Căsnicie. Jocurile furiei

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Căsnicie  Jocurile furiei jpeg

● Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, traducerea: Ionuț Grama, regia: Alexandru Mâzgăreanu, decorul: Andrada Chiriac, costumele: Alexandra Mâzgăreanu, muzica: Alexandru Suciu. Cu: Carmen Tănase, Adrian Titieni, Ioana Mărcoiu, Silvian Vâlcu. Teatrul Odeon.

Teatrele din București s-au redeschis la începutul lunii și au început să își prezinte premierele pregătite în perioada în care sălile de spectacole au fost închise pentru public. La Teatrul Odeon, Alexandru Mâzgăreanu propune o nouă variantă a piesei lui Edward Albee, Cui i-e frică de Virginia Woolf? Nu știu dacă ceea ce atrage la acest text, scris în 1962 și devenit celebru în 1966 prin filmul regizat de Mike Nichols, cu Elizabeth Taylor și Richard Burton, este tema – infernul casnic, hrănit și prin împărțirea rolurilor de gen în societatea anilor ʼ60, cu plasarea femeii într-o zonă inactivă profesional, căci trimiterea din titlu la Virginia Woolf nu e gratuită –, mai degrabă, ar fi vorba despre partiturile generoase pentru actori.

Două cupluri, unul matur, în jur de 50 de ani, altul tînăr, 30 de ani, se concurează în a(-și) provoca revelații neplăcute despre propriile căsnicii. Textul scrijelește iritant pe suprafața aparent impecabilă a familiei americane, scoțînd la iveală putreziciunea unor relații în care frustrările duc la ostilitate și nefericire. La un after party acasă la Martha și George, fiica rectorului unei universități din New England și soțul ei, profesor, un cuplu tînăr, nou venit în campus, Nick, și el profesor, și Honey, își pierd „inocența” maritală. Asta pentru că gazdele știu să-și tortureze invitații cu propriile războaie casnice, în care îi antrenează numai pentru a-i umili, și să îi prindă în jocuri crude prin care le smulg adevăruri inconfortabile și bine ascunse despre propriul mariaj. Cu nesiguranțe profesionale – femei poziționate în unica postură de soție aducătoare de avere / statut social, fără cariere personale, și bărbați ratîndu-le pe ale lor sau neîmplinindu-le încă – și cu dezamăgiri legate de copii și părinți, cele două cupluri se afundă în mlaștina resentimentelor și a șantajului. Agresivitatea domină noaptea, iar vorbele, gesturile, sexul devin arme care rănesc și umilesc. Peste toate planează Martha care, cu o furie mitologică îndreptată împotriva tuturor, scormonește cu fervoare în secretele și vulnerabilitățile celorlalți. Carmen Tănase merge cu Martha pe drumul deschis de Liz Taylor, o transformă într-o forță a naturii, de cele mai multe ori înfricoșătoare, nu tocmai subtilă și nici delicată, dimpotrivă, conștientă de latura ei grosieră, ba chiar plăcîndu-i să o arate și să o impună, ca pe o mască sub care își ascunde suferința de copilă fără mamă, ignorată de tată, și eșecul de a deveni părinte. Strivită și ea de masculinități dominante, Honey reacționează invers decît destructiva Martha, încercînd să atragă simpatia tuturor. Ioana Mărcoiu o întrupează ca pe o inofensivă soție decorativă, prinsă într-un mecanism în care tatăl și soțul o tranzacționează aproape ca pe o marfă, iar ceilalți (precum George) o tratează ca pe un copil. Silvian Vâlcu este un Nick sofisticat, destul de inteligent ca să se prindă repede că jocurile gazdelor sînt în mod real periculoase și suficient de vanitos încît să uite asta pe parcurs și să lase garda jos. Adrian Titieni îl conturează ceva mai apăsat decît în textul lui Albee pe George, refuzîndu-i personajului umilința la care îl supune continuu Martha și nevolnicia de caracter, și lăsîndu-i o anume demnitate distantă, înzestrîndu-l cu un ascuțit spirit de observație care îi asigură, în final, poziția de maestru al jocului. În interiorul intim creat de Andrada Chiriac, oarecum auster prin liniile verticale care forțează, parcă, o anumită traiectorie socială și profesională pe care personajele ar trebui să o urmeze și pe care, fatalitate, o ratează, spațiu dominat de o pictură impunătoare, de un roșu-sînge trasat nervos pe pînză, conflictele interioare și relațiile toxice ale personajelor au o cursivitate logică. Spectacolul lui Mâzgăreanu decriptează corect și coerent textul, chiar cu subtilitate pe alocuri (de exemplu, prin faptul că nu face din George o victimă), fără a aduce însă vreo perspectivă nouă printre numeroasele montări ale piesei (una chiar relativ recentă – 2019, la Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu).

880 17 rosencrantz foto 1 mihaela tulea jpg jpeg

Întîmplarea face ca, în același timp cu premiera de la Odeon, Schaubühne Berlin să ofere vizionarea online a înregistrării (de uz intern) unei reprezentații din 2010 cu Demoni de Lars Norén, regia Thomas Ostermeier, cu Lars Eidinger (Hamlet, Richard al III-lea), ca un omagiu adus dramaturgului suedez recent dispărut din cauza coronavirusului. Demoni pastișează piesa lui Albee: și aici sînt două cupluri care petrec într-o noapte, unul cu ascendent asupra altuia (vîrsta din textul american este înlocuită cu clasa socială), și aici sînt probleme cu copiii și părinții, absenți sau (prea) prezenți, și aici cuvintele, gesturile și sexul sînt arme de (auto)distrugere în relații care se înnămolesc, pur și simplu, și aici jocurile sînt o modalitate de a fenta suferința prin negarea ei sau prin a provoca durere (și) altuia, și aici ostilitățile scapă de sub control. La Ostermeier, însă, violența textului este conținută în spectacol, deviațiile ludice ale celor patru personaje sînt și vizuale, periculozitatea conflictelor și tendințele autodistructive se materializează în acțiuni scenice. Agresivitatea distrugerii casnice se transferă pe scenă și spectacolul este mai puțin despre patru oameni care stau pe canapea, beau și se persiflează cu cinism și mai mult despre un cîmp de bătălie pe care lupta se duce fizic, la propriu. Demonii sînt vii.

A trecut aproape un an de cînd viața noastră s-a schimbat și continuă să se schimbe. În teatru, sînt cel puțin două lucruri la care ar fi trebuit să ne gîndim pînă acum. Unul este legat de siguranța sanitară a artiștilor și a personalului tehnic, asigurată inclusiv prin integrarea restricțiilor în spectacole, chiar în text sau dramaturgia de scenă (în spectacole străine, create în pandemie și difuzate online, există soluții deștepte de respectare a restricțiilor sanitare). Asta în condițiile în care în teatre se joacă, în cele mai multe cazuri, fără mască și fără distanțare, iar personalul din instituțiile de cultură va fi vaccinat anti-COVID abia în etapa a treia, care începe în aprilie. Un alt lucru de gîndit vizează chestionarea artistică: cum facem teatru, pentru cine și cu ce mize, acum, cînd a trecut aproape un an pandemic? Pentru că nu putem relua teatrul de unde l-am lăsat în martie 2020. Sau putem, dar nu ne face bine.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Mihaela Tulea

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.