Femei oropsite, regizori pedepsiți

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Femei oropsite, regizori pedepsiți jpeg

Aşa cum spuneam în articolul de săptămîna trecută, principala activitate a delegaţilor sosiţi la Erevan, la mijlocul lunii iunie, pentru a lua parte la cel de-al 25-lea Congres Mondial al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT/ IATC, conform acronimului francofon sau celui anglofon), a fost, dincolo de alegerea, pentru doi ani, a conducerii organizaţiei, dezbaterea. Pe hîrtie, cel puţin, unde unui simpozion de două zile dedicat temei „Redefinind feminitatea în teatrul de azi“ îi urma o discuţie asupra teatrului armean, prin prisma spectacolelor propuse de gazde drept eşantion. În fapt, aceleaşi gazde, deopotrivă oriental-ospitaliere şi pragmatice, au înlocuit ultimul punct de pe agenda congresului printr-un ospăţ stropit cu faimosul coniac „Ararat“, pe care capitala micii republici transcaucaziene (circa trei milioane de suflete, o treime dintre ele locuind la Erevan) se mîndreşte că-l produce – pe bună dreptate, de altfel. Deşi, cinstit vorbind, nici cu teatrul nu stă foarte rău, căci oraşul, pe jumătate cît Bucureştiul ca întindere şi populaţie, are un număr egal de instituţii de spectacol: în jur de douăzeci, unele cu mai multe săli. Totuşi, criticii sînt mai simpatici la masă decît la catedră.

La masă au stat ei şi dezbătînd – şi anume la mese dotate cu microfoane şi căşti pentru traducere simultană, limbile anunţate fiind, desigur, engleza şi franceza, plus armeana, în beneficiul organizatorilor, viitori membri (in spe, deocamdată) ai AICT. Totuşi, la largul lor s-au aflat doar vorbitorii de engleză, căci translaţia în franceză nu a funcţionat deloc, iar cea în armeană s-a executat – divan-like, ca să zic aşa – într-un colţ al sălii, unde traducătoarea zumzăia harnic către un număr de persoane instalate foarte comod, cu sucuri şi cafele, pe fotolii sau perne. Deficienţele de comunicare/organizare au făcut însă ca amplul referat despre teatrul armean al reprezentantului gazdelor să rămînă netradus şi enigmatic – destul de frustrant pentru ambele părţi, mai ales că limba armeană, cu o vechime, pare-se, milenară şi cu afinităţi puternice cu graiuri precum cel sumerian antic, de pildă, este, din păcate, total inaccesibilă altminteri.

Criticilor li s-a propus, aşadar, să discute despre femeie/feminism/feminitate în teatrul contemporan, concepte definite oarecum vag în textele de prezentare a simpozionului, după cum s-a observat. A fost, probabil, motivul pentru care cele mai multe dintre prezentări au propus, de fapt, o panoramare din unghi istoric a chestiunii feminine în teatrul respectivelor naţiuni – interesantă, fără îndoială, dar, de la un moment încolo, obositoare, căci repetitivă. Iar constatarea că, pretutindeni în lume, existenţa femeii în teatru, ca subiect, obiect sau instrument, s-a supus logicii şi prepotenţei masculine nu a fost nici ea de natură să zguduie prea tare conştiinţele şi cunoştinţele participanţilor. Au fost remarcate, totuşi, unele mutaţii actuale, datorate creşterii numărului dramaturgilor şi regizorilor de sex feminin, mai cu seamă în peisajul teatral european şi nord-american.

În rest, cum spuneam, criticii au fost duşi la spectacole. Nu mai puţin de 18 producţii diferite, aparţinînd unui număr de 16 teatre au fost oferite spre degustare vizitatorilor, pierduţi un pic în acest vîrtej de titluri (unele, inedite) şi nume, cînd familiare (Aristofan, Shakespeare, Gogol, Brecht, Dürrenmatt şi, insistent, William Saroyan, autor cu ascendenţă locală), cînd complet străine, precum N. Santoyan, A. Tigranyan, H. Teqgyozyan sau A. Yernjakyan. Hazardul m-a dus la Sasuntsi Davit, spectacol întemeiat pe o epopee populară vorbind despre luptele armenilor împotriva otomanilor asupritori, prezentat de Teatrul Muzical de Cameră, o montare experimentală, i-am zice noi la Bucureşti, în care un grup de tineri actori izbuteau, fără decor şi cu minime elemente de costum şi recuzită, fără emfază şi declarativism, să recreeze, simplu şi emoţionant, un episod eroic din istoria lor, apoi la un interminabil şi oarecum elementar Un om egal un om de Bertolt Brecht (Teatrul de Comedie Muzicală „H. Paronyan“), apoi la Ak-Ak, după Mantaua lui Gogol, la Teatrul de Păpuşi „H. Tumanyan“, un spectacol cu păpuşi foarte expresive şi abil mînuite, dar subminat de o dramaturgie haotică (regia: Ruben Babayan), puţin mai tîrziu, în aceeaşi seară gogoliană, la Revizorul (Teatrul Dramatic Rus „K. Stanislavski“), piesă montată de faimosul Aleksandr Samsonovici Grigoryan în „haine“ contemporane, cu spirit comic viguros, cu un impecabil simţ al ritmului şi cu la fel de impecabili actori, apoi la un Macbeth „expresionist“, încărcat de „semne“ (Teatrul Dramatic „H. Ghaplanyan“) şi, în fine, la un excelent Opera de trei parale de Brecht, tineresc, inteligent şi jucat de o echipă ireproşabil antrenată din toate punctele de vedere: rostire, mişcare, cînt (Teatrul de Stat „Hamzgayin“). Cu excepţiile menţionate, nicăieri nu am aflat cum se numeau regizorii spectacolelor.

În materie de regie, o vizită la uluitorul muzeu dedicat lui Serghei Paradjanov, legendarul cineast revendicat deopotrivă de Armenia şi de Gruzia vecină, te despăgubeşte însă din plin. Şi îţi oferă, într-un ameţitor concentrat de spiritualitate eurasiatică, o imagine de neuitat a acestui extraordinar colţ de univers.

Alice Georgescu este critic de teatru.

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.
11 septembrie
Cum a rescris George W Bush istoria atacurilor din 11 septembrie și avertismentele pe care le-a ignorat. Detalii dintr-o notă secretă
Pe 29 aprilie 2004, președintele George W. Bush a găzduit una dintre cele mai neobișnuite întrevederi care au avut loc vreodată în Biroul Oval.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.