„Este foarte tristă folosirea teatrului în lupta politică” – interviu cu Gianina CĂRBUNARIU

Conducerea Teatrului Tineretului Piatra Neamț și echipa spectacolului 98% Decizia corectă, cea mai recentă premieră din repertoriul teatrului, au fost, în ultimele săptămîni, ținta unor atacuri publice declanșate de politicieni, jurnaliști și organizații civice locale și centrale. Managerul teatrului, regizoarea Gianina Cărbunariu, prezintă derularea evenimentelor, încercările de cenzură la care a fost supusă instituția pe care o conduce, dar și emoționantele reacții de susținere primite din partea breslei, a spectatorilor, mai ales din partea liceenilor cărora le este dedicat spectacolul (M. B.)

Luna noiembrie a fost una dintre cele mai agitate pentru Teatrul Tineretului (TT). Vă propun să rememorăm, pe scurt, evenimentele întîmplate.

Totul a început miercuri, 11 noiembrie, după-amiază, cînd un ziar online local a publicat un articol prin care acuza Teatrul Tineretului că ar produce un spectacol pentru adolescenți, în care s-ar folosi un „limbaj necorespunzător”. Era vorba de 98% Decizia corectă, pe textul Andreei Tănase, text desemnat cîștigător în cadrul proiectului #SAFESPOTT, derulat începînd din 2018 de TT în parteneriat cu cinci colegii din Piatra Neamț. Scenariul se inspiră dintr-o realitate nu foarte flatantă pentru România, care este fruntașă în Uniunea Europeană la numărul de sarcini nedorite în rîndul minorelor. Ziarul a ales să prezinte publicului două pagini din textul de lucru, conținutul acestora fiind scos din context. Fragmentul reprezenta o scenă de bullying într-un grup de adolescenți. Jurnalistul din Piatra Neamț nu a cerut nici un punct de vedere din partea instituției în legătură cu scenariul sau cu spectacolul care ar fi trebuit să fie difuzat online adolescenților din liceele partenere pe 13 noiembrie.

A doua zi, aflînd că inspectorul general al Inspectoratului General Neamț și-a exprimat, față de directorii liceelor partenere, îngrijorarea în legătură cu cele semnalate în presa locală, l-am sunat și i-am explicat că pasajele incriminate nu vor apărea ca atare în spectacol, că știm foarte bine că difuzarea online presupune să intri în casa adolescenților unde, de exemplu, pot fi de față frați mai mici și că echipa artistică a găsit un mod creativ prin care limbajul explicit va fi acoperit. Totuși, inspectorul a spus că va ieși cu o declarație publică prin care își va exprima dezaprobarea față de difuzarea premierei. Acest lucru s-a întîmplat, însă nu pe site-ul instituției ISJ Neamț, ci chiar în ziarul care publicase articolul cu o seară înainte. Inspectorul a declarat în ziar că „nu va permite” difuzarea spectacolului către liceeni, invocînd un ordin al Ministrului Educației în care s-ar fi spus că nu mai sînt permise activitățile extrașcolare, nici măcar cele online. Ulterior, în declarații date presei naționale, același inspector școlar a declarat că nu a interzis nimic pentru că... nici nu ar fi putut să interzică, liceele avînd autonomie.

În ceea ce ne privește, pentru a nu pune presiune pe partenerii noștri din licee, am decis să modificăm planul inițial și să difuzăm spectacolul nu doar pentru colegiile partenere, cum era stabilit inițial, ci pentru publicul larg, cu recomandarea 15+. Începînd de pe 13 noiembrie, spectacolul a fost disponibil online, gratuit, vreme de trei săptămîni.

Au existat reacții similare cu cele ale inspectorului general?

Pe 12 noiembrie, pe pagina de Facebook a Coaliției pentru Familie au apărut informațiile publicate în articolul nemțean, preluate și de alte publicații naționale, evident fără a fi verificate. Ulterior, Asociația Alianța Părinților, cu sediul în București (regrupată, după eșecul referendumului pentru redefinirea familiei, alături de Coaliția pentru Familie, pe platforma civică Împreună), a depus o sesizare la Consiliul Județean Neamț, prin care solicita demiterea managerului TT pe motiv de „inadecvare”.

Deși nu vizionaseră spectacolul, directorul unui Colegiu Național din Piatra Neamț și un scriitor nemțean, ambii candidați la alegerile parlamentare din decembrie, precum și primarul orașului, coleg de partid cu aceștia, și-au exprimat părerile despre spectacol și despre activitatea TT pe paginile lor FB de politicieni. Intervenția tînărului primar Andrei Carabelea arată că, din păcate, nu cunoaște legea, că dorește să practice cenzura pe față și că instigarea la ură este o armă preferată în războaiele pe care le duce: „Dacă actuala conducere a teatrului a rămas fără idei, îi invit să ne consultăm. Vom chema toți artiștii orașului, oamenii de cultură, pasionații de lectură și teatru. Vă chem alături, oameni buni! Împreună am pus stop imposturii, nepăsării și comodității”. 

Ce este foarte trist este că, în mod explicit, instituția TT a fost folosită în lupta cu adversarul politic, dat fiind faptul că Teatrul Tineretului se află în subordinea Consiliului Județean Neamț, condus de un politician din alt partid decît cel din care face parte primarul. I-am solicitat domnului primar, în mod public, să înceteze politizarea acestei situații, să vizioneze spectacolul și să revină cu o declarație, în spiritul adevărului, în ceea ce privește acuzele de „limbaj necorespunzător”. Deși inițial a promis că va face acest lucru, au trecut aproape trei săptămîni și tot nu a văzut spectacolul. Mai mult decît atît, a declarat că nu îl va vedea niciodată. A descris felul în care își formează opiniile astfel: „M-am pronunțat despre un spectacol doar după ce am avut suficient feedback din piață. […] Mi-am exprimat o opinie și, din punctul meu de vedere, acea piesă nu este artă. Punct“.

Din fericire, reacțiile spectatorilor, ale breslei și ale unor cunoscuți artiști din diferite generații au fost prompte și au sancționat acest tip de imixtiune politică în activitatea unei instituții de cultură.

Lucrurile s-au încheiat aici?

După difuzarea online a spectacolului, după ce am dat numeroase puncte de vedere din partea TT și după ce am avut parte de o susținere extraordinară, am crezut că s-a terminat acest întreg scandal și că nu mai va mai fi nevoie să dăm lămuriri la întrebări de tipul: „Ce este artă și ce nu?”, „Cunosc politicienii legea?”, „Cum e posibil să propui, cu o asemenea nonșalanță, cenzura în secolul XXI?”.

Și totuși, pe 25 noiembrie, pe adresa Teatrul Tineretului au ajuns două întrebări care îmi erau adresate, în calitate de artist, din partea aceluiași jurnalist de la care a pornit totul. Cele două întrebări făceau referire la un alt spectacol al TT, Frontal (unde textul și regia îmi aparțin), care a avut premiera acum un an și două luni (!). Întrebările erau: „1) În momentul în care a folosit în piesa regizată (realizată) de ea, Frontal, replica «o fu*ut-o Dumnezeu pe țigancă?», s-a gîndit că plasarea simbolului Creștinătății în acest context poate fi ofensatoare pentru creștini?” și „2) Profilul moral al investitorilor (patronilor) români este, în aceeași piesă, unul care marșează exclusiv pe atribute care amintesc de «chiaburii» din propaganda socialistă. Sînt încadrați în această categorie și acei oameni de afaceri din Neamț care, de-a lungul anilor, au sprijinit și sponsorizat TT?”. Aceste întrebări au fost publicate în aceeași zi și în ziarul local. În plus, fără să fi obținut acordul meu, evident, același ziar online a publicat 30 de pagini din textul spectacolului Frontal, ceea ce se numește furt intelectual.

Rezumînd, cele povestite mai sus au fost doar o parte din șicanele zilnice la care a trebuit să facem față atît eu, cît și instituția, în ultimele săptămîni.

Cum au reacționat cei direct implicați în realizarea spectacolului, dramaturgul Andreea Tănase, regizoarea Elena Morar, actorii?

Pentru orice artist care a muncit la un spectacol, momentul premierei este unul destul de sensibil, este momentul cînd ieși la public și munca ta este judecată, analizată, discutată. În plus, echipa spectacolului 98% Decizia Corectă a muncit în condiții mai puțin obișnuite, date fiind restricțiile generate de pandemie. S-a repetat cu mască, s-a filmat cu mască, creatorii au încercat să integreze într-un mod inteligent, creativ, această nouă realitate în spectacolul lor.

Trebuie spus că o caracteristică a proiectului #SAFESPOTT, din care face 98% Decizia Corectă, este că pentru că fiecare departament-cheie (dramaturgie, regie, scenografie, video design etc.) există unul sau mai mulți asistenți liceeni, selectați din colegiile partenere. Ei au fost prezenți pe parcursul întregului proces de producere a spectacolului și contribuția lor a fost extrem de importantă în dezvoltarea personajelor și a situațiilor. De fapt, ei sînt o parte vitală a acestei echipe.

Cred că, inițial, nimeni nu și-a imaginat că situația va lua o așa amploare, deși au mai existat șicane din partea presei și cu alte ocazii. Artiștii își doresc să își facă meseria, să se poată întîlni cu publicul, chiar și online, și să fie lăsați în pace să lucreze. Evident, nu au înțeles cum munca lor poate fi judecată fără a fi văzută, fără înțelegerea faptului că un scenariu evoluează de-a lungul repetițiilor, pînă la momentul premierei.

După prima săptămînă de difuzare online, ați organizat o discuție, de asemenea online, între echipa spectacolului și spectatori. Cine au fost participanții și ce opinii au exprimat în raport cu spectacolul și cu reacțiile amintite în debutul interviului?

Partea pozitivă a tuturor acestor întîmplări a fost faptul că spectatorii (spectacolul a adunat 8.800 de vizualizări) au reacționat și au apărat spectacolul. Au fost și apar în continuare reacții foarte bune în urma vizionării lui. Discuția de care pomeniți, la care au participat tineri spectatori, echipa artistică și cu invitați speciali, a durat trei ore fără întrerupere și fără ca vreun participant să plece mai devreme de final. Au participat liceeni din mai multe orașe, nu doar din județul Neamț. Cred că acela a fost momentul cînd echipa care a realizat spectacolul a trecut de la șocul inițial și de la frustrare la bucuria simțită în prezența reacțiilor de solidaritate și la confirmarea faptului că ceea ce au construit contează pentru tinerii spectatori.

Iată cîteva dintre reacțiile primite de la spectatori:

„E incredibil ce ați realizat avînd în vedere cît de multe lipsuri sînt în sistemul educațional vizavi de orice fel de educație sexuală sau orice legat de subiectul ăsta e tabu! Ați spart niște bariere foarte importante.”

„Vreau să vă mulțumesc pentru acest spectacol – cred că tinerii din ziua de azi chiar au nevoie de așa ceva. Am prietene care au trecut prin această situație și chiar avem nevoie să ni se spună că putem trece peste, avem nevoie de încurajare.”

„Eu sînt din Brașov și, cumva, faptul că spectacolul a primit și un feedback negativ pe mine m-a ajutat. Pentru că am avut o intuiție că nu e adevărat ce se vehicula prin presă și se pare că am avut o intuiție bună.”

„Voiam să vă mulțumesc. Datorită spectacolului, am avut prima discuție foarte serioasă cu prietenul meu cel mai bun despre: «Băi, tu ce ai face dacă ai deveni tată?/ Ce ai face dacă ai deveni mamă acum sau dacă prietena ta ți-ar zice că devine mamă, ce ai face? Ce i-ai zice?». Și am avut această conversație extrem de matură și de profundă, în condițiile în care de multe ori vorbim exact ca prietena Izei, eroina din piesă, cu: «OMG, cum a fost? Dar cum va fi? Dar cu cine va fi? Cînd va fi?». Am trimis link-ul tuturor prietenilor, fete, băieți, și le-am zis că trebuie să vedeți asta. Și apoi trebuie să vorbim despre asta, vă rog. A fost un duș rece extrem de necesar.”

Ne-a bucurat, de asemenea, un mesaj primit de o doamnă profesoară pensionară care a cunoscut generații întregi de adolescenți și care a pus lucrurile în perspectivă:

„Am 70 de ani. Am lucrat 35 de ani la catedră. Vă dați seama că, într-o perioadă atît de lungă, am întîlnit destule cazuri de fete care „au pățit-o”. Cum băieții păreau scoși din ecuație, „așa-s băieții…”, fetele erau nevoite să se descurce singure, eventual cu ajutorul familiei. Prima cerință era să nu facă zgomot. Credeam și speram că, în sfîrșit, aceste tabuuri nu mai sînt respectate. Reacțiile pe care le-am citit pe net mi-au dovedit că ipocrizia are gura mare. M-a interesat atît de mult spectacolul încît am transmis link-ul prietenelor mele, tot profesoare pensionare. Azi am discutat cu ele. Fiecare și-a arătat aprecierea.”

Vorbeați, mai devreme, de luările de poziție ale breslei și ale unor artiști.

Reacțiile de susținere au fost foarte rapide și ferme. Ele au venit din partea unor cunoscuți artiști și artiste din arte vizuale, literatură, film și teatru. Dan Perjovschi a creat două afișe care au circulat în online. Tipul său de exprimare artistică ironică, puternică și comprimată a făcut ca lumea să înțeleagă imediat despre ce „abateri culturale” este vorba, precum și miza acestui moment. Au reacționat imediat, pe paginile personale de FB, foarte mulți artiști din generații diferite, după cum au fost mulți care au sancționat atitudinea primarului chiar pe pagina acestuia.

De asemenea, am primit și pe privat foarte multe mesaje de încurajare și asta a contat foarte mult pentru că e foarte important în asemenea momente să știi că nu ești singur, că au mai „pățit-o” și alții și, mai ales, că oameni aflați la distanță înțeleg ce ți se întîmplă.

Doamna Anca Florea, directoarea Teatrului Masca din București, a lansat în acele zile o invitație colegilor noștri, directori de teatre, să redacteze și să semneze o scrisoare de susținere prin care era sancționată imixtiunea politicului în activitatea unei instituții de cultură. Acea scrisoare a fost semnată de 46 de manageri din toată țara, ceea ce cred că spune foarte multe despre felul în care lumea culturală a receptat acest episod.

Foarte interesant, apropo de felul în care artiștii știu să reacționeze, a fost felul creativ în care mulți au ales să își exprime dezaprobarea: lucrările lui Dan Perjovschi și lucrarea lui Benedek Levente, reenactment-ul actriței Andreea Șovan (care interpretează textul spus de primar într-un interviu pe tema scandalului de la TT), piesa muzicală inspirată de aceeași declarație nefericită, piesă compusă de Paul Ovidiu Cosovanu, interpretată împreună cu Corina Grigoraș și filmată de Florin Hrițcu (toți trei actori ai TT) sau dialogul despre arta contemporană la care Ștefan Baghiu îl invită pe primar și care are deja două episoade (Marcel Duchamp și Tracy Emin). Desigur, a fost foarte importantă și atenția pe care jurnaliști din presa culturală și de investigație au acordat-o subiectului.

Întîmplător sau poate nu, atacurile legate de premiera cu 98% Decizia corectă s-au produs aproape simultan cu terminarea primului dumneavoastră mandat de manager al Teatrului Tineretului și cu evaluarea planului de management pentru cel de-al doilea.

E adevărat. Pe 12 noiembrie, la doar o zi de la apariția textului din presa locală, a avut loc evaluarea noului meu plan de management. Două săptămîni mai tîrziu, am primit decizia de punere în funcție pentru următorul mandat, începînd cu 1 decembrie. În ceea ce privește relația cu autoritatea finanțatoare, Consiliul Județean Neamț, aceasta a fost mereu una corectă și legală. Nu am primit niciodată indicații despre ce ar trebui sau nu să facem la Teatrul Tineretului. Dacă nu ar fi fost așa, nu s-ar fi putut face nici unul dintre proiectele desfășurate în ultimii ani. 98% Decizia corectă nu este un spectacol izolat, el face parte dintr-o strategie curatorială.

Cum au fost primii trei ani la conducerea teatrului nemțean?

Eu am fost invitată, în 2017, ca manager interimar al Teatrului Tineretului, pentru o perioadă de trei luni. Am avut timp să mă gîndesc dacă voi candida sau nu pentru postul de director general al TT, și în cele din urmă, m-am hotărît să o fac. Am vrut să văd dacă pot schimba anumite lucruri pe care le-am tot criticat, anumite probleme ale sistemului teatral românesc față de care am reacționat încă din 2004, din poziția de artist.

Imediat după ce am cîștigat concursul, au început scandalurile în anumite ziare din presa locală: ba că noua siglă a teatrului nu e la fel de frumoasă ca cea de dinainte, ba că de ce plătesc artiștii invitați în festival din moment ce înainte „se bucurau pentru o masă caldă și pentru că puteau juca”, ba că de ce îmi permit să semnez petiții care susțin drepturile persoanelor LGBT din România, ba că sînt neomarxistă, ba că dau la temelia familiei tradiționale prin proiectele programate și artiștii invitați, ba chiar că nu aș fi din Piatra Neamț (ceea ce, pe lîngă că este fals, eu trăind în oraș pînă la vîrsta de 18 ani, este, totuși, absolut irelevant pentru postul pe care îl ocup).

După ce am exprimat clar faptul că nu ne interesează o colaborare remunerată cu aceste publicații, așa cum ni s-a sugerat că ar trebui să avem de către unii reprezentanți ai presei locale, ni s-a transmis clar că vor „lucra” la imaginea noastră. Nu au mai fost scandaluri mari, însă șicanele au continuat în toți cei trei ani, adresarea față de instituție și reprezentanții ei fiind întotdeauna pe un ton nepotrivit.

Pe de altă parte, în cei trei ani ai primul mandat, am reușit să ajungem la spectatori din tot județul, să readucem componenta internațională în Festivalul de Teatru pe care îl organizăm anual, să facem co-producții naționale și internaționale, să participăm în festivaluri și să luăm premii, să colaborăm cu artiști importanți din România și din străinătate și, mai ales, să ne creăm și să ne fidelizăm un public interesat să intre în dialog cu practici artistice foarte diferite. Acești spectatori, din toate generațiile, au reacționat civilizat, informat și ferm atunci cînd a început scandalul de la 98% Decizia corectă. Sîntem foarte mîndri de tinerii care au participat la atelierele „Spectatorul critic”, la programele de voluntariat și de asistență la spectacole, în jurii de selecție și în Festival. Ei au știut să vorbească cu pasiune, cu inteligență și foarte coerent despre experiența la Teatrul Tineretului.

Diferențele dintre șicanele repetate și reacția publicului par majore!

Ce mi se pare incredibil este existența a două lumi total diferite. Pe de o parte, Teatrul Tineretului are un public numeros, receptiv, dezinhibat, interesat de experiment și de artă în general, fie că este vorba de tineri, fie că este vorba de adulți formați în perioada anilor 1970-1980, în care aici au lucrat regizori foarte importanți și nonconformiști, în care festivalul era un moment important al anului pentru întregul oraș. Este un public al secolului XXI, care merită o ofertă culturală pe măsură.

Pe de altă parte, însă, există și acest tip de presă, acest tip de a face politică cu parul și făclia în mînă, acest tip de presiune conservatoare care, iată, în cazul de față, coagulează niște energii locale, însă, surpriză, vine și de la București prin Asociația Alianța Părinților. În urma investigațiilor făcute de jurnalistele Diana Meseșan și Cristina Radu în Libertatea, a devenit foarte clar că această Alianță habar nu are ce anume facem noi la Teatrul Tineretului și că nu are nici o legătură cu Asociația Părinților din Neamț care a apreciat că proiectele și programele TT au un impact pozitiv asupra adolescenților.

Rezumînd, cred că trei ani sînt un timp foarte scurt pentru a construi ceva vizibil, clar și coerent, însă am reușit să facem tot ce ne-am propus pentru această perioadă, ba chiar destul de multe lucruri în plus față de planul minimal. Evident, nimic din acest plan nu ar fi devenit realitate dacă nu aș fi avut alături de mine o echipă profesionistă și foarte muncitoare. La Piatra Neamț e o situație paradoxală în care, pe de o parte, există un mediu propice, un loc în care s-au făcut în trecut și se pot face în continuare lucruri ambițioase, pe de alta, toată atmosfera asta creativă e întreruptă, din cînd în cînd, de erupții vulcanice, care au loc, de obicei, în timpul campaniilor electorale sau înainte de a se aloca bugetul anual al teatrului.

Ce va urma în al doilea mandat?

Al doilea mandat începe într-o perioadă dificilă pentru teatrul din întreaga lume, cu sălile încă închise și cu amenințarea crizei economice, însă și cu o experiență de aproape un an în condiții de pandemie, în care am înțeles că ne vom salva doar prin creativitate, deschidere spre dialogul cu publicul și solidaritate în fața greutăților de tot felul. Ceea ce ne-am propus pentru următoarea stagiune stă sub semnul lui „Think outside the building”, indiferent de evoluția pandemiei în lunile care vin. Dialogul cu arhitectura teatrului sau cu cea a altor spații neconvenționale din zonă, așa cum a apărut în spectacolele Va urma și Viitorul din Trecut, care au avut premiera în 2020, în plină pandemie, a fost un dialog care a adus foarte multă vizibilitate teatrului. Pe lîngă spectatorii plătitori de bilet (puțini, date fiind măsurile de siguranță pe care le-am respectat cu strictețe), am avut foarte mulți „spectatori întîmplători”, oameni din oraș care veneau să ne urmărească repetițiile și părți din spectacol desfășurate în aer liber.

Vom produce, evident, și spectacole în sala mare a TT, pe care le vom filma în condiții cît mai bune și le vom difuza online. Însă ideea noastră este că putem lărgi această discuție care împarte lucrurile astfel: mediul online versus sala de teatru. Nu credem nici in viziunea conform căreia spectacolele de teatru prezentate în aer liber ar trebui să fie niște produse destinate amuzamentului facil. Vom încerca să colaborăm cu alte instituții din țară și din străinătate pentru că e important să ne susținem și să ne inspirăm unii pe alții. Avem deja invitații de a participa în proiecte inițiate de diferite structuri culturale europene, în cadrul cărora ne propunem să încercăm să regîndim felul în care vom continua să colaborăm și să co-producem. Una dintre ideile centrale este aceasta: să te adresezi cît mai direct și mai consistent publicului tău local, comunității în care activezi, avînd în același timp discuții, documentare, expertiză, finanțare, vizibilitate și solidaritate la nivel internațional.

interviu realizat de Mihai BREZEANU