Cîteva reguli ale haosului

Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
Cîteva reguli ale haosului jpeg

● O întîmplare ciudată cu un cîine la miezul nopții, după un roman de Mark Haddon; adaptarea: Simon Stephens; regia: Bobi Pricop; scenografia: Adrian Damian; costume: Liliana Cenean; Muzica: Alexei Ţurcan; Video: Dan Adrian Ionescu, Mizdan; Lighting design: Andrei Florea. Cu: Ciprian Nicula, Emilian Oprea, Carmen Ungureanu, Ana Ciontea, Rodica Ionescu. TNB.

Bobi Pricop este un regizor surprinzător, în ciuda vîrstei tinere. Este remarcat în 2011, cu spectacolul de licenţă, Jocuri în curtea din spate de Edna Mazya, preluat de Teatrul Act, şi apoi cu show-ul de la Teatrul Bulandra, Contra progresului de Esteve Soler (scenografia: Rodica Ştirbu). Ambele spectacole sînt austere vizual, folosind doar cîteva scaune care creează spaţii şi cîţiva actori care joacă multiple roluri. Din spectacolele sale ulterioare, cele două craiovene, Profu’ de religie (scenografie proprie) şi Iluzii (decor: Andreea Simona Negrilă), au scenografii ample, modulare, care păstrează însă simplitatea construcţiei. În Pisica verde (scenografie: Irina Moscu) de la Teatrul „Luceafărul“ din Iaşi, spaţiul de joc „înghite“ spectatorii, domină vizual şi reprezintă fundamentul conceptului artistic. Aici, decorul depăşeşte funcţionalul şi simplitatea, include tehnologia şi creează un univers folosind formula silent disco, care multiplică percepţiile asupra spaţiului şi narativităţii. Cîteva dintre aceste caracteristici se regăsesc şi în spectacolul de la TNB, O întîmplare ciudată cu un cîine la miezul nopţii: scenografia este barocă, dar funcţională, mizează pe tehnologie, creează un spaţiu interior al personajului principal şi stă la baza conceptului de spectacol. Pe acest parcurs de la simplitatea minimalistă la cea tehnologizată, regizorul a avut alături mai mulţi scenografi şi diferite bugete. De la Jocuri în curtea din spate, spectacol în scenografie proprie şi cu buget infim, vizualitatea lui Bobi Pricop s-a îmbogăţit, a devenit tot mai complexă şi evident, mai costisitoare. La O întîmplare… îl are partener pe Adrian Damian, un tînăr scenograf, remarcat în spectacolele lui Mihai Măniuţiu (Viaţa e vis, Vertij, Lecţia etc.) şi în Tihna lui Radu Afrim datorită amplelor sale construcţii scenice pline de invenţii funcţionale. Damian are aceeaşi atracţie spre tehnologie ca şi Pricop, astfel încît din prima lor colaborare a rezultat un spaţiu organizat din proiecţii video, jocul oglinzilor şi sunet, toate integrate organic într-un mecanism menit să exteriorizeze universul mental al unui adolescent cu sindrom Asperger (tulburare de tip autist care afectează interacţiunea socială şi comunicarea empatică, dar favorizează acumularea mecanică de informaţii). Romanul lui Mark Haddon, publicat în limba română la Editura Trei şi dramatizat de Simon Stephens, a mai fost montat de Vlad Massaci la Teatrul „Anton Pann“ din Rîmnicu Vîlcea, cu Vlad Bîrzanu în rolul principal.

Romanul arată din interior modul în care un adolescent cu autism înalt funcţional (care se poate integra în societate, deşi are disfuncţii în comunicare şi incapacitate de rezonare afectivă) îşi reprezintă lumea din jur. E un drum pe care Cristopher îl parcurge în dublu sens: pe de o parte, încearcă să organizeze haosul, să găsească sistemul după care funcţionează lumea, pe de altă parte, trebuie să intre în contact cu această lume formată din sisteme instabile (oamenii). Dacă matematica este uşoară pentru Cristopher, oamenii sînt de neînţeles. Plecînd de la uciderea unui cîine (titlul romanului şi cîteva replici trimit la una din povestirile cu Sherlock Holmes ale lui Arthur Conan Doyle, Silver Blaze), adolescentul imaginează un policier pentru că a rezolva un mister presupune o structură logică: amplasarea diverselor informaţii obţinute într-o imagine coerentă. Acesta este un sistem pe care el îl înţelege: are un fir logic şi un scop precis (aflarea adevărului). Cristopher se confruntă însă cu informaţii neaşteptate şi adevărul descoperit diferă profund de cel în căutarea căruia plecase, astfel că, în acest proces de maturizare, el experimentează dezamăgirea. Romanul lui Haddon pune problema a ce înseamnă să fii diferit în societatea contemporană (în condiţiile în care norma este un construct social şi fluctuează în funcţie de mentalităţile epocii şi locului). Perspectiva prezentată este însă a unei societăţi, cea occidentală, care a învăţat să respecte/accepte diferenţele, cea românească sau est-europeană ar fi fost mai dură (o profesoară de geografie din Botoşani, care este şi inspector şcolar, a făcut presiuni asupra profesorilor şi părinţilor elevilor din clasa în care învaţă copilul ei pentru a elimina din şcoală un coleg al acestuia cu sindrom Down. Motivul: îi este „scîrbă de el“. Cazul a ajuns, pe 8 februarie a.c., la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării).

Spectacolul prezintă lumea din punctele de vedere ale lui Cristopher, căci adolescentul cu sindrom Asperger are viziuni diferite în acelaşi timp asupra unei situaţii/persoane, ceea ce face ca Damian şi Pricop să folosească o scenografie complexă şi activă, cu oglinzi, proiecţii (video: Dan Adrian Ionescu & Mizdan) şi turnantă care permite prezentarea mai multor perspective concomitente, mişcarea în momente statice, o combinaţie fertilă între tehnologie, mecanisme şi actor la care se adaugă un univers sonor repetitiv, aproape matematic (muzica: Alexei Ţurcan). Mai multe personaje sînt jucate de cîţiva actori (adolescentul îşi imaginează lumea nouă cu componente din lumea veche, este felul lui de a se familiariza cu necunoscutul). Excelează Emilian Oprea, versatil în a figura modelele masculine, pozitive şi negative, din viaţa lui Cristopher. Centrul spectacolului este însă Ciprian Nicula, tînărul actor de la Rîmnicu Vîlcea care construieşte un Cristopher pe muchia dintre vulnerabilitate şi forţă, deopotrivă fragil şi puternic, mental şi emoţional, cu grija de a nu ilustra prea vizibil o „maladie“ a interiorului. Obsedat de sisteme logice, Cristopher învaţă cum să-şi exprime afecţiunea. Spectacolul lui Bobi Pricop este o minunată arhitectură tehnologică prin care se descoperă emoţia.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: M. Ştefănescu

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.