Celălalt, străinul

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Celălalt, străinul jpeg

● Corp străin, text și scenariu: colectiv, regia: David Schwartz, scenografia: Mișa Dumitriu, cercetătoare asociată: Ioana Florea. Cu: Iolanda Covaci, Alexandra Fasola, Anka Levana, Alice Monica Marinescu, Fatma Mohamed, Katia Pascariu. Muzica: Mihai Prejban, Juan Negretti, Feras Sarmini, Sorin Antonie. Teatrul Evreiesc de Stat.

 La începutul lunii martie, responsabilul pentru probleme umanitare al ONU, Stephen O’Brien, declara că omenirea se confruntă cu cea mai gravă criză umanitară din 1945 încoace: peste douăzeci de milioane de oameni riscă să moară de foame în Yemen, Somalia, Sudanul de Sud şi Nigeria, ceea ce poate genera o migraţie masivă. Războiul civil din Siria a alungat deja de acasă un număr încă necunoscut de oameni. Migraţia economică din Est în Vest este un subiect sensibil în interiorul Uniunii Europene şi unul din motivele principale ale ieşirii Marii Britanii din forul comunitar. Acestea sînt doar cîteva dintre situaţiile de imigraţie la nivel macro care determină o serie de probleme legate de resursele disponibile şi de confruntarea dintre civilizaţii. Noua-vechea paradigmă a „străinului“ este resuscitată pe plan mondial: au reapărut discursul rasist, partidele extremiste şi naţionalismul, „justificate“ de apărarea valorilor autohtone, „agresate“ de ceilalţi. În SUA, administraţia Trump emite ordine de interzicere a accesului pe teritoriul american pentru cetăţeni din unele state arabe, iar pentru stoparea imigraţiei mexicane se pregăteşte construcţia unui zid la graniţă. Ţările europene au înăsprit legislaţia privind imigraţia, motivaţia fiind atacurile teroriste şi tensiunile de pe piaţa muncii. O stare de fapt convulsivă, care împarte lumea în două şi face suficient zgomot încît vocile moderate să nu se audă.

La Teatrul Evreiesc de Stat, spectacolul Corp străin porneşte de la ideea că (mai) toţi sîntem imigranţi, dar lărgeşte perspectiva asupra subiectului, se detaşează de situaţiile concrete, din care se inspiră şi pe care le particularizează, şi se focusează pe termenul de „străin“ şi pe rezonanţele sale negative. Spectacolul se construieşte pe doi piloni: poveştile personale şi de familie ale creatorilor săi sînt juxtapuse cu momente extrase din istorie care contextualizează tema. Şase actriţe şi patru muzicieni funcţionează împreună cu regizorul ca un creator colectiv care investighează identitatea din perspectivele „străinului“ şi ale celorlalţi. Prin urmare, structura spectacolului alternează istoriile personale cu unele universale, la cele din urmă înregistrînd nu atît un moment specific – deşi, în mod evident, ele sînt inspirate de situa­ţii concrete –, cît un principiu (la nivelul politicului şi al mentalului colectiv) valabil într-o anume perioadă de timp. David Schwartz dă astfel perspectivă particularului şi identifică tendinţe generale care se repetă în timp.

rosencrantz1 foto oana monica nae jpg jpeg

Familii mixte (Fatma Mahomed, actriţă a Teatrului „Andrei Mureşanu“ din Sfîntu Gheorghe, relatează cu umor şi emoţie propria biografie), etnici minoritari în timpul războiului (Katia Pascariu şi Alice Monica Marinescu au poveşti de familie, cu rude deportate în Transnistria sau ucise în lagăr), experimentarea statutului de „estic“ într-o ţară occidentală (Alexandra Fasolă spune povestea unei tinere românce plecate la studii în Germania), drama refugiaţilor sirieni (Fatma Mohamed şi Anka Levana – extrem de emoţionantă, realizînd o creaţie credibilă la nivelul accentului – în rolurile unor sirieni veniţi în România), toate acestea se extrag din cazuri concrete, jucate realist de personajele însele, de rudele sau prietenii lor, uneori cu accese de teatralitate generate de necesitatea unor compoziţii (de vîrstă). În contrapunct, scenele istorice, care identifică discursurile rasiste de-a lungul vremurilor – ale religiilor creştine, intelectualităţii şi politicienilor –, sînt caricaturizate, cu tuşe groase care reliefează anumite caracteristici. De exemplu, în scena discursurilor premierului britanic şi preşedintelui român (excelente Katia Pascariu şi Alexandra Fasolă, cu o dozare foarte bună a caricaturii, cît să sublinieze atitudini altfel imperceptibile), aroganţa scorţoasă a primului şi servilismul celui de-al doilea sînt accentuate prin repetitivitatea unor gesturi şi replici scurte. Reprezentanţii bisericilor creştine, intelectualii de secol XIX şi cei de secol XX au acelaşi tip de discurs, antisemit sau islamofob, după caz. Aici este şi forţa spectacolului, în faptul că demonstrează că retorica discriminatorie este aceeaşi, indiferent de ţintă: etnii, rase, religii sînt doar elemente de interes în anumite perioade de timp (ca o modă), dar ura se perpetuează continuu, iar mecanismele ei de producere sînt similare, indiferent de obiectul vizat. În permanenţă, istoria se împarte între victime şi călăi, slabi şi puternici, săraci şi bogaţi, cei în nevoie şi cei la putere, localnici şi „străini“.

Este remarcabil faptul că spectacolul reflectă diferite perspective asupra „străinului“, ale celorlalţi şi cea proprie, dar dacă primele se regăsesc în discursul public şi sînt cunoscute, cea din urmă poate părea surprinzătoare: imaginea publică a celui diferit este asimilată şi perpetuată de acesta prin ascunderea identităţii şi prin efortul de a uita momentele în care este agresat (este cazul evreilor). Obişnuinţa de a-şi nega alteritatea este dureros de privit, atît ca parte a unei istorii trecute, cît şi ca element al prezentului.

Am pus cuvîntul „străin“ între ghilimele pentru că termenul este mai degrabă un construct care se schimbă în funcţie de vremuri, decît o realitate; ura faţă de cel diferit găseşte mereu motive să se justifice şi să se hrănească. Finalul spectacolului arată că războiul este singurul lucru străin de umanitate: un tîrg de armament – o realitate sinistră, aproape la limita fanteziei – în care liderii lumii, duşmani de moarte, devin prieteni la „cumpărături“, în timp ce violenţa este mediatizată şi promovată de vedete. În fundal, pe o hartă a lumii licăresc luminiţe în punctele în care sînt conflicte. Sînt multe. Una din cele mai uşoare manipulări este să trezeşti ura faţă de cel „străin“. A fi diferit, de cînd lumea şi pămîntul, este o „vină“ condamnabilă. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Oana Monica Nae

Afis 14 dec Sala Radio jpg
Violonistul francez DAVID GRIMAL, invitat special la Sala Radio
Concertul va fi dedicat în exclusivitate muzicii unuia dintre mari compozitori germani: FELIX MENDELSSOHN, considerat un geniu al muzicii sec. XIX, așa cum fusese Mozart un secol mai devreme.
974 16 Iamandi coperta jpeg
Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului
Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.
p 17 2 jpg
Puzzle
Pe urmele ei, Serre-moi fort se dovedește un veritabil film de laborator, de joacă cu posibilitățile mediului
974 17 Breazu jpeg
Anatolia neopsihedelică
Iar peste toate astea stă vocea lui Gaye Su Akyol, versatilă și stăpînă pe situație.
p 23 Omul ideal, 1943 jpg
Victor Brauner – Alfa și Omega. Pictura în ceară și „desenul cu lumînarea“
În creația brauneriană a anilor 1943-1945, desenul incizat în ceară devine o imagine magică adecvată timpurilor moderne.
Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.