Cînd zidurile cad și se deschide cerul…

Publicat în Dilema Veche nr. 838 din 12 - 18 martie 2020
Cînd zidurile cad și se deschide cerul… jpeg

Venit din teatru, cu un pasaj recent în cinema ca realizator de film, Eugen Jebeleanu semnează prima sa regie de operă, I was looking to the ceiling and then I saw the sky. Un spectacol produs de Opera Națională din Lyon, creat hors les murs pe scena Teatrului de la Croix Rousse. Mai precis, e vorba de o operă pop sau, pe scurt, un musical.

E un gen adorat de americani și anglo-saxoni, primit adesea cu reticență în Franța. Poate că ar trebui să privim altfel gustul acesta american pentru ritm și blues, ca pe o poveste a timpurilor noastre. Peter Sellars, care a semnat în 1995 prima versiune scenică a acestui musical, mergea mai departe afirmînd că „în istoria spectacolelor din Occident, există trei momente-cheie: teatrul antic, drama elisabethană și comedia muzicală“. Pentru el, comedia muzicală degajează o forță imensă, capabilă să bruieze distincțiile dintre clase, să transmită un mesaj social și politic angajat. Este, cred, ceea ce l-a interesat de la început pe tînărul om de teatru Eugen Jebeleanu cînd a acceptat provocarea de a monta acest obiect muzical, bine identificat, I was looking to the ceiling and then I saw the sky, al compozitorului american John Adams. Titlul, neașteptat și misterios, are muzicalitate și ritm, dar tradus în română sau chiar în franceză devine anost, aproape comic (Mă uitam la tavan și atunci am văzut cerul), dar recapătă sens în momentul cînd ni se explică ce ascunde. Textul povestește cutremurul din 1994 de la Los Angeles care a distrus o parte din oraș. Titlul reia replica unui supraviețuitor explicînd contextul. Premiera a avut loc în 1995, cînd subiectul era încă o actualitate fierbinte (dar într-o zonă de pericol seismic permanent, cutremurul de pămînt rămîne o posibilitate mereu activă), la Universitatea californiană Berkeley, în regia, așadar, a lui Peter Sellars. Cei doi, Adams și Sellars, colaboraseră deja la alte opere, Nixon în China sau The Death of Klinghoffer, opere moderne, în genul opera seria. De fapt, nu cutremurul sau catastrofa naturală se situează în centrul musical-ului, ele servesc însă de revelator și catalizator în devenirea celor șapte personaje ale libretului. După cele două opere citate semnate de John Adams, de calibru monumental sau „de prestigiu“, compozitorul vrea să atingă publicul american utilizînd genul familiar cel mai apropiat, dar care se vrea în același timp la fel de nobil ca opera. Adams se declară influențat de Gershwin în Porgy și Bess sau de Leonard Bernstein cu West Side Story, fiecare a reușit să capteze limbajul popular al epocii, negro spirituals, hot jazz din anii ’20, blues sau muzica hispanică și cool jazz, adevărate modele pentru teatrul muzical american. Ceea ce va încerca să facă aici și Adams, un adevărat mix de genuri muzicale: jazz, funk, soul, blues, salsa, cabaret. Libretul e scris de June Jordan, scriitoare și profesoară de studii afro-amerciane la Berkeley University, interesată de problemele de gen, de imigrație sau de drepturile minorităților. Structura dramatică e construită după stilul foiletoanelor de televiziune, dar, în același timp, răstoarnă regulile genului. Personajele sînt arhetipuri, dar ilustrează diversitatea rasială și socială americană: Dewain, un șef de gang de culoare, încarcerat pentru că a furat două sticle de bere, Consuelo, iubita sa salvadoriană, urmărită de poliția de imigrație, David, pastorul negru afemeiat, dar care va descoperi dragostea adevărată cu Leila, tînăra hispanică progresistă și care va muri sub dărîmături în brațele sale, Mike, polițistul alb, obsedat de cultul virilității, homofob, prins în cursă de atracția pentru un bărbat, Tiffany, jurnalista albă, avidă de faptul divers, și, în fine, Rick, tînărul avocat vietnamez. Cuplurile se vor despărți (One Last Look at the Angel in Your Eyes), dar, dincolo de încercarea cutremurului, importantă rămîne revelația interioară, afirmată deja din corul ce deschide spectacolul. Personajele se exprimă deja la trecut, povestesc spaimele, angoasele lor de dinainte de cutremur, îi vom însoți apoi în acest voiaj interior care îi va conduce către pacea interioară și un alt stil de viață. Cutremurul nu face decît să provoace o răsturnare, o limpezire a sentimentelor.

Eugen Jebeleanu are curajul să se confrunte cu cîteva modele celebre, spectacolul lui Peter Sellars sau cel al lui Giorgio Barberio Corsetti la Châtelet la Paris în 2013, cred însă că nu a putut să le vadă, dar dacă m-am gîndit la un moment dat la o preluare de ștafetă între generații și discursuri politice angajate, regizorul român aduce în intențiile sale o altă dimensiune, susținută de un limbaj artistic ce îi e propriu. Pleacă și el de la dimensiunea politică și socială a operei, dar subliniază vocea minorităților, a indivizilor anonimi și a unei culturi, în margine, trece dincolo de etichetele politically correct. Nota personală e prezentă:  „Trăiesc între Franța și România și mă construiesc pe ruinele trecutului, cele ale familiei mele și cele ale țării mele, dar cu convingerea că posibilitatea de a crea punți între culturi este încă valabilă, dincolo de prejudecăți și judecăți de valoare“, spune Eugen Jebeleanu în caietul-program.

Teatru, film și acum operă, Eugen Jebeleanu nu pleacă niciodată de la zero, de fiecare dată se sprijină pe ce a acumulat și apoi „sare“ mai departe. Experiența cu filmul a fost una dintre etapele acestei evoluții în spirală, după care, ne spune el, a început să lucreze altfel. Ceea ce e vizibil în tratamentul acestui spectacol, montat secvență cu secvență.

14 i was web 3 jpg jpeg

Decorul e construit pe două etaje, la parter, orchestra cu cei opt instrumentiști de jazz și, la etaj, trei spații separate, locuri de acțiune cu funcții multiple. Spectacolul se desfășoară cu acțiuni simultane sau în contrapunct. Cele șapte personaje ocupă tot timpul spațiul, fiecare mișcare, apariție sunt construite în raport cu ce se întîmplă sau se povestește în song-urile ce se țin lanț. Regia și scenografia funcționează astfel ca două vase comunicante. Imaginile sînt inspirate din universul fotografului american David LaChapelle sau, pentru siluetele personajelor, portretele lui Pierre et Gilles. Fotograful american are un univers special, un fabulos kitsch metafizic, fellinian, unde se amestecă ezoterismul, imagini religioase din pictura clasică sau renascentistă și art street, și pe care spectacolul le utilizează ca o replică în plan secund, în acord cu universul sonor strălucitor și eterogen al operei. O fotografie de David LaChapelle străjuiește deasupra patului din camera de hotel, un tablou uriaș, un Gulliver gol, răsturnat pe spate, ca în gravura cu eroul lui Swift imobilizat de frînghiile liliputanilor, aici însă la frînghii sînt femei, cu voaluri pe cap. Imaginea Leilei, moartă, ce apare și acompaniază pastorul în final, e replica unei fotografii de LaChapelle, o siluetă în albastru cu o uriașă diademă de aur, ca o aureolă profană. Scenografia Velicăi Panduru, colaboratoare constantă a regizorului, introduce aceste imagini-oglinzi ale personajelor într-un dialog dinamic cu ideile spectacolului. Cuplurile se desfac, fiecare pleacă cu o altă filozofie de viață. În scena cutremurului din înaltul scenei se prăbușesc bucăți de zid și pulbere, orchestra e în penumbră, platoul e gol, traversat de un cîine ciobănesc german, ce caută prin moloz (deosebit de profesionist!), fără să se lase distrat de lumini și public și apoi părăsește scena alături de o acompaniatoare (toți actorii știu că este foarte greu să joace cu un animal pe scenă care polarizează cu talent toată atenția). Alte momente pline de umor, acela al celor trei fete, între joc de clovni sau song brechtian, Song about the Bad Boys and the News, sau duetul obsesiv al celor doi îndrăgostiți, Three Weeks and Still I’m outta My Mind. Toți cei șapte tineri soliști au voci superbe și se supun unor exigențe de joc și situații pe care o divă de operă le-ar accepta cu greu: Alban Zachary Legos, Clémence Poussin, Christian Joël, Axelle Fanyo, Aaron O’Hare, Biao Li, Louise Kuyvenhoven. Dirijor: Vincent Renaud. Sînt personaje și probleme din America de acum treizeci de ani, dar Eugen Jebeleanu știe să le citească după ora timpurilor noastre. O punere în pagină contemporană infiltrează permanent imaginile și relațiile dintre personaje, o inscripție cu #black lives matter, viețile negrilor contează, o mișcare revendicativă a afro-americanilor apărută în 2013, sau un graffito pe zidul celulei, „surorilor noastre asasinate“, datorată lui Yann Verburgh, dramaturgul spectacolului, cel care aduce în pagină cu subtilă inteligență ce trebuie să citim și să vedem printre rînduri.

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de Recherche sur l’Intermédialité et les Arts du Spectacle, CNRS, Paris.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

MIG-21 Lancer
Aeronave de luptă MiG-21 Lancer, puse pe butuci de o rețea de escroci. Cum a fost păcălită Armata Română cu kerosen de proastă calitate
Siguranța națională a României a fost pusă în pericol, în condițiile în care mai multe aeronave de luptă MiG-21 Lancer s-au stricat după ce au fost alimentate cu combustibil neconform.
Nicusor
Nicușor Dan, reacție dură în scandalul Cathedral Plaza: „Depășește orice limită a tupeului“
Primarul Capitalei, Nicușor Dan, a anunțat că plângerea penală împotriva sa în scandalul Cathedral Plaza depășește orice limită a tupeului, în contextul în care proprietarul clădirii a anunțat că îi va cere daune.
Ceremonia depunerii jurământului de investitură a ministrului Educației Ligia Deca la Palatul Cotroceni FOTO Inquam Photos Octav Ganea (2) jpg
Ministerul Educației, în topul instabilității politice
Ministerul Educației, condus de Ligia Deca, ajunge la al 28-lea șef cu puteri depline în 32 de ani, fiind una din instituțiile pe unde au trecut cel mai mare număr de miniștri, după Transporturi și Sănătate.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.