FNT – ce, cum, de ce, pentru cine?

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
FNT – ce, cum, de ce, pentru cine? jpeg

● Festivalul Naţional de Teatru, Bucureşti, ediţia a 27-a, 20-30 octombrie 2017. 

A 27-a ediţie a Festivalul Naţional de Teatru i-a fost dedicată actorului Victor Rebengiuc, marele actor care, fără a mai avea nevoie de confirmări ale impactului său asupra teatrului românesc, este unul dintre artiştii prezentului.

Directorul artistic al FNT, Marina Constantinescu, a ales pentru acest an 53 de spectacole, 3 performance-uri străine invitate, producţii de teatru radiofonic, expoziţii şi lansări de carte, ateliere de formare profesională, conferinţe, proiecţii de film. Nu voi comenta selecţia, ci doar alegerea unui singur spectacol: Rosmers-holm în regia lui Andry Zholdak, produs de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, spectacol controversat din cauza incidentului de la premieră (martie 2017), cînd agresivitatea regizorului (Zholdak are o carieră de regizor agresor) faţă de o actriţă a determinat chemarea poliţiei şi ulterior un comunicat al trupei maghiare clujene în care se scria: „Refuzăm orice formă de agresiune. Considerăm că agresiunea nu face parte din munca teatrală și că nu există situații care să o justifice. Sîntem extrem de îngrijorați de cele întîmplate recent. Simțim că gestul inacceptabil al unui singur om aruncă o umbră asupra muncii noastre. Pretindem ca instituția care ne găzduiește să ia măsurile necesare pentru evitarea acestui tip de atitudini.“ (Managerul teatrului, Tompa Gábor, a anunţat ulterior sancţionarea financiară a regizorului.) Consider inoportună, ba chiar nocivă prezenţa acestui spectacol în FNT pentru că aruncă în derizoriu deconspirarea abuzurilor în relaţiile de muncă din teatru. Justificarea prezenţei spectacolului în festival prin valoarea artistică se traduce, în fapt, prin acceptarea agresiunii în teatru, dacă rezultatul este considerat valoros. Dacă nu este, ei bine, abia atunci par să înceapă problemele, care ar mai putea apărea şi în situaţia în care agresorul nu este un nume „mare“. Sau poate că abuzul este oricînd tolerat la noi, de fapt, dar de ochii lumii ne prefacem indignaţi? Aşa sîntem sau vrem să fim percepuţi în 2017, toleranţi față de abuzurile în relaţiile de muncă din teatru? Aceasta este o primă întrebare ridicată de configuraţia FNT 2017.

Festivalul a radiografiat actualitatea teatrală autohtonă, oferind o viziune exhaustivă asupra stagiunii 2016-2017, predominant asupra teatrului bugetar şi nebugetar mainstream (precum Teatrul Act). Selecţia generoasă (sînt prezente aproape toate teatrele de stat) a permis, pe de o parte, completarea informaţiilor pentru breaslă – care a putut viziona spectacole din toată ţara –, pe de altă parte, prezentarea producţiilor proprii în faţa publicului bucureştean de către teatre din provincie care altfel nu ar fi putut (financiar) face acest lucru. Prin urmare, festivalul are o accentuată miză utilitară de care au beneficiat în egală măsură comunitatea teatrală şi publicul. Dar acest lucru – utilitatea, bazată pe obsesia lui „cel mai mult“ şi „cel mai mare“ pe care o au mai toate festivalurile autohtone ce se raportează la indicatori de performanţă cantitativi, nu şi la mizele acestor „mult“ şi „mare“ – este necesar şi suficient pentru un festival naţional de teatru?

Discuţia despre ce este şi ce ar trebui să fie un festival naţional de teatru ar trebui să înceapă de la cuvîntul „naţional“. În ce fel trebuie înţeles „naţional“ şi cum afectează această înţelegere configurarea festivalului? Dacă „naţional“ generează doar o „vitrină“ a ceea ce s-a produs pe teritoriul ţării în decurs de o stagiune, festivalul este pur expozitiv, fără a produce un context investigativ asupra a ceea ce ne grevează viaţa azi, acum, şi a modului în care răspundem/facem faţă acestor probleme (adică rostul teatrului, ca artă a cetăţii, de cînd există). Hai să luăm un exemplu înainte de a explica de ce „naţional“ ar trebui înţeles, poate, altfel.

Theatertreffen este echivalentul german al FNT, cu amendamentul că aria sa de acţiune este în interiorul graniţelor nu ale unei ţări, ci ale unei limbi, cea germană (spectacolele selecţionate provin din trei ţări, Germania, Elveţia, Austria). Deşi festivalul este amplu, întinzîndu-se pe aproape trei săptămîni, nu predomină show-case-ul, ci evenimentele adiacente, de la experţi străini invitaţi să ia contact cu teatrul german (şi cărora li se ţine un curs intensiv de actualitate teatrală germană, prin conferinţe, ateliere şi întîlniri cu artişti şi manageri culturali locali) la ateliere de scriere dramatică sau forumul internaţional cu tineri artişti şi critici. Deci este vorba de o introducere consistentă pentru străini în lumea performativă germană (cu efecte în proiecte ulterioare) şi o turnantă pentru chestionarea preocupărilor la nivel universal pe plan teatral. Selecţia propriu-zisă cuprinde întotdeauna numai zece spectacole, iar juriul selecţioner, format din șapte personalităţi, fiecare cu un mandat de trei ani – alcătuit astfel încît, în fiecare an, o parte din membrii juriului îşi termină mandatul şi componenţa se schimbă –, decide ce este important de ales pentru ediţia respectivă, inclusiv prin balansarea acestei importanţe într-o zonă sau alta (exemplu: în 2016, tema refugiaţilor, care avea un impact major în societatea germană, a fost considerată mai importantă decît estetica, astfel încît au fost selecţionate spectacole care tratau acest subiect, chiar dacă erau discutabile ca împlinire artistică, juriul considerînd că dezbaterea pe care ele aveau să o genereze era mai folositoare decît etalarea vîrfurilor performative, fără ca acest lucru să scutească Theatertreffen de critici care acuzau caracterul mainstream al evenimentului). Ce se înţelege din această rezumare simplistă a festivalului german este configurarea acestuia pe cîteva principii: o platformă care chestionează actualitatea, preocuparea de a prezenta experţilor străini peisajul teatral german actual, prin ce are el specific, selecţia unor spectacole cu miză în actualitate, selecţie care este drastică, astfel încît cine se află pe lista finală chiar poate transforma asta în capital de imagine.

Să revenim la „naţionalul“ nostru. Nu cumva „naţional“ ar trebui să fie mai bine definit – o selecţie de amploarea celei din această ediţie nu se poate subsuma decît unui slogan general precum cel sub care s-a derulat FNT 2017, „Teatrul schimbă lumea“, căci atunci cînd spui prea multe, ajungi să nu mai spui nimic, de fapt –, să se refere la ce ne preocupă pe noi astăzi, la specificitatea şi deopotrivă universalitatea problemelor cu care ne confruntăm aici, în această ţară, la direcţii tematice şi estetice ce ne sînt proprii şi prin care tratăm/dezvoltăm/particularizăm problemele contemporane universale? Nu ar trebui să reprezinte contribuţia artistică locală la o conştiinţă publică, europeană şi universală, îngrijorarea (sau nu) autohtonă faţă de convulsiile politice şi sociale, adică umane, ale lumii contemporane şi acest lucru să reiasă clar din conceptul festivalului, nu doar din elemente individuale? Nu ar trebui să fim interogativi într-un eveniment „naţional“ – prin conceptul lui – în loc să fim expozitivi? Nu ar trebui să le fie oferite invitaţilor străini, critici şi programatori de festivaluri, tipuri de performativitate care să îi intereseze prin specificitate şi nu noi variante de spectacol cu text clasic/modern, care pot fi întîlnite peste tot (situaţie valabilă şi în alte mari festivaluri autohtone)? Spectacolele prezente în FNT care problematizează teme şi estetici specifice şi actuale par să facă parte din această selecţie mai degrabă datorită modului de producţie (sînt produse de instituţiile publice de spectacole) decît conţinutului lor. De exemplu, cu toată amploarea festivalului, dintr-o întreagă direcţie performativă care cartografiază actualitatea românească, produsă în regim independent, a fost invitat un singur spectacol (Rovegan de la Centrul Educaţional Replika).

Prin urmare, nu ar trebui ca un festival naţional de teatru să aibă un concept precis conturat, o selecţie drastică, să problematizeze în loc să expună, să fie responsabil în alegerile pe care le face? Asta se doreşte, doar o radiografie anuală amplă a produselor teatrale? Ce vrea să fie Festivalul Naţional de Teatru, dincolo de eleganţa discursurilor şi de utilitatea lui? Cui se adresează şi ce mize are? Sînt cîteva întrebări necesare pentru configurarea în viitor a unui eveniment important la nivel local, care ar putea avea însă semnificaţii şi dincolo de graniţele ţării. Asta dacă nu rămînem prizonierii propriei noastre lumi. 

Oana Stoica este critic de teatru.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Urs in Romania FOTO Shutterstock
Ministrul Mediului anunţă un proiect de ordin privind eliminarea imediată a urşilor care atacă omul
Ministrul Mediului, Tánczos Barna, a anunţat, joi, publicarea pe site-ul ministerului a unui proiect de ordin prin care se propune eliminarea „imediată" a exemplarelor de urs brun care atacă omul.
Nord Stream - conducta Gazprom FOTO Shutterstock
Kremlin suspectează implicarea unei țări străine în cazul scurgerilor de gaze de la Nord Stream
Reprezentanții de la Kremlin au declarat joi că suspectează implicarea unei ţări străine în patru scurgeri de gaze detectate la gazoductele pe sub Marea Baltică din Rusia până în Germania, care arată ca acte de "terorism" sponsorizat de stat, deşi nu a numit o ţară anume.
18230210 303 jpg
Povestea de succes a DNA: începe cu Macovei și se termină cu Kovesi
DNA a sărbătorit 20 de ani de când Adrian Năstase a inventat o butaforie anticorupție pentru a păcăli UE. Pentru adevărata DNA sărbătoare va fi în 2025.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.