Despre iubiri paralele

Publicat în Dilema Veche nr. 500 din 12-18 septembrie 2013
Despre iubiri paralele jpeg

● Scrisoare către Casandra de Pedro Eiras; regia: Andrei şi Andreea Grosu; scenografia: Vladimir Turturică. Cu: Cristina Casian şi Liviu Pintileasa. Unteatru. 

Scrisoare către Casandra, piesa portughezului Pedro Eiras, aminteşte de romanul lui Mihail Şişkin – Scrisorar. De pe front, un soldat trimite iubitei sale o ultimă epistolă, în care descrie hidoşenia contaminantă a războiului, folosind ca medicamente vindecătoare amintirile iubirii lor. Ea încearcă să citească printre rînduri şi să înţeleagă lucruri nespuse care ar putea justifica tăcerea ce a urmat, folosindu-se de capacitatea de a previziona viitorul, nu ca de o însuşire extraordinară, magică, ci mai degrabă ca intuiţie. Astfel, referirea din titlu la personajul antic vizionar vizează luciditatea lecturii (a „citirii“), care, însă, nu e salvatoare, aşa cum nici Casandra, cu toate viziunile sale, nu a salvat niciodată nimic.  

În spectacolul de la Unteatru, regizat de Andreea şi Andrei Grosu, cele două monoloage – scrisoarea soldatului Jose şi lectura critică a iubitei sale Vera – se repetă pentru a lumina unghiuri ascunse, a reinterpreta detalii, a aduce informaţii noi sau a pune la îndoială ceea ce pare a fi cert. Memoria selectivă este cea care, în condiţii traumatice, face ca banalul să devină extraordinar, hiperbolizează starea de bine în fericire. Pentru el, ostatic al ororii şi al violenţei, amintirile despre momentele de tandreţe trăite cu ea sînt nepreţuite. Ea, claustrată în aşteptare, caută cu febrilitate, dincolo de cuvinte, dovada iubirii. Ei nu mai funcţionează ca un cuplu, ci ca două singurătăţi care se zbat să îşi amintească starea de „împreună“.

Textul generează diferite coduri de lectură care desenează anatomia unui abandon. Pe fondul războiului – violenţă şi gratuitatea ei, conflicte, dezumanizare –, un militar îşi pierde minţile destul de lent încît să conştientizeze acest proces. Jose luptă undeva în deşert (ar putea fi vorba de interminabilele operaţiuni militare/de menţinere a păcii din Irak) şi pare să fi suferit un şoc post-traumatic. Actorul Liviu Pintileasa marşează pe această idee, căci de la prima lectură a scrisorii, menţionarea unei împuşcături îi trezeşte lui Jose o reacţie anxioasă, care se amplifică pe parcurs, făcînd ca acest element să devină declanşatorul crizelor care îl afundă într-o lume paralelă cu realitatea. Voci şi frici îl cotropesc, inamicul său se interiorizează, nu mai este în exterior. De partea cealaltă, Vera – Cristina Casian – aşteaptă, nu calmă ca Penelopa, ci nerăbdătoare şi agitată, analizînd la nesfîrşit aceleaşi cuvinte, căutînd sensuri şi logică, acuzînd şi renunţînd la acuzaţii, iubind şi îndoindu-se de iubire, simţind dezastrul şi refuzînd să-l accepte, fără a se putea opri din gîndit, durerea îi ţine creierul în priză, care elaborează hemoragic variante de scenarii prin care se motivează tăcerea lui.  

Scrisoare către Casandra este un text ofertant pentru actori, prin desenul minimalist al celor doi protagonişti, ce permite multiple construcţii pe personaje şi, în acelaşi timp, este dificil din cauza lirismului. În spectacol, el, ea şi amintirile lor, viciate de traume sau tăios de lucide, converg într-un teritoriu comun. Scenografia lui Vladimir Turturică face joncţiunea între spaţiul ororii – al lui, cel casnic – al ei şi amintirea comună, a unei întîlniri la malul mării. O bucătărie cu o podea de nisip, mobilă de lemn de un albastru marin, sunetul valurilor care se sparg la ţărm şi cutia poştală pe care ea o verifică la final cu un gest repetitiv, mecanic, neînţelegîndu-i vidul. 

Spectacolul conţine o anume poezie, generată de febrilitatea poveştilor de iubire – neiubire pe care ea le imaginează şi de prăbuşirea lui mentală. Relaţia funcţionează ca sistemul de scripeţi, cu un echilibru delicat între fricile lor, între tandreţea lui şi îndoiala ei. Scrisoare către Casandra este un spectacol încă fragil, mai are nevoie să îşi găsească ritmul şi să-şi regleze tensiunile.

Apărut de puţin timp în peisajul artistic bucureştean, Unteatru devine un loc de neocolit. Deşi au pornit cu un spaţiu mic şi fără fonduri, Andrei şi Andreea Grosu – cei care ţin viu Unteatru – au reuşit să creeze un punct important în zona independentă, prin montarea unor texte complexe, de la hiturile dramaturgiei secolului trecut – Un tramvai numit dorinţă de Tennessee Williams sau Trei femei înalte de Edward Albee –, la texte contemporane. Prin asta, ei au mers cumva împotriva curentului. În zona independentă (fără a intra aici în discuţia privind distincţia dintre teatrul independent şi teatrul privat) a proliferat, în ultimii ani, teatrul de consum, bazat pe texte accesibile, predominant comice, cu scenografii minimaliste, adaptabile în spaţii diferite. Este vorba de ceea ce am putea numi „spectacole purtabile“, o dezvoltare firească a café-teatrului, cu accent pe divertisment, ceea ce cantonează, însă, cele mai multe producţii într-o zonă facilă. Unteatru preferă textele profunde, lucrul cu actorul şi scenografiile care transformă, de cele mai multe ori surprinzător, spaţiul său mic de joc. Este un risc asumat, mai ales în lipsa unei finanţări constante care să asigure măcar lucrurile esenţiale (chiria şi cheltuielile aferente spaţiului). În acest context, Unteatru reprezintă, într-un fel, o formă de curaj.

****

La început de stagiune:

● Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu deschide stagiunea cu două premiere. Absolventul în regia lui Cristian Theodor Popescu, o adaptare de Terry Johnson după un roman de Charles Webb, cuprinzînd material din scenariul de film scris de Calder Willingham şi Buck Henry, în scenografia lui Dragoş Buhagiar şi coregrafia lui Florin Fieroiu, cu Mariana Mihu în rolul interpretat în film de Anne Bancroft şi Alexandru Malaicu în cel al lui Dustin Hoffman. Gigi Căciuleanu a lucrat cu mare parte din trupa sibiană un spectacol de teatru coregrafic pe muzica lui Mozart. Absolventul şi Mozart Steps vor avea premierele în septembrie.  

● La Teatrul Bulandra, Yuri Kordonsky a refăcut Crimă şi pedeapsă, spectacolul său mai vechi după romanul lui Dostoievski. Marian Râlea îl înlocuieşte pe Sorin Leoveanu în rolul Anchetatorului. Alături de el joacă Marius Manole, Vlad Logigan, Richard Bovnoczki, Rodica Lazăr şi Anca Androne. Şi Antoaneta Cojocaru revine la Sala Laborator a Teatrului Bulandra cu un studiu pe textul lui Cehov – Pescăruşul. Actriţa, care coordonează proiectul, lucrează cu actori din diferite teatre, printre care Ştefan Lupu, Mihaela Teleoacă, Adrian Ciobanu şi contratenorul Adrian-George Popescu.

Oana Stoica este critic de teatru.

Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.