Ce am moștenit de la mama

Publicat în Dilema Veche nr. 897 din 17 – 23 iunie 2021
Ce am moștenit de la mama jpeg

# Cassandra de Norah Sadava & Amy Nostbakken, traducere: Denisa Nicolae. Cu: Denisa Nicolae & Mihaela Velicu. Regie: Leta Popescu. Scenografie: Tudor Prodan. Muzică: Mihai Dobre. Mișcare scenică: Ștefan Lupu. Pregătire muzicală: Oana Pușcatu. Sunet: Daniel Octavian Nae. Lumini: Marius Nițu. Teatrul Apollo 111 și Vanner Collective. Un proiect finanțat de AFCN.

După anul pandemic, cu teatre închise, dar acces la spectacole online din întreaga lume, ar fi de așteptat schimbări în teatrul autohton. Poate mai interesează și alte teme decît cele bătătorite pînă acum, poate ne raportăm altfel la actualitate, poate se gîndesc altfel textul și dramaturgia de scenă, poate limbajul performativ și esteticile se înnoiesc, poate sînt imaginate alte relații între elementele de spectacol. Asta pare să arate Cassandra, premiera cu care Teatrul Apollo 111 se va redeschide pe 29 și 30 iunie, o coproducție cu asociația Vanner Collective (care a inițiat proiectul), în regia Letei Popescu. Text scris de două canadience, Norah Sadava și Amy Nostbakken, care au jucat și spectacolul, ba chiar au făcut și un film, Cassandra (titlul original este Mouthpiece) este un text despre moștenirea mamelor: ce model de feminitate preiau fiicele, ce tipare de femei există astăzi în societate și cum ne raportăm la ele.

Cassandra este o scriitoare a cărei mamă a murit, probabil brusc sau cel puțin fiica nu pare să se fi așteptat la asta. Printre acțiunile de organizare a funeraliilor, care includ cumpărarea sicriului, fiica trebuie să pregătească un elogiu pe care să-l rostească la înmormîntare. Doar că și-a pierdut vocea. Însă toate micile inadecvări la moment, începînd cu pierderea glasului, o aparentă procrastinare și ignorarea luării unor decizii stringente, par să fie semnale pentru ceva mai mult decît lipsa simțului organizatoric.  De exemplu, personajul este redat din start în dublă ipostază, Femeia stîngă și Femeia dreaptă, configurate nu neapărat ca fața și reversul aceluiași eu, ci mai degrabă ca un eu dublu, în care peronalitățile nu sînt individualizate, ci simfonice, funcționînd de multe ori sincron, cu mici deraieri una față de cealaltă. Că acest eu dovedește un disconfort în propria identitate reiese din faptul că personalitățile nu converg, dar nici nu sînt disjuncte și nici nu se așază în final în vreo împăcare cu sine, cu lumea, cu mama sau cu oricine sînt în dezacord. Este o personalitate multiplă care nu se coagulează sub greutatea unui șoc. Căci moartea mamei pare să fi produs un șoc emoțional care a dezintegrat personalitatea fiicei, așa că aceasta încearcă să își dea seama cine este ea, ce fel de femeie și ce fel de femeie a fost mama e. De aici, inventarierea unor posibile tipologii – femeia-copil, femeia feminină – gospodină, sexy, mereu elegantă și atrăgătoare –, femeia puternică și impunătoare și femeia vulnerabilă, invizibilă, exploatată.

897 16 rosencrantz cassandra foto sorin florea 4 jpg jpeg
Foto: Sorin Florea

Sînt două lucruri de remarcat aici: unul este că dezordinea interioară a fiicei este generată de doliu, altul vizează predominanța corpului în transmiterea fluxului narativ. Una dintre primele reacții la moartea cuiva apropiat este cea de paralizie, nu neapărat fizică, cît mai ales emoțională și psihologică. Cum se află la începutul doliului, fiica se confruntă întîi cu incapacitatea de a jeli, cu haos emoțional și mental, o stare de inactivare fizică dublată de episoade frenetice. Așa că zace în baie – spațiul construit de Tudor Prodan este casnic, valorizat ca baie sau bucătărie după nevoie și populat cu elemente culinare, ouă, făină, carne. Dar textul nu intenționează să construiască un profil psihologic, ci să investigheze feminitatea/feminismul/statutul și profilul femeii astăzi. Și o face prin această dedublare a eului narativ, aici personaj dramatic, și printr-un discurs auto-investigativ. De asemenea, intervine accentuarea corporalității căci corpul obține un spațiu mai amplu de desfășurare decît cuvîntul.

Regizoarea Leta Popescu și-a manifestat în timp interesul pentru un tip de discurs teatral în care corpul să fie dacă nu predominat, atunci măcar egal al cuvîntului. Parallel, Open, seria (IN)-urilor – (IN)CORECT (pentru care este nominalizată la Premiul UNITER pentru cea mai bună regie), (IN)CREDIBIL, (IN)VIZIBIL – și alte spectacole ale sale sînt dovezi ale unui interes pentru lucrul cu corpul actorului și de mixare a teatrului de text cu elemente de performance și instalație performativă.  Pentru Cassandra a lucrat cu coregraful Ștefan Lupu, care a construit acțiuni coregrafice pornind de la un impuls (replică sau indicație scenică) și a dezvoltat o dramaturgie coregrafică pe care a dus-o uneori în extrem, cu efect comic: bătutul ouălor ca formă a flirtului sau coregrafia (vocii) sirenelor ca expresie a feminității. Și imaginea unui corp multiplu este bine susținută de mișcare – în cada în care zac mare parte din timpul narativ (care nu e și timpul acțiunii scenice, spectacolul nu este static, dimpotrivă), trunchiurile de corp și capetele nu se văd, dar membrele multiple dau o idee despre zbaterile interioare. Și sunetul, în special ce fac actrițele cu vocea, funcționează într-o logică a conceptelor expuse – perspectivele asupra feminității prin prisma vocii, sincronizarea vocilor la text, ușoarele desincronizări intenționate care lasă să se vadă un eu dezarticulat. Intervine aici și buna conexiune dintre cele două actrițe, Denisa Nicolae și Mihaela Velicu. Ambele lucrează bine cu propriile corpuri, știind să dozeze efectul, să nu radicalizeze mișcarea ca să devină gimnastică, să integreze coregrafia în ludic – fețele impasibile cînd bat ouăle, în timp ce trupurile se contorsionează într-un discurs corporal sexy, generează un comic irezistibil, susținut de durata de maraton a scenei.

Se percepe în spectacol un sentiment al siguranței, probabil generat de faptul că a fost timp suficient pentru repetiții și spectacolul s-a așezat în propriul său format. Cassandra este unul dintre spectacolele revigorante din acest început de post-pandemie.

Oana Stoica este critic de teatru.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.