„Ăştia care fac spectacole pe scăunele“ – portret – Nicoleta ESINENCU

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
„Ăştia care fac spectacole pe scăunele“ – portret – Nicoleta ESINENCU jpeg

„Toată lumea s-a apucat să ne înmormînteze“, îmi scrie de curînd Nicoleta Esinencu, după ce a decis să părăsească spaţiul închiriat în care compania sa, Teatru-Spălătorie din Chişinău, activa din noiembrie 2010.

„Există un context întreg şi nu-l putem ignora. În acest context am luat această decizie. Să accepţi că eşti slab. Să-ţi accepţi incapacitatea. Că greşeşti. Că lucrurile nu merg aşa cum vrei. Doar aşa poţi să te mişti. Altfel trăieşti într-o bulă. În care nu mai creşti. În care trăieşti zi de zi o iluzie. Să recunoşti. Noi asta am făcut în primul rînd. Am recunoscut că lucrurile nu sînt aşa cum le dorim. Că ne-am blocat undeva. Şi dacă nu ieşim din asta, aici rămînem. Un context de vulnerabilitate, dacă vreţi. Şi această acceptare a precarităţii şi vulnerabilităţii ne face mai puternici. Acest pas este o nouă provocare pentru noi. Lucrurile nu sînt neapărat aşa cum le vede lumea din afară. La un moment dat poţi trăi această iluzie, că «vai, ce bine e!». Şi te complaci. Spectacolele de la Macaz (n.r. – turneul Teatrului-Spălătorie la Bucureşti, 31 mai -– 3 iunie, a fost organizat de Macaz Bar Teatru Coop) au fost o experienţă foarte bună pentru noi. Cu multă lume, cu multe discuţii… dar realitatea din Chişinău este altceva. Şi trebuie să accepţi această realitate şi poate chiar neputinţa de a mişca lucrurile aici. Ne-am pomenit într-o bulă. Din care, dacă nu ieşim acum, riscăm să nu mai ieşim niciodată. Echipa Spălătoriei este foarte mică şi atunci cînd, pe lîngă spectacole, ieşit în scenă, instalat partea tehnică, repetat, găsit bani pentru producţii etc., mai trebuie să te ocupi şi de contablitate, facturi, bar, negocieri cu proprietarul pentru închirierea spaţiului, îţi dai seama că cea mai mare parte a energiei tale merge în altă direcţie decît îţi doreşti. Şi după aproape șapte ani, ai construit mai mult un bar popular în Chişinău decît un teatru“. Echipa – „sîntem trei persoane acum (Nora Dorogan, eu şi Doriana Talmazan)“ – face tot: „Am înţeles că e mai simplu să înveţi să repari tu WC-ul decît să găseşti un meşter care să o facă bine şi în timp util. Am făcut de toate. De la reparaţii pînă la lucrat la bar. De la organizat petreceri pînă la instalat lumini. De la obţinut autorizaţii pînă la aprovizionări. De la jucat spectacole pînă la spălat scena. Rîdem tot timpul de asta cu spălatul. Este o frază vestită a unui personaj într-o animaţie de pe timpul URSS: Cum îţi vei numi barca, aşa va pluti. Cam asta facem de aproape șapte ani! Spălăm!“ Numele companiei vine de la spaţiul închiriat, o fostă spălătorie Nufărul, dar e susceptibil de interpretări metaforice, precum curăţarea mentalului colectiv şi a discursului performativ de idei retrograde şi formate conservatoare.

Cînd Nicoleta s-a apucat de scris şi de făcut teatru, ceilalţi au privit-o ca pe fiica scriitorului Nicolae Esinencu şi mai puţin ca pe un artist cu personalitate proprie. Pînă cînd Nicoleta a dovedit că are chiar prea multă personalitate. „Asta cu «fata lui tata» e mai mult o chestie legată de copilărie şi adolescenţă. E adevărat că aşa am crescut, ca «fiica lui Esinencu». Şi, la un moment dat, chiar tata îmi zicea să-mi iau un pseudonim ca să nu fim ambii N. Esinencu. Azi nu cred că e ceva ce trebuie depăşit. E o acceptare normală, de fapt. O acceptare şi a faptului că am crescut, într-un fel, într-un mediu privilegiat. Dacă nu înţelegi asta, cred că e destul de greu să înţelegi alte contexte şi probleme. Să accepţi statutul de privilegiat. Pe care eu cred că l-am negat destul de mult. Pe de altă parte, acest concept de familie este prezent peste tot în viaţa noastră. Poate cel mai puternic concept care ne dictează viaţa. Pentru început trebuie să înţelegi ce înseamnă familia astăzi.“ Textele ei, acide, lirice – „Nu predomină nici lirismul şi nici dramatismul. Predomină tema. Importanţa de a vorbi. Necesitatea de a întoarce pe faţă şi pe dos un subiect. Confruntarea proprie şi confruntarea echipei“ –, dureros de lucide într-o Moldovă pierdută într-o reverie autoflatantă, au făcut carieră în Occident. Acasă, reacţiile s-au oprit la comentarea licenţiozităţii limbajului. Mame fără pizdă, o incursiune în educaţia conservatoare a părinţilor care tratează copilul că pe un bun personal – temă recent adusă în discuţie în România – a determinat haioase încercări de evitare a titlului din partea presei moldovene, care, volens nolens, a trebuit să vorbească despre spectacol. „Nu îmi place să mă victimizez! Ştiu că multora le place să facă asta. E foarte bine pentru PR. Am avut cîteva situaţii legate mai mult de prostie decît de piedici puse. Dacă Ministerul Culturii reacţionează la o înjurătură într-un spectacol, eu o consider o prostie, nu o piedică. Ba dimpotrivă, e o provocare pentru mine să-mi continui lucrul. Cred că piedicile şi le pun artiştii singuri. Cu mîna lor. De fapt, cu piciorul lor.“

Cu Teatru-Spălătorie lucrurile nu stau grozav acasă. În timp ce Europa le oferă granturi şi colaborări – „Oamenii ne-au văzut şi ne-au invitat“ –, în ţară li se răspunde cu apatie (ca şi în România, unde au venit de puţine ori, invitaţi, cu o singură excepţie – Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş – de operatori culturali independenţi). „Nu cred că am fost foarte mult admonestată la Chişinău. Poate mai mult ignorată. Da’ e şi asta o formă de reacţie. Poate tipică aici. Nu mă afectează în nici un fel. M-am obişnuit. (…) Publicul se construieşte în timp. Creşte. Apare. Dispare. Pleacă. Vine altul. Sau nu vine. Sînt spectacole la care au venit oameni mai în vîrstă. Cum ar fi Clear history (n.r. – spectacol despre antisemitismul românesc în Basarabia, în al Doilea Război Mondial). Sau, la Moldova independentă. Erată, al lui David Schwartz (n.r. – spectacol despre istoria Moldovei după dezintegrarea -URSS), copiii şi-au adus părinţii. Presa nu prea reacţionează. Aşa că recenziile vin mai mult din afară. Iar mulţi de la teatrele de stat consideră că ceea ce facem noi nu e teatru. Teatrul e altfel în imaginaţia lor. Trebuie să aibă multe costume, decor, un regizor autoritar care să umilească actorii. Trebuie să fie multă lumină, fum şi coloană sonoră, trebuie să fie multe personaje. Nu poţi să-ţi spui textul aşa, pur şi simplu, de pe scaun. Cred că, la un moment dat, aşa se şi vorbea despre noi în Chişinău, «ăştia care fac spectacole pe scăunele». Nu avem un public format din profesionişti şi nici din studenţi de la Arte (chiar dacă au intrarea gratuită). Îmi place că nu facem teatru pentru oamenii de teatru. Dar e trist că nu există o generaţie nouă care să-şi dorească altceva. Care ar creşte cu un teatru nou. Studenţii de la Arte nu pot ieşi de sub papucul profesorilor lor. Au fost chiar cazuri cînd li s-a interzis să vină la Spălătorie şi ei, cuminţi, au respectat «regula» impusă de facultate“.

„Cine a făcut această selecţie în capul nostru?“

Subiectele abordate de Nicoleta în texte şi spectacole vizează moralitatea lumii contemporane sau a istoriei recente: sistemele corupte, minciunile istoriei, viciile mentalului colectiv. „De multe ori, aleg subiectul împreună cu echipa. Încercăm să vedem împreună despre ce vrem şi credem că e important să vorbim azi. Alteori sînt poate nişte explozii, nişte reacţii ale mele la lumea în care trăiesc. În unele cazuri, am documentat singură. În altele, împreună cu echipa. Facem interviuri, lucrăm în arhive, în biblioteci, ne întîlnim cu oameni, adunăm mărturii. Facem interviuri cu familiile noastre sau împărtăşim istorii personale. Un proces destul de complicat. Uneori textul e gata abia în ajun de premieră. Alteori avem textul şi începem repetiţiile. Este foarte important pentru mine ce au de spus actorii (sau non-actorii). Care e poziţia lor. Ce vor să aducă ei în scenă şi de ce.“

Idealismul Nicoletei este o formă de onestitate, una de care societatea, în ansamblu, nu pare capabilă. „Cred că lucrurile nu sînt alb şi negru. Şi eu greşesc. Nu îmi dau seama de multe lucruri din start şi le înţeleg pe parcurs. E un proces normal, de a învăţa şi a înţelege. Multe lucruri se acumulează cu experienţă. Nu poţi spune în scenă una şi face în viaţă alta. Şi ăsta e un fel de a trăi pe care, dacă vrei, ţi-l asumi. Şi atunci e parte din viaţa ta. Şi lucrezi cu tine permanent. În a înţelege şi analiza şi desface istoriile personale, reacţiile, amintirile, traumele, tot. Uite, chiar acum cîteva săptămîni, am avut o amintire legată de copilărie pe care încerc acum s-o analizez cumva. Una dintre distracţiile noastre în copilărie era să sunăm la uşa vecinilor şi să fugim. Doar că noi nu sunam la orice uşă. Aveam cîţiva oameni la care sunam. Acum mi-am dat seama că unul era evreu, altul era o persoană cu dizabilităţi, altul era cocoşat şi despre o altă persoană mergea vestea că «a fost la casa de nebuni». Eram copii. Cine a făcut această selecţie în capul nostru? Asta e întrebarea care mă frămîntă acum… Mi aş dori să văd «sănătate artistică» în actori. În studenţii care învaţă azi la Arte. Dorinţa de a mişca lucrurile. De a avea o poziţie clară. De a nu avea atîta frică. De a nu fi manipulaţi atît de uşor.“

La Chişinău, lumea funcţionează bilingvistic. „Încerc să iau partea bună a lucrurilor. Şi să nu mă blochez acolo unde se blochează mulţi. Discursul despre cum se numeşte, de fapt, limba noastră. Profit că ştiu două limbi. Le vorbesc aici pe ambele. Încă din copilărie am crescut cu acest concept, de două lumi, două puteri. Atunci erau URSS şi America. Acum prezenţa e şi mai complexă aici. Pe lîngă Rusia şi România apar UE, SUA şi NATO. Toate ne vor binele. E clar. Binele se aduce doar pe tancuri.“ 

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Florin Tăbîrţă

Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.