Autobiografia ca spectacol

● Medea’s boys, dramaturgia: Ionuț Sociu + fragmente din Medeea de Euripide. Regia: Andrei Măjeri, scenografia: Irina Chirilă, coregrafia: Attila Bordás, sound design: Adrian Piciorea. Cu: Eduard Trifa, Alexandru Ion, Alex Mirea, Vlad Ionuț Popescu, Alex Chindris și Florin Aioane. Asistenți regie: Teodora Petre, Victor Tunsu. Pregătire muzicală: Oana Cristina Puşcatu. Teatrul Apollo 111. Proiect co-finanțat de AFCN

● Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba, text și adaptare de Yann Verburgh. Regia: Eugen Jebeleanu, scenografia: Velica Panduru. Cu: Ioana Bugarin, Nicholas Cațianis, Clémence Laboureau, Radouan Leflahi, Ilinca Manolache, Claire Puygrenier, Alex Călin (voce din off și video). Creaţie sonoră: Rémi Billardon. Light design: Marine Le Vey & Alexandru Macrinici. Video design: Ioana Bodale & Vlad Lăzărescu. Asistent regie: Ugo Léonard. Asistenți scenografie: Ana Ienașcu & Nina Tanné. Spectacolul face parte din Sezonul România-Franța 2019. Compa-gnie des Ogres şi ArCuB. 

Biografia personală este unul dintre cele mai folosite instrumente de lucru în teatrul contemporan, atît în documentar, cît și în ficțiune. Două spectacole remarcabile, care au avut premiera în stagiunea trecută, au integrat biografiile personale ale actorilor în structura scenariilor pentru a pune în discuţie diferite problematici ale lumii contemporane.

Creat de regizorul Andrei Măjeri la Teatrul Apollo 111, Medea’s boys investighează masculinitatea, cu vulnerabilităţile ei. Este o alegere curajoasă ca temă de spectacol într-o perioadă în care femeile devin tot mai vocale în denunţarea misoginismului generalizat al societăţii, cu tuşe patriarhale, şi a consecinţelor grave ale acestuia, de la inegalitatea plăţii între femei şi bărbaţi pentru muncă egală la agresiuni sexuale. Valul #metoo a pus în umbră (măcar pentru un timp) problematicile masculine, aşa că spectacolul lui Măjeri intră aparent pe un teritoriu minat, dar ştie să navigheze cu îndemînare în apele tulburi ale analizei genului. Îndemînarea vine din explorarea fragilităţilor bărbaţilor, a eşecului masculinităţii în raport cu standardele impuse de societate – cum trebuie să fie şi ce trebuie să facă / să dovedească un bărbat – în acelaşi timp cu panoramarea unui misoginism latent, neagresiv, dar prezent în comportamentul cotidian şi mentalitatea bărbaţilor, provenit, poate, şi din evidenta neînţelegere a psihicului feminin. Brodat pe legenda argonauţilor, cu inserturi din Medeea de Euripide, scenariul lui Ionuţ Sociu urmăreşte evoluţiile nespectaculoase ale celor mai puţin cunoscuţi dintre argonauţi, frustrarea lor că trăiesc în umbra celor celebri şi speranţa că se vor „contamina“ cu succesul acestora. La în-tîlnirea aniversară (cu iz comemorativ) a aventurii lor în căutarea Lînii de Aur, în prim-planul atenţiei este absentul, dar faimosul Iason, a cărui celebritate vine însă şi din tragic: soţia abandonată, Medeea, îi ucide copiii. Examinînd povestea, argonauţii încearcă să înţeleagă motivaţia Medeei, iar asta le declanşează empatia faţă de femei şi feminitate – o nuanţă esenţială în spectacol, prin care se evită ducerea în derizoriu a temei. Sociu preia elemente de biografie ale actorilor şi le inserează în scenariu (inclusiv prin numirea personajelor după actori, de exemplu Alex Mirea îl joacă pe Myros), nu ca naraţiuni în sine, ci la nivelul gîndirii şi al afectului, ca problematici cu care se confruntă bărbaţii – raportarea la modelul şi criteriile masculinităţii (ca fizic, comportament, statut social etc.), relaţiile cu părinţii şi cele cu partenerii, o anume solidaritate de grup etc. Astfel, spectacolul nu este un documentar, căci nu recuperează, mimetic sau analitic, naraţiuni reale, ci o ficţiune documentată. Cu o distribuţie exclusiv masculină, care se ţine bine, chiar şi în momente delicate (nuditate colectivă ca demonstraţie – fizică – a masculinităţii), Medea’s boys este o călătorie în lumea bărbaţilor fără poveşti de succes, ale căror nesiguranţe sînt zidite sub masca bravurii vocalizate şi a solidarităţii de gen (întîlnirea argonauţilor are mai degrabă miza validării reciproce decît pe cea a distracţiei). Întrupînd-o, din perspectiva argonautului Trifos, pe Medeea într-un act performativ menit să îi reconstituie faptele şi psihologia, Eduard Trifa se achită remarcabil de o sarcină dificilă, reuşind să dea forţă ambelor personaje, masculin şi feminin.

În Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba, regizorul Eugen Jebeleanu foloseşte altfel biografiile actorilor: autoperformate, ele sînt reflectate în pasaje ficţionale (fragmente de piese de teatru) şi integrate într-o fabulă, şi ea ficţională, care propune o meta-temă – schimbarea climatică –, ce include aproape toate subtemele din spectacol. Cum fiecare autobiografie deschide o direcţie de discutat, temele abordate sînt multe pentru un singur spectacol, dar talentatul dramaturg Yann Verburgh reuşeşte să asambleze acest mozaic complicat într-o logică narativă şi conceptuală. Spectacolul vorbeşte despre imigraţie şi statutul de azilant versus cel de cetăţean al ţării-gazdă pe fondul recrudescenţei naţionalismului european, despre raportarea la ascendenţi (părinţi, bunici) ca interogare a identităţii într-o Uniune Europeană tot mai confuză în legătură cu sine şi cu valorile sale, cînd pregătită să îmbrăţişeze schimbările lumii, cînd cramponîndu se de propriile valori, despre rostul teatrului în acest univers convulsiv şi modul în care viciile lumii se manifestă în artă (de la frivolitate la obiectificarea corpului feminin). Jucat de o excelentă distribuţie româno-franceză, Itinerarii… este un spectacol complex, care mută continuu reflectorul de pe un subiect pe altul, panoramînd creşterea euroscepticismului într-un timp în care nu se ştie ce este un eşec mai mare pentru forul comunitar, Brexit sau acordul pentru Brexit. Cred că tocmai aceste elemente de performativitate (documentar în cadru ficţional, distribuţie mixtă, teme politice şi istorii personale, subiecte multiple, stratificate şi integrate într-o supranaraţiune), şi ele numeroase pentru un singur spectacol, coerenţa şi consistenţa lor fac din Itinerarii… un spectacol-reper al stagiunii trecute.

Medea’s boys se va juca în continuare la Teatrul Apollo 111, iar Itinerarii… va fi reprezentat în Festivalul Naţional de Teatru, cu speranţa că va fi reluat şi de ArCuB în stagiunea curentă. 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto sus: Medea's Boys, Alina Ușurelu. Jos: Jean Louis Fernandez