Cum se construieşte un spectacol

Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Cum se construieşte un spectacol jpeg

● Miss Julie, după August Strindberg. Regia: Katie Mitchell, Leo Warner, versiune de Katie Mitchell, traducere în germană şi dramaturgie de Maja Zade. Cu: Jule Böwe, Tilman Strauß, Luise Wolfram, Cathlen Gawlich, Lisa Guth, Luise Wolfram. Scenogafia şi costumele: Alex Eales. Lumini: Philip Gladwell. Sunet: Gareth Fry, Adrienne Quartly. Muzica: Paul Clark. Schaubühne am Lehniner Platz, Berlin. Festivalul Național de Teatru, 19-29 octombrie 2018. 

Ediţia din acest an a FNT a excelat la secţiunea spectacolelor străine. Producţiile invitate au fost modele de construcţie a dramaturgiei (inclusiv coregrafice) şi a spectacolului ca o singură structură organică, complexă şi fluidă, a cărei coerenţă a fost, în mai toate cazurile, uluitoare. De la Schaubühne, Berlin, teatrul-fanion al Germaniei, condus de Thomas Ostermeier, au fost invitate două spectacole, ambele regizate de artişti de prim rang ai scenei europene actuale: Miss Julie, în regia lui Katie Mitchell şi Leo Warner, şi Suflete zbuciumate, regizat de Simon McBurney (secondat de James Yeatman) şi coprodus de compania londoneză a acestuia, Complicité.

Miss Julie porneşte de la schimbarea perspectivei asupra poveştii prin rescrierea ei din punctul de vedere al lui Kristin, servitoare şi iubită a lui Jean – acesta este şi primul punct în care spectacolul „trişează“, trimiţînd spectatorul, prin titlu, pe o pistă falsă. Naratorul este astfel o femeie înşelată, care vede cum bărbatul iubit este atras de alta. Kristin interiorizează suferinţa, eşecurile asalturilor de recucerire, previziunea tragediei, dar o face fără a verbaliza, nici măcar în gînd (gîndurile ei sînt sonore şi lirice), furtuna de sentimente pe care o traversează. Supusă rigorii cotidiene, în care munca şi biserica sînt dominante şi îi determină comportamentul, cu hainele ei rigide și mobilierul ei auster, cu reguli sociale restrictive, care nu permit afișarea suferinței, nici măcar în intimitate, Kristin este o femeie singură, pe care prezenţa aleatorie a lui Jean o alină prea puţin. Martoră la suferinţa celeilalte, a lui Julie, Kristin devine reper al solitudinii. Căci, în raport cu ea, Julie se confruntă cu o singurătate şi mai mare: nimeni nu i-ar fi alături în cădere. Al doilea punct înşelător la Miss Julie este că lasă impresia că este un spectacol. De fapt, nu este doar atît. Spectatorul vede concomitent trei niveluri performative pe scenă: spectacolul, filmarea spectacolului – aparatură, tehnicieni, prelucrarea la vedere a sunetului şi imaginilor – şi filmul montat în timp real. Se ridică astfel problema subiectivismului, a perspectivei personale asupra poveştii prin alegerea unghiului de filmare şi a detaliilor, căci tocmai aceste decizii (legate de text, imagine, sunet etc.) construiesc o anume poveste. Iar filmul rezultat, proiectat pe un ecran deasupra spaţiului de joc, este un poem cinematografic care mi-a amintit de Ingmar Bergman şi al său Persona. 

rosencrantz suflete zbuciumate foto mihaela marin jpg jpeg

● Suflete zbuciumate / Ungeduld des Herzens / Beware of Pity după Stefan Zweig, cu: Robert Beyer, Marie Burchard, Johannes Flaschberger, Christoph Gawenda, Moritz Gottwald, Laurenz Laufenberg, Eva Meckbach. Regia: Simon McBurney. Coregizor: James Yeatman. Scenografia: Anna Fleischle. Costumele: Holly Waddington. Lumini: Paul Anderson. Sunet: Pete Malkin. Asociat sunet: Benjamin Grant. Video Design: Will Duke. Dramaturgia: Maja Zade Schaubühne am Lehniner Platz, Berlin & Complicité, Londra. Festivalul Național de Teatru, 19-29 octombrie 2018. 

Adaptarea romanului lui Stefan Zweig, tradus în limba română cu titlul Nerăbdarea inimii (Editura Polirom, 2017), iar ca titlu de spectacol, Suflete zbuciumate (deşi cel mai potrivit titlu rămîne Beware of Pity), este o altă arhitectură dramaturgică de mare complexitate. O întîmplare din preajma Primului Război Mondial, povestită din prezent, unde prezentul este în apropierea celui de-al Doilea Război Mondial, se constituie într-o metaforă despre destinul unei Europe în prag de dezastru, care preferă să-şi autovalideze valorile şi valoarea în loc să deschidă ochii la criza care se prefigurează. Între vestonul însîngerat al arhiducelui Franz Ferdinand din prima scenă şi personajul plin de sînge din final, ambele exponate într-o istorie performată, curge un şir de erori, personale şi globale. Regizorul Simon McBurney construiește o structură teatrală polifonică, în care momentele în timp, conştientul, subconştientul, acţiunile, gîndurile, emoţiile, reflecţiile asupra acestora sînt linii narative autonome care se suprapun. Concret, timpul prezent este al povestitorului, iar timpul trecut, al acţiunilor. Naratorul din prezent este actant în trecut, gîndurile sale din momentul trecut, al acţiunii, sînt redate de alţi actori, se intersectează cu replicile sale (acţiunea) şi cu reflecţiile sale din prezent (ale naratorului) asupra trecutului. Se pulverizează nu doar textul, ci şi acţiunile scenice (zgomotele şi obiectele de mobilier sînt redate, respectiv manevrate de actori, imaginile video sînt patinate și creează astfel distanța istorică) într-o geometrie simfonică. O amintire a naratorului trece brusc din povestire (vorbire indirectă) în acţiune (vorbire directă) prin apariţia personajelor şi a decorului aferent şi dispare rapid în acelaşi mod, lăsînd loc reflectării pe marginea ei. Personajul Edith, fata paralizată, se construieşte simultan din două materializări, un corp şi o voce, prin două actriţe. Vocea este neplăcută şi debitul verbal, intens, ilustrînd disconfortul pe care infirmitatea ei îl provoacă celorlalţi, de unde şi greşeala ofiţerului Anton Hofmiller, de a-i accepta avansurile pentru a-şi scuza propria neplăcere în faţa bolii (se perpetuează astfel un tipar toxic de acţiune, care apare în alte două poveşti).

În aceste cazuri (şi în toate celelalte spectacole străine), textul şi spectacolul se construiesc împreună. Pentru fluenţa acestor structuri performative contează, poate, şi faptul că dramaturgia ambelor show-uri germane a fost realizată de Maja Zade, o scriitoare care lucrează cu Schaubühne, alături de Marius von Mayenburg. De asemenea, tehnica de scenă este mînuită impecabil, cea media este integrată în spectacole ca instrument de narativitate, iar actorii sînt de o precizie matematică şi de o spectaculozitate fără cuvinte. Dacă toate lucrurile acestea nu s-ar produce concomitent, nici o arhitectură performativă nu ar sta în picioare. Cred că avem de meditat la asta din perspectiva teatrului autohton şi a distanţei care ne separă, din păcate, de actualitatea teatrală europeană. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Mihaela Marin

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.