De-a baba oarba melancolica

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
De a baba oarba melancolica jpeg

● Jurnalul lui Robinson Crusoe, un musical după Insula de Gellu Naum, regia: Mihai Măniuțiu, muzica: Ada Milea, decor: Adrian Damian, costume: Andrada Chiriac, coregrafia: Andrea Gavriliu, cu: Mihai Smarandache, Marius Damian, Paula Niculiță, Antoaneta Zaharia, Ionuț Kivu, Cezar Antal, Dimitrii Bogomaz, Marius Stănescu, Anda Saltelechi, Ruxandra Maniu, Oana Ștefănescu, Diana Gheorghian, Meda Victor, Constantin Cojocaru, Ioan Batinaș, Relu Poalelungi, light design: Cristian Șimon, sound design: Vladimir Ivanov, visuals: Anya Dimitrov, tobe: Alex Neagu, Teatrul Odeon, Bucureşti.

 Prezenţa scenică a textelor lui Gellu Naum datorează mult Adei Milea. Pasionată de scriitura naumiană, cu care are în comun umorul sec şi perspectiva suprarealistă, Ada Milea a reuşit să facă scrierile lui Naum accesibile unui public larg datorită muzicii sale şi aptitudinilor performative (capacitatea de a crea o logică comică pentru un limbaj absurd). Cîteva piese ale lui Gellu Naum au fost deja montate după 1990 (înainte s-au realizat puţine spectacole) – Poate Eleonora (1997), regia Alexandru Tocilescu, şi Ceasornicăria Taus (2001), regia Mircea Marin, la Theatrum Mundi, Exact în acelaşi timp, pusă în scenă de Mihai Măniuţiu la Teatrul Naţional din Cluj (în 2002, la reprezentaţia de la Odeon a asistat Lyggia Naum), Insula, montată de Vlad Massaci la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu (2011). Spectacolele au fost pioniere în descifrarea scenică a pieselor lui Naum, dar limbajul teatral suprarealist a răzbătut cu dificultate drumul spre spectatorul nărăvit la narativitate.

În show-urile ei, Ada Milea a reuşit să prezinte suprarealismul ca o fantezie cu logică proprie, similară celei/celor inventate de copii (succesul a fost confirmat de spectacolele ei cu textele naumiene pentru copii, Apolodor – mai multe versiuni de concert – şi Cel mai mare Gulliver, creat împreună cu Alexandru Dabija la Teatrul Gong din Sibiu în 2016). Tot cu Alexandru Dabija avea să lucreze, la Cluj, Florenţa sunt eu (2011, text Gellu Naum şi Jules Perahim), din care amintesc o imagine dintr-o reprezentaţie specială: în decorul în oglindă (o sală de spectacol), se inserează creatorii în postură de spectatori: regizorul, scenograful Dragoş Buhagiar şi coregraful Florin Fieroiu.

Pentru Insula, Ada Milea a gîndit iniţial o versiune concertistică, realizată împreună cu violonistul Alexandru Bălănescu, cu variante ulterioare, inclusiv una „cu jucării“, avîndu-i parteneri pe Anca Hanu şi Bobo Burlăcianu. Formula de concert a căpătat o pronunţată tentă teatrală în varianta de spectacol de la Cluj (2011). De curînd, la Odeon, Ada Milea împreună cu regizorul Mihai Măniuţiu au creat o nouă versiune, pornind de la show-ul clujean din care au preluat unele elemente muzicale. Redenumit Jurnalul lui Robinson Crusoe (este marcată astfel perspectiva subiectivă), spectacolul nu este un concert teatralizat, ci „un musical“ (aşa este prezentat pe afiş), adică un produs coagulat conceptual în care muzica, deşi esenţială, nu domină categoric, ci este parte dintr-un produs organic articulat.

foto silviu stan jpg jpeg

Robinson-„demiurgul“ devine o emblemă pentru însingurarea contemporană – „indiferent de cadrul biografic, [Robinson] rămîne în actualitate“, scrie Naum, „acolo unde umbrele nocive ale trecutului îşi mai găsesc loc printre noi“. Singurătatea de care suferă Robinson nu este o agresiune a lumii asupra antieroului, ci o aspiraţie a acestuia spre anihilarea memoriei. Singurătatea este mereu afirmată, niciodată concretizată, căci Robinson, deşi ar vrea să fie în afara lumii, este permanent asediat de o prea plină umanitate (oameni, relaţii, sentimente) faţă de care se simte străin. Mizantropia lui – bine deghizată de Mihai Smarandache într-o lipsă de afect – este reacţia la imposibilitatea nerelaţionării. Căci ce atentează fatal la singurătatea metafizică a lui Robinson sînt relaţiile: el are trecut, familie – care se multiplică printr-un „şir nenumărat de bunici, copii şi nepoţi“ – şi cerc social care-i consumă timpul. De asta, decorul lui Adrian Damian este circular, creat din panouri umplute cu apă care filtrează şi deformează imaginea pe ciclorama din interior, generînd o formă materială de timp ca alegorie a (imposibilităţii) izolării.

Robinson nu poate fi nici singur, nici cu ceilalţi. El are un întreg band rock/punk/alternativ (nu doar muzica, ci şi costumele Andradei Chiriac, coafurile şi coregrafia Andreei Gavriliu sînt coerente în acest sens), căruia, la nevoie, nu-i sînt străine nici sonorităţile bizantine (trimiterea la singurătatea divină, prin imnurile Providenţei în text, se face strict – cu atît mai ironic – în spectacol). Nu doar că lumea cîntă, vocal şi/sau instrumental (iar Alex Neagu la tobe are o energie contaminantă), dar unele personaje sînt „instrumente“ (Ruxandra Maniu şi Anda Saltelechi joacă, sub denumirea generică de „Papagalii Coco“, o tubă şi nişte tuburi). Orchestra este o combinaţie de trupă rock cu Fata Morgana, căci insula seamănă cu strada Mîntuleasa (cea din nuvela lui Eliade): realităţile şi ficţiunile apar şi dispar unele din altele, ludicul şi oniricul se confundă, iar Robinson rătăceşte, deloc „singur“, prin propria minte.

Personajele sînt arhetipuri, îşi conţin propria caricatură: Marius Damian este un Vineri de o zdravănă bonomie, Paula Niculiţă (cu o voce minunată) îi dă Sirenei o „inocenţă“ şmecheră, bunicile agresive (Meda Victor, Oana Ştefănescu, Constantin Cojocaru şi Diana Gheorghian) sînt punkiste cicălitoare (Diana Gheorghian este delicioasă în iritarea ei rock). Mary a Antoanetei Zaharia are o răutate casnică, iar piratul lui Ionuț Kivu este oarecum laş. Dar toată lumea funcţionează bine în spectacol, cu un entuziasm molipsitor care disimulează oboseala, căci o oră şi un sfert de cîntat şi dansat continuu nu sînt chiar la îndemînă pentru actori de dramă.

Fantezia naumiană şi-a găsit un promotor excelent în Ada Milea, căci muzica ei este cea care setează direcţia spectacolului, calibrează umorul şi neliniştile textului, ironizează melancolia, dinamitează preţiozităţile şi face din suprarealism limbajul inocenţilor. Numai Robinson rămîne ne-singur. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto sus: Adi Bulboacă, jos: Silviu Stan

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.