Criza de identitate a FNT (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 456 din 8-14 noiembrie 2012
Criza de identitate a FNT (I) jpeg

Ca şi anul trecut, ca acum doi ani şi cam de cînd a început celebra criză mondială care e vinovată pentru orice (indolenţă, prostie, indiferenţă, nepricepere, rea intenţie etc.), Festivalul Naţional de Teatru a stat sub semnul incertitudinii financiare şi doar încăpăţînarea organizatorilor a făcut ca această ediţie să existe. Un „OK“ dat foarte tîrziu bugetului a dus la organizare sub presiune, renunţare la parte importantă din eveniment (secţiunea internaţională) şi, în general, mult stres şi agitaţie (s-a vehiculat chiar ideea de a anula ediţia din acest an). Bucătăria internă a festivalului nu ne-ar privi dacă ea n-ar afecta în mod direct evenimentul. Lipsa spectacolelor străine, atît de necesare pentru a combate autosuficienţa artistică autohtonă şi a deschide orizontul de aşteptare al spectatorului (sună prost, dar e adevărat; dacă nu are cu ce compara, spectatorul nu poate aprecia) provincializează FNT-ul.

Din păcate, nu lipsesc doar show-urile din străinătate sau anumite secţiuni (de exemplu, s-a dorit o secţiune de musical autohton, deşi spectacolele de acest gen sînt puţine). Selecţia spectacolelor se menţine în zona de siguranţă a certitudinilor: nume mari, teatre importante. Un teatru muzeificat. O paradă de titluri clasice şi nume cunoscute, necesară pentru a cunoaşte producţiile interne recente, dar insuficientă pentru conectarea la teatrul contemporan. Nici un risc. De exemplu, nimic din teatrul social, care e din ce în ce mai vizibil şi incisiv. Foarte puţin din zona independentă, ca şi cum ea n-ar fi „naţională“. O sfîntă disociere de subiecte controversate, de spiritul critic şi interogaţiile insistente ale tinerilor regizori şi dramaturgi. De două ori pe an, cu ocazia nominalizărilor pentru Premiile UNITER şi a FNT-ului, rescriu acelaşi articol, în care remarc ignorarea spectacolelor cu teme incomode. Nimic despre mineri, evrei, securitate, romi, sărăcie, educaţie etc. Nu este o enumerare la întîmplare, spectacole cu aceste tematici există, dar nu pe scena oficială a vreunui teatru impozant, ci în spaţii mici şi cu bani puţini (sponsorizări sau finanţări AFCN). Ar fi fost mult mai aproape de realitatea teatrală existenţa acestor spectacole în selecţia FNT decît intenţionata secţiune de musical. Festivalul continuă să confirme certitudini, nu să afirme temele noi. Ca şi cum teatrul trebuie să rămînă pe vecie ceva ce nu ne priveşte direct, nu ne atinge, nu ne zgîndără. Un obiect frumos pe care îl privim cu detaşare, nu un organism care incită şi provoacă. Un tablou, nu o rană.

De exemplu, este bizar că lipseşte din selecţie un spectacol ca Flori de mină de Székely Csaba, făcut la Studio Yorick din Tîrgu- Mureş. Spectacolul şi textul au fost premiate în România şi Ungaria (un regizor maghiar aflat în căutare de texte noi spunea că Székely Csaba e deja „celebru“. Iată că celebritatea lui nu e suficientă pentru FNT). Bizareria apare din faptul că selecţionerul Alice Georgescu cunoaşte bine teatrul de expresie maghiară, dar, se pare, ca şi în cazul spectacolelor de limbă română, cunoaşterea se limitează la mainstream. Ceea ce excede sferei de siguranţă a numelor consacrate este reprezentat în cantităţi infinitizemale. Salut prezenţa în FNT a spectacolului lui Bobi Pricop, Jocuri în curtea din spate, dar nu pot să nu remarc că temele sociale preocupante astăzi se regăsesc doar în texte ale unor autori străini. Şi aici apare o distanţare confortabilă. Textele dramaturgilor din România ar fi fost, probabil, prea directe. Degetul pus pe rănile societăţii româneşti ar fi apăsat prea puternic. Sîntem încă tributari ideii că teatrul e o sărbătoare. Poate ar trebui să ne gîndim ceva mai mult la teatru ca oglindă a lumii. N-am zis-o eu, a scris-o Shakespeare.

E funcţional, în schimb, focusul pe universul spectacular al unui regizor– anul trecut Andrei Şerban, anul acesta Silviu Purcărete. Marii artişti merită atenţie şi concentrarea cîtorva spectacole, eventual cu repetiţii deschise, filme, conferinţe şi lansare de carte într-o săptămînă de festival are valoarea unui workshop necesar şi util. Să le dăm Cezarilor ce e al lor. Din păcate, în contrapartidă nu se deschide uşa pentru viitorii Cezari, ceea ce face ca festivalul să nu aibă perspectivă, să arate ca, pardon de expresie, un cimitir al dinozaurilor. Criza de identitate a FNT pare să fie conştientizată căci se încearcă schimbări importante precum transformarea unora dintre secţiuni (neinspirat denumite – ca şi celelalte, de altfel – De toate pentru toţi şi Teatru de mîine) într-o competiţie. Un juriu va decide un premiu acordat în numele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. Pe ce criterii şi în ce scop, vorba lui Cehov (Ferapont în Trei surori), asta nu se ştie. Spectacolul Ultima zi a tinereţii intră în acest concurs, premiul se acordă, conform comunicatuluim de presă, „tinerilor creatori“, dar mă îndoiesc că Yuri Kordonsky mai poate intra în categoria „tînăr“.

Problemele se perpetuează şi în partea strictă de organizare. Modul de procurare a biletelor creează nemulţumiri. Nu există o casă unică pentru vînzarea tichetelor pentru orice spectacol din FNT, biletele nu se pot achiziţiona online, iar numărul acestora este prea mic. Au fost multe spectacole la care cererea de bilete a depăşit semnificativ oferta. Situaţia nu este de ignorat. Nemulţumirile sînt îndreptăţite. De exemplu, pe mult hulitul Facebook a apărut un argument valabil în legătură cu imposibilitatea de cumpărare online a biletelor. Anunţul punerii în vînzare a tichetelor pentru FNT a fost într-o zi lucrătoare, la prînz. Biletele pentru spectacolele Teatrului Maghiar de Stat din Cluj sau ale Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu (dar nu numai ale lor) s-au epuizat în cîteva ore (cu atît mai mult cu cît cele mai multe spectacole s-au jucat cu publicul pe gradene, deci cu un număr redus de spectatori). Au reuşit să cumpere tichete doar cei care nu lucrează, nu au job. Amploiatul a rămas fără belet căci era în cîmpul muncii la ora punerii lor în vînzare. Dacă nu a putut-o trimite pe bunica la coadă la teatru... Prin urmare, o anume categorie de public – numeroasă – nu are acces la FNT. Eroarea este, în acelaşi timp, involuntară şi premeditată. Sigur că nimeni nu şi-a dorit asta, dar modul în care s-a rezolvat problema biletelor induce această consecinţă.

Nici frigul din Sala Mare a TNB nu este de înţeles la un eveniment cu pretenţii (dacă festivalul ar fi fost dominat de „undergranzi“ aş fi zis că e în ton cu geografia spirituală a participanţilor). E al doilea an în care actorii şi spectatorii tremură în acest spaţiu al Naţionalului (cîţi ani trebuie să tremurăm ca să se autosesizeze cineva din organizare?). Frigul nu face nici actorii mai buni, nici teatrul suportabil, dimpotrivă. Cum problemele organizatorice au acaparat tot spaţiul articolului, despre spectacole voi scrie săptămîna viitoare. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: M. Marin

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic