Berlin. Dada

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Berlin  Dada jpeg

Theatertreffen, showcase-ul teatrului de limbă germană organizat în fiecare an, în luna mai, de Berliner Festspiele, este un eveniment amplu, cu zece producţii selecţionate (cele mai bune spectacole din anul precedent) şi seminare, ateliere şi programe de dramaturgie care includ invitaţi străini. Se creează o placă turnantă care conectează teatrul german cu restul lumii, funcţionînd ca o reţea de relaţii, platformă de prezentare şi diseminare, dar şi ca laborator de creaţie.

Interesant este procesul de alegere a celor zece spectacole. Theatertreffen are forţa unui eveniment de prim rang, dar în acelaşi timp, se confruntă şi cu acuzaţii de conservatorism, o evidentă opţiune pentru mainstream şi prea puţin interes pentru zona independentă. Selecţia de anul acesta susţine acest reproş, producţiile fiind conservatoare ca estetici, însă unele dintre ele au atins teme extrem de sensibile ale actualităţii mondiale.

Juriul care selectează spectacolele este alcătuit din şapte persoane, fiecare cu un mandat de trei ani, care nu începe şi nu se finalizează în acelaşi timp pentru toţi. Astfel, în fiecare an, o parte din juriu îşi termină mandatul şi este înlocuită (se evită regurgitarea aceloraşi gusturi şi viziuni, ceea ce în România, dimpotrivă, se cultivă: deşi juriile UNITER se schimbă anual, practic sînt cîteva persoane care se rotesc în componenţa lor; la Festivalul Naţional de Teatru este un singur selecţioner cu un mandat de trei ani, care poate fi reînnoit etc). Cei şapte membri ai juriului (critici) au văzut într-un an aproape 400 de spectacole în trei ţări (Germania, Austria, Elveţia) – volum uriaş de muncă şi material pentru ample şi aprinse dezbateri. Au existat situaţii cînd unul dintre membrii juriului a scris o recenzie negativă unui spectacol selecţionat, făcînd opinie separată faţă de colegii săi. Anul acesta, realitatea a fost mai dură decît altădată. Juriul s-a confruntat, în timpul călătoriilor, cu problema migranţilor, cu graniţe închise, proteste, tabere de refugiaţi etc. Scena germană a absorbit noua problemă şi a concretizat-o în texte şi spectacole, considerînd că este de datoria teatrului să devină portavocea dezbaterilor despre situaţia refugiaţilor. Astfel, juriul şi-a pus problema dacă e etic să selecţioneze spectacole care abordează chestiunile acute ale societăţii, chiar dacă estetic, unele dintre ele sînt deficitare. Concluzia pare să fi fost „da“, căci din cele cinci spectacole văzute, cele politice au fost interesante ca temă, dar discutabile ca formă. Despre asta însă – într-un articol viitor.

Să ne întoarcem la juriu. Să nu ne imaginăm că toată Germania mîngîie pe cap refugiaţii. Nu toată lumea a simpatizat cu tema migranţilor, iar manifestarea opoziţiei a luat diferite forme. Regizorul Alvis Hermanis s-a retras dintr-un proiect în semn de protest pentru implicarea Teatrului Thalia din Hamburg în mişcarea „Refugees Welcome“. Şi asta e doar una dintre reacţii. Cert este că spectacolele despre refugiaţi sau despre conflictul din Orientul Mijlociu au fost selectate în festival. Şi apropo de probleme sociale, reprezentanta guvernului federal scrie în caietul-program al festivalului despre egalitatea de gen, despre numărul mare de regizoare şi dramaturge implicate în eveniment, nu ca o favoare făcută corectitudinii politice, ci ca o prezenţă firească.

Publicul german a fost o surpriză prin entuziasmul său efervescent, asta chiar la spectacole austere, poate stimulative intelectual (pentru germani, căci erau conectate direct la politica locală), dar nu şi estetic. E o ruptură între răceala de pe scenă – un brechtianism sec, fără nuanţe – şi căldura din sală. Am aflat însă că publicul poate fi şi rece, ba chiar huiduie dacă îi displace o producţie.

Pîlnia şi Stamate

der die mann, text: Konrad Bayer, regie şi scenografie: Herbert Fritsch, costume: Victoria Behr, light design: Torsten König, direcţia muzicală: Ingo Günther, dramaturgie: Sabrina Zwach. Cu: Florian Anderer, Jan Bluthardt, Werner Eng, Annika Meier, Ruth Rosenfeld, Axel Wandtke, Hubert Wild, muzicieni: Ingo Günther, Michael Rowalska, Taiko Saito, Fabrizio Tentoni Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz, Berlin.

Dincolo de divergenţele dintre membrii juriului, a existat un spectacol care a fost acceptat de toţi: der die mann, pe un text de Konrad Bayer (dadaist austriac, membru al Grupului de la Viena în anii ’50, care s-a sinucis la 32 de ani) în regia unui star al scenei germane, Herbert Fritsch, la Volksbühne (încă teatrul lui Frank Castorf). Spectacolul este o demenţă serioasă (dar foarte amuzantă), intens urmuziană – există un uriaş megafon pe scenă, care amplifică/anulează/distorsionează vorbirea; oricum, textul este construit din cuvinte inventate, cu aparenţă de limbă germană (grammelot) sau fraze fără sens, care generează sens prin muzicalitate. Muzica, originală (contemporană) şi live, susţine fluenţa discursului vorbit, care se transformă, de fapt, tot în muzică. Este o producţie intens auditivă, simfonică şi în acelaşi timp, intens vizuală, o combinaţie între dada, Lady Gaga şi Andy Warhol (la ultimul m-au trimis decupajele de culoare şi personajul multiplicat). O operă („pentru mine totul este operă“ – spune Herbert Fritsch) suprarealistă vorbită, în care factorul uman – un personaj multiplicat care funcţionează sincronic, dar nu ca multiplu identic, ci ca multitudine de variante ale aceluiaşi element – este utilizat tot ca instrument muzical. Întreg spectacolul combină o formă performativă precisă (coregrafia pe turnantă obligă actorii la mare precizie în mişcare, cu efecte surprinzătoare, deşi tot Herbert Fritsch ne-a spus că trucurile sînt simple) cu improvizaţia pe care o presupune grammelot. De altfel, actor la origine, Fritsch a permis actorilor să improvizeze pe teme date, nu doar pe scenă, la repetiţii, ci şi singuri, acasă. Regizorul a lăsat ideile şi fanteziile să circule, fără să le blocheze într-o structură dinainte stabilită. Şi totuşi, spectacolul este precis în desfăşurarea lui, cu improvizaţii cu tot. O colorată lume dada, cea mai bună pe care am explorat-o vreodată. (va urma)

Călătorie realizată la invitaţia Ministerului de Externe al Republicii Federale Germania şi susţinută de Institutul Goethe şi Ambasada Germaniei la Bucureşti.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: T. Aurin

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.