„Există lucruri comune pe care le au teatrul şi filmul“ - interviu cu Radu JUDE

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
„Există lucruri comune pe care le au teatrul şi filmul“   interviu cu Radu JUDE jpeg

Regizorul de film Radu Jude şi-a făcut debutul în teatru cu spectacolul Scene dintr-o căsnicie de Ingmar Bergman la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“ din Timişoara. Scenariul original a fost scris pentru o serie TV de cinci ore, din care Bergman a montat ulterior şi un film de aproape trei ore. Jude a adaptat scenariul (tradus de Carmen Vioreanu), concentrîndu-l în două personaje (interpretate de Ion Rizea şi de Alina Ilea împreună cu Claudia Ieremia) şi două ore şi 50 de minute. Textul oferă o investigaţie necruţătoare asupra eşecului familiei, mai ales la nivel de cuplu, fără ca asta să însemne şi pierderea atracţiei sau a sentimentelor.

Sînteți unul dintre puţinii regizori de film care merge la teatru. Ce stă la baza interesului dvs. pentru teatru? Şi de ce ați vrut să faceți teatru?

Există multe lucruri comune pe care le au filmul și teatrul, de aici interesul meu. În primul rînd, un interes pentru dramaturgie, cineva care scrie scenarii de film are multe de învățat de la dramaturgia de teatru, apoi un interes pentru actorie, pentru mizanscenă în general. Iar motivul pentru care m-am hotărît să pun în scenă are de-a face, pe lîngă dorința de a explora acest limbaj, dorința de a lucra cu anumite texte (cum este cel al lui Bergman). În plus, noul meu proiect de film, aflat deocamdată în fază de scenariu, are în centru o anumită formă de spectacol teatral popular, așa că era un moment bun să nu mai amîn și să fac asta acum.

Dar nu, nu merg așa mult la teatru, mai ales că foarte multe spectacole pe care mi-aș dori să le văd sînt în alte orașe decît Bucureștiul. Nu reușesc să înțeleg de ce teatrele nu fac mai des turnee, măcar în orașele mari, probabil că e vorba de costuri, dar practica asta mi se pare nesănătoasă.

Care sînt problemele cu care v-ați confruntat în transpunerea unui scenariu de film pe scenă? Cum v-ați raportat, dacă ați făcut-o, la filmul lui Bergman?

Problemele nu au fost neapărat legate de mutarea filmului pe scenă. Structura lui dramaturgică este apropiată de o piesă de teatru, Bergman însuși l-a pus în scenă și apoi mulți alți regizori. Mai dificilă a fost decizia de a scoate din text bucăți importante (montat integral, textul ar fi dus la un spectacol de cinci ore). Așa că am renunțat la toate personajele secundare care apăreau în text, am comprimat unele situații, am scos unele dialoguri etc. Nu cred că e ceva rău, cred că unele din lucrurile scoase țineau de o modalitate vag învechită de a povesti, iar prin suprimarea personajelor episodice povestea s-a esențializat cumva.

Relaţiile de cuplu, în agresivă degradare, se regăsesc în filmele dvs., fie ca subiect central (Toată lumea din familia noastră), fie secundar (Trece și prin perete). Ce vă atrage la această temă?

Nu știu exact. Cîteva experiențe nefericite, poate. Apoi, uimirea pe care o încerc cînd aud de la alții diferite povești personale, faptul că oamenii sînt dispuși să trăiască ani de zile într-un fel de iad doar pentru a nu fi singuri sau pentru a nu se simți vinovați. În plus, detest toată acea minciună care vine din basmele cu final fericit, din tonele de comedii romantice și din telenovele, din revistele glossy care prezintă familii-model… Și, nu în ultimul rînd, cred că felul în care se manifestă partea întunecată a omului în interiorul familiei e simptomatică și pentru alte tipuri de relații. Și e foarte plăcut de studiat, într-un fel.

În Scene dintr-o căsnicie, scenografia realizată de Iuliana Vîlsan este aproape realistă (un interior de locuinţă middle-class, cu un tavan-oglindă care reflectă imaginea deformat), dar în spectacol am resimţit o parodiere – poate este mult spus – a visceralităţii care domină, în text, relaţia de cuplu. Era intenţionată?

Da, da, cu siguranță. Nu mă pot abține, pur și simplu există în felul în care văd eu lucrurile o aplecare înspre caricatură, înspre ridicol; un ridicol înțeles așa, cehovian, caragialian, ca o condiție definitorie a omului în majoritatea circumstanțelor în care se află. Așa că am oferit personajelor sobre ale lui Bergman ceva din Bibicul lui Caragiale…

Am unele rezerve legate de lipsa de dinamism a unor scene şi de artificialitatea interpretării, mai puţin în cazul Claudiei Ieremia (a doua Marianne). Staticul şi artificialitatea sînt intenţionate?

Dinamismul nu mi se pare deloc o valoare în sine (bănuiesc că te referi la faptul că mizanscena e statică în mare parte din spectacol); îmi amintesc că directorii de marketing cu care am avut de a face în ipostaza mea de regizor de spoturi publicitare cereau, cu toții, reclame montate „dinamic și tineresc“… Principiul meu în construirea acestei mizanscene a fost să nu mișc personajele de colo-colo decît dacă asta e necesar din punct de vedere dramaturgic. Am considerat că ideile și emoțiile pot fi provocate de text și de actori și printr-o mizanscenă statică. Cît despre „artificialitatea interpretării“, mi-e teamă că intrăm într-o discuție fără sfîrșit. Pot să spun doar că pentru mine noțiunea de „realism“ acoperă o arie mai mare decît e îndeobște admis. Uite, cînd am scris scenariul de la filmul Aferim! împreună cu Florin Lăzărescu, am hotărît ca personajul principal să spună încontinuu proverbe și zicători vechi. Cîțiva din cei care au citit scenariul s-au blocat în chestia asta, pe care au considerat-o nerealistă, lucru care oricum nu ne interesa, pentru că alta era intenția noastră. Dar dacă stai să te gîndești mai bine, de ce nu ar fi un personaj care turuie încontinuu proverbe un personaj realist? Doar pentru că nu întîlnim astfel de persoane foarte des (deși am cunoscut recent pe cineva care spunea bancuri într-un mod compulsiv)? Am impresia că pentru multă lume realismul presupune descrierea unui fel de numitor comun al oamenilor, iar asta pe mine nu mă interesează. E posibil însă altceva, și anume ca direcția mea de actori să nu fie prea inspirată și de aici să apară problemele pe care le-ai ridicat tu, dar despre asta nu sînt eu în măsură să vorbesc, îmi lipsește distanța necesară.

Ţi s-a schimbat perspectiva asupra teatrului după această experienţă şi, dacă da, în ce mod?

Cu siguranță că da, dar mi-e greu să rezum. De pildă, am un respect și o afecțiune mult mai mari pentru actori decît aveam pînă acum.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: A. Bulboacă, A. Pliclisan

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.