eXplore Wim Vandekeybus

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
eXplore Wim Vandekeybus  jpeg

● booty Looting, regie, coregrafie, scenografie: Wim Vandekeybus; cu: Jerry Killick, Birgit Walter, Elena Fokina, Dymitry Szypura, Luke Jessop, Kip Johnson; muzică live: Elko Blijweert; fotografie în timp real: Danny Willems. 

Wim Vandekeybus este un fenomen. Luciditatea analitică a artistului flamand devine performativă într-o formulă complexă, vădit ironică. Cel mai recent spectacol, booty Looting, a fost prezentat în cadrul eXplore dance festival (15 septembrie – 21 octombrie 2012) care merită pentru acest lucru multe mulţumiri (tot eXplore, adică Andreea Căpitănescu, a adus, în 2010, pentru prima oară în România, un spectacol al lui Vandekeybus şi al companiei sale Ultima Vez, Monkey Sandwich). Spectacolul s-a jucat în noul spaţiu al eXplore, WASP (Working Art Space & Production) din Bucureşti. Într-o zonă cu clădiri industriale dezafectate, şantiere şi maidanezi (Timpuri Noi), show-ul lui Vandekeybus a adunat mai mulţi spectatori decît era fizic posibil (aproximativ 120) în fiecare dintre cele trei seri. Spaţiul s-a dovedit potrivit pentru performance-ul belgianului. Ceva din frusteţea locului a relaţionat bine cu acest show lucrat impulsiv, intuitiv, dar al cărui rezultat are rigoarea unei construcţii arhitecturale. booty Looting este un spectacol-puzzle în care dansul, teatrul, muzica şi fotografia sînt componente egale. Uimitor la Vandekeybus este că a gîndit că fotografia în timp real are potenţial performativ. Mai mult, el a pornit de la această idee. Ce surprinde o fotografie? Ce nu se poate fotografia? După un casting (ca pentru orice performer) de zece zile, a fost ales fotograful Danny Willems ale cărui instantanee imortalizează o secundă dintr-o situaţie scenică. În timp ce situaţia se consumă, fotografia proiectată pe un ecran o reconstruieşte din altă perspectivă, în altă viziune. În fond, fotografia transformă prezentul în trecut, îl consumă şi îl ficţionalizează. Privind fotografia, imaginaţia spectatorului reclădeşte subiectiv contextul iniţial, nu îl recreează mimetic.

Aparent, spectacolul lui Vandekeybus ar putea fi simplu de povestit: şase performeri interpretează diferite poveşti reale în timp ce sînt fotografiaţi. Exact de aici începe însă „minciuna“ care complică show-ul pînă la saturaţie („unii spun că ar putea fi prea mult pentru un spectator obişnuit“ – W.V., 13 octombrie, WASP). Poveştile sînt adevărate şi nu prea, personajele reale au biografii ficţionalizate, actorii devin personaje şi realitatea lor se accelerează în ficţiune. Tot ce începe ca adevărat se acumulează în exces şi dispare în imaginar. „Evoluţia e periculoasă dacă e prea rapidă. Prea multă senzualitate duce la pornografie. Prea multă informaţie face să fie dificil să fii diferit“ – WV. De exemplu, în finalul spectacolului, frumuseţea Medeei/a vedetei care o joacă pe Medeea/actriţei care interpretează vedeta se descompune în hidoşenie, printr-un machiaj macabru.

Pe o structură de stand-up („talk-show“ – W.V.) în care Jerry Killick este un entertainer care glisează prin memorie ca un evreu rătăcitor, booty Looting se concentrează asupra personalităţii vedetei de cinema Birgit Walter. Cu o carieră fabuloasă, această femme fatale rămîne în mentalul colectiv cu rolul Medeea. Dar ea joacă un rol sau Birgit Walter este chiar Medeea? Fascinat de această femeie, Jerry o recreează fanatic din memorie ca pe mit. Biografia ei devine fantastică, de exemplu, împrumută elemente din cea a lui Romy Schneider (pregătirea pentru un film care nu s-a mai făcut, în regia lui Clouzot). Lovitura de maestru este însă alta. Birgit Walter este actriţa care o interpretează pe Birgit Walter. Şi atunci, cine este personajul din spectacol?

Wim Vandekeybus analizează modul în care memoria trădează, influenţată de emoţie. Un personaj real, Birgit Walter este reconstruit din perspectiva unui fan, Jerry. Toate datele sînt amplificate, personajul devine mitologic, se ficţionalizează pînă la a fi de nerecunoscut. Memoria reconstruieşte biografia. La fel se întîmplă şi cu Joseph Beuys, unul dintre artiştii germani de avangardă care în spectacolul lui W.V. se prăbuşeşte cu un avion în Crimeea şi este salvat de tătari. Desigur, episodul nu există în viaţa reală a lui Beuys.

Prin urmare, Wim Vandekeybus ficţionalizează realitatea. „Jumătate din ceea ce spui trebuie să fie minciună, Jerry“ – W.V. Ce e adevărat şi ce e fals? În ce mod memoria modifică lucrurile? Titlul spectacolului oferă şi el un indiciu în această direcţie: să înhaţi prada. Este exact ceea ce face fotograful – capturează momentul şi, prin asta, distorsionează memoria. Fotograful este creator de memorie pentru că el alege imaginea, perspectiva, personajele, poate omite ceva sau crea sensuri, relativizează realitatea. Vandekeybus oferă spectatorilor şansa de a vedea ce se întîmplă pe scenă şi, aproape în acelaşi timp, fotografia pe care Danny Willems o face acelei situaţii concrete. Momentul real şi ce păstrează memoria. Obiectiv şi subiectiv. Realitate şi distorsiune.

Spectacolul e ca un joc de domino. Tot ce se construieşte este deconstruit. Ca în Meşterul Manole. Oare chiar aşa este? Da şi nu. Vandekeybus spune că nu se poate dărîma tot căci astfel trebuie să reporneşti mereu de la zero. La fiecare deconstrucţie există o reacţie de la care se ridică următoarea construcţie. Arhitectură dramaturgică. „Gîndim mai mult decît dansăm“ – W.V. În acest show, care a ridicat fotografia la rang de performance, există două feluri de a fotografia: direct, brut, în timpul acţiunii sau cu scenografie (panouri pictate), elaborat. Dar cele mai uimitoare fotografii nu le-a făcut Willems (mare fotograf şi o prezenţă scenică ludică, energetică, în ciuda celor 62 de ani pe care nu îi arată), ci copiatorul. Medeea îşi ucide copiii punîndu-le capul în scanner. Chipurile lor schimonosite sînt fotocopiate. Sunetul sec al scanner-ului marchează fiecare rictus al morţii. Fotografia ucide prezentul, îl execută.

Această relaţie construcţie-deconstrucţie se regăseşte şi în spectacolul belgienilor de la Needcompany, Casa cerbilor (prezentat în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu 2012), dar acolo nota predominantă era emoţia. În booty Looting, cheia este comicul inteligent. „Comicul trebuie zidit în ceva“ – W.V. Şi Vandekeybus îl construieşte în fiecare scenă, ca un catalizator ori contrapunct.

Înaintea show-ului lui Vandekeybus a fost prezentat un altul, auster: Exercise for Choreography of Attention „Point of no Return“ creat de Dalija A´cin Thelander şi Siniˇsa Ili´c. Unii spectatori au fost invitaţi să citească o carte, în timp ce ceilalţi îi priveau, apoi rolurile s-au inversat. Cartea prezintă construcţia unui performance, iar spectacolul pune problema ambivalenţei acestuia: cine este performerul – cel care citeşte sau cel care priveşte? Wim Vandekeybus reia ideea în booty Looting, amplificînd-o simfonic. Ca un arhitect al Turnului Babel.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: W. Vandekeybus

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic