Bocancul cu ţinte al Julietei

Publicat în Dilema Veche nr. 770 din 22-28 noiembrie 2018
Bocancul cu ţinte al Julietei jpeg

● Romeo și Julieta de W. Shakespeare; traducere: Violeta Popa; regia: Yury Kordonsky; asistent regie: Patricia Katona. Cu: Florin Călbăjos, Eduard Adam, Cosmina Olariu, Rodica Ionescu, Emilian Marnea, Mihai Calota, Victoria Dicu, Ada Galeș, Ionuţ Toader, Crina Semciuc, Lari Giorgescu, Florentina Tilea, Costina Cheyrouze, Ioan Andrei Ionescu, Răzvan Vasilescu, Marius Manole. Coregrafia: Florin Fieroiu. Scenografia: Dragoş Buhagiar. Asistent decor: Vladimir Iuganu. Costume: Dragoș Buhagiar, Ioana Smara Popescu. Teatrul Național „I.L. Caragiale“. 

Cum nu prea mai e nimic de inventat după mii de interpretări şi reprezentări ale tragediei shakespeariene Romeo şi Julieta, ceea ce rămîne de făcut este fie crearea unui cadru contemporan în care să se reimagineze problematica piesei, fie deconstruirea şi reconstruirea textului, cît să transforme scriitura şi să genereze o perspectivă actuală. Spectacolul lui Yury Kordonsky de la Teatrul Naţional Bucureşti, un construct performativ amplu, spectaculos ca imagine şi atractiv prin modernitate, intră în prima paradigmă. Regizorul imaginează rivalitatea celor două familii veroneze într-o metropolă americană de astăzi, sub forma conflictului dintre două bande rivale (cam în aceeaşi zonă stilistică din West Side Story, doar că aici nu e vorba de o lume precară, ci mai degrabă de o „clasă de mijloc“ a interlopilor, deşi nu există explicit în spectacol vreo trimitere la infracţionalitate ca afacere, ci doar la agresivitate şi consum, nu şi trafic, de droguri). Există mai multe scene de atmosferă, mai ales în prima parte a spectacolului, care construiesc un univers dur şi zgomotos, într-un spaţiu abraziv, creat de scenograful Dragoş Buhagiar în arena Sălii Studio a TNB: un ghetou parţial inundat şi pe mai multe niveluri, din metal şi ciment, acoperit cu graffiti. Balul mascat al Capulet-ilor este o petrecere kinky şi cool, dar şi un pic (măcar) queer. Capulet-tatăl (Ioan Andrei Ionescu), mai degrabă un şef de clan decît un lord şi o „doamnă“ decît un domn, este travestit (drag queen este aici o transgresare ironică a genului şi a vremurilor, de la Lord Capulet la Lady Gaga). Şi între tînăra Julieta (Crina Semciuc) şi prietena sa Hero (Ada Galeş) – personaj extras din Mult zgomot pentru nimic care preia rolul din text al Doicii, ce nu mai are echivalent în lumea contemporană (bonele de astăzi se ocupă exclusiv de copii) – există o relaţie ambiguă, ceva mai mult decît o prietenie. Nici Tybalt nu are o identitate de gen prea clară: personajul masculin este jucat excelent de Florentina Ţilea, fără să fie însă un travesti propriu zis. Pare că Tybalt are o identitate de gen proprie, este un recipient de forţă şi abilitate care îşi domină fizic adversarii, fiind în acelaşi timp vulnerabil şi fragil. Prin urmare, se cîntă, se dansează, se bea şi se fumează într-un club (în care Tybalt este DJ), iar asta durează suficient de mult cît să se contureze relaţiile dintre taberele rivale (Montague-ii dau buzna, cu Romeo în frunte, peste petrecerea Capulet-ilor, fiecare familie vine cu muzica ei şi se produce „o bătaie“ muzicală) şi atmosfera generală, de margine de cosmopolis şi centru de micropolis, în care bandele seamănă unele cu altele şi la violenţă, şi la atitudine, şi la costume (uniforme negre punk, din piele, cu accesorii metalice). Tatăl Montague (Mihai Calotă) este un Naş în miniatură, cele două „ladies“ se păruiesc şi nici acoliţii lor nu stau cuminţi pe la colţuri. Poate doar Mercutio (Marius Manole), oarecum suferind, este aici reprezentat ca avînd o mai mare afinitate cu lupta de idei decît cu cea fizică. Aceasta este partea foarte dinamică a spectacolului, dar din cauza lungimii, la un moment dat, devine obositoare. Apariţiile călugărului Lorenzo (Răzvan Vasilescu) produc breşe în această energie acaparantă. Lorenzo îşi ia timp să-şi construiască scenele, pretinde domolirea zgomotului şi instaurează propriul ritm. Vasilescu creează un personaj gîlgîitor, uşor repezit, care vorbeşte mult şi îi place să se audă vorbind.

rosencrantz f ghioca jpg jpeg

Mai departe, însă, lucrurile nu mai stau atît de bine. Prima problemă apare din conexiunea acestui univers contemporan, de o energie agresivă, cu textul shakespearian, păstrat în forma originală (traducere Violeta Popa). Versificaţia, structura arborescentă a frazelor, metaforele nu fac joncţiunea cu mizanscena şi se produce o ruptură între ceea se aude şi ceea ce se vede. E ca şi cum ai coase o bucată de mătase de una de bumbac: textura nu este omogenă. Nu exclud posibilitatea ca un astfel de text, cu patina sa stilistică, să genereze o anume poetică în combinaţii cu elemente de factură diferită, poate chiar antagonice. Aici însă acest lucru nu se produce, cele două estetici, de text şi de spectacol, rămîn paralele. O altă problemă apare din montajul scenelor de atmosferă – bazate în special pe muzică şi coregrafie, şi aici Florin Fieroiu a fost nu doar creativ, ci şi exact în orchestrarea grupurilor care acaparează, concomitent sau succesv, spaţiul ghetoizat – cu cele de text. Primele domină ca durată, în prima jumătate de spectacol, şi ca imagine şi fond sonor, în întreg spectacolul. Celelalte se acumulează mai ales în partea a doua şi încetinesc brusc ritmul. Romeo (Ionuţ Toader) şi Julieta îşi dezvoltă propriile obiceiuri ale iubirii, cu jocuri cu baloane de heliu (care fac vocile piţigăiate), jucării de pluş şi selfie-uri, chiar şi înainte de moarte. Este o trimitere la kitsch-urile care marchează astăzi toate etapele vieţii, la mediatizarea generalizată şi atracţia senzaţionalului, la exploatarea suferinţei şi a morţii (celebrităţilor) ca pe un spectacol mediatic etc. Dar scenele curg greoi, construcţia regizorală se vede, cărămidă cu cărămidă, spectacolul nu e în întregime asumat, nu are (încă) fluiditate. Poate că spectacolul „se va aşeza“ în timp.

Au fost realizate mai multe producţii cu Romeo şi Julieta în acest an (se produce fenomenul montărilor aproape concomitente, de către mai mulţi regizori, ale aceluiaşi text, altfel ignorat o perioadă). Nu ştiu de ce această tragedie a trezit brusc interesul acum. Poate pentru că, în lumea violentă în care trăim, nu mai găsim loc, timp sau disponibilitate pentru dragoste. Shakespeare credea, probabil, ceva similar despre timpul său. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Florin Ghioca

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.