi au fost atît de largi la inimă... În ceea ce-i priveşte, juraţii neselectivi – actorii Virginia Mirea şi Marius Manole, regizorul Felix Alexa, coregraful Florin Fieroiu şi criticul Sorin Crişan, profesionişti de înaltă clasă – s-au dovedit tari de vîrtute şi, nelăsîndu-se corupţi de viziuni ispititoare, au repartizat premiile, după opiniunea mea, foarte judicios, mai ales în condiţiunile arătate. Adică: Premiul „Maria Filotti“ (subvenţionat de prinţul Şerban Cantacuzino, nepotul marii actriţe) – Raluca Mara; Premiul special (transmisibil) „Sică Alexandrescu“ – Tudor Aaron Istodor; Premiul pentru cea mai bună actriţă – Laura Bilic; Premiul „Ştefan Iordache“ pentru cel mai bun actor – Ioan-Mihai Cortea; Premiul pentru cel mai bun spectacol – Dincolo de umbre (Dumitru Georgescu, Ioana Iordache, Ecaterina Ciofu). Una peste alta, Gala s-a sfîrşit cu bine, inclusiv din punct de vedere climateric. Mai serios, însă, despre ea şi despre ei, tinerii actori, săptămîna viitoare.
Alice Georgescu este critic de teatru.
