Amy Winehouse feat. Hamlet

Publicat în Dilema Veche nr. 783 din 21-27 februarie 2019
Amy Winehouse feat  Hamlet jpeg

● Hamlet de William Shakespeare, traducerea: Mihaela Crețu. Cu: Eduard Trifa, Marian Ghenea, Ana Maria Moldovan, Valentin Popescu, Ioana Bugarin, Vlad Bîrzanu, Alin State, Cezar Antal, Irina Mazanitis, Laurențiu Lazăr, Meda Victor, Anda Saltelechi, Ioana Mărcoiu, Simona Popescu, Iosif Paștina, Diana Gheorghian, Mădălina Ciotea, Marian Lepădatu, Relu Poalelungi, Ioan Batinaș şi o figuraţie de 18 actanţi. Regia, versiunea scenică, coloana sonoră: Dragoș Galgoțiu. Decorul: Andrei Both. Costumele: Lia Manțoc. Light design: Cristian Niculescu, Ștefan Ioșca, Andrei Delczeg. Video: Sabina Spatariu, Luca Achim. Teatrul Odeon. 

Textele clasice pot avea variate interpretări, pot susţine concepte performative departe de intenţiile (ştiute sau presupuse) ale autorilor lor şi asta vine din calitatea scriiturii şi din distanţa temporală. Hamlet este una dintre cele mai versatile piese în acest sens. Am văzut o mulţime de spectacole Hamlet (dintre care unul non-verbal, memorabil, regizat de Alex Rigola, Casa Europeană. Prologul la Hamlet fără cuvinte), cu viziuni regizorale îndrăzneţe, a căror reuşită ţinea de soliditatea conceptului şi de modul în care acesta se conecta la text.

Folosind ambele săli ale Teatrului Odeon (o idee bună pentru valorizarea spaţiului, dar mai puţin justificată performativ) pentru Hamlet, regizorul Dragoş Galgoţiu a realizat o megaproducţie dark, cu acţiunea suspendată într-un timp nedefinit. Domină costumele de piele (redingote şi pantaloni) şi coafurile punk, Elsinore-ul pare sinistru, cu ziduri negre care devin uneori translucide, un decor potrivit pentru thriller-ul politic în care e implicat tînărul prinţ, pe scurt, spectacolul arată hamletian. De aici încolo, însă, lucrurile se cam împotmolesc. Horatio lipseşte cu desăvîrşire (fără a fi o problemă), iar locul lui este luat de Amy Whinehouse (Diana Gheorghian, foarte bună într-un rol care îi vine ca o mănuşă), care apare cîntînd (prin imaginaţia lui Hamlet sau prin realitate, asta e neclar, prinţul nu interacţionează cu ea). Prin scenă bîntuie şi o Femeie în roşu (Mădălina Ciotea), o damă de consumaţie care întruchipează, probabil, Moartea. Şi Gertrude (Ana Maria Moldovan) este o femeie uşoară, îmbrăcată doar într-un body şi un trenci, şi mai mereu beată. Claudius (Marian Ghenea, care joacă şi Fantoma) este autoritar şi agresiv. Polonius (Valentin Popescu) este decrepit şi moare oarecum de moarte bună, căci Hamlet doar îl zguduie un pic (fără ascunzişul de după perdea). Laertes (Vlad Bîrzanu) şi Ofelia (Ioana Bugarin) sînt copilăroşi, el, un puşti rebel, ea, puberă şi imaculată. Trupa de actori este formată din tineri care vin pe trotinete, dintre ei detaşîndu-se Anda Saltelechi. Rosencrantz (Alin State) şi Guilderstern (Cezar Antal) sînt un mix de hipsteri, clovni şi skateri, un fel de Polonius mai tineri (au acelaşi tip de absurd). Osric (Marian Lepădatu) e orb şi cocoşat, cu fizicul dezagregat, ca şi limbajul. Groparii (Irina Mazanitis, Laurenţiu Lazăr) par extraşi din filmele vechi, cu gaguri, doar că între modul lor de a vorbi (teatral) şi rama pusă personajelor e o fractură care ucide umorul. Fortinbras (Ioan Batinaş) e un personaj caragialian, fiul lui Agamiţă Dandanache. Apariţia Fantomei, cu redingota murdară de pămînt, e importantă pentru codul vestimentar: de la înmormîntarea Ofeliei încolo, cînd spectacolul coboară în Sala Studio, de la subsol, toate personajele au hainele murdare, ceea ce sugerează că sînt moarte şi justifică schimbarea spaţiului de joc, fără a se clarifica asta şi dramaturgic. (Dacă ei sînt morţi, ce vedem în scena luptei? Fantome? Amintiri? Ale cui amintiri, dacă Horatio lipseşte?)

rosencrantz hamlet foto nicu ilfoveanu jpg jpeg

Spectacolul are lungi pasaje muzicale în care rulează hit-urile lui Amy Winehouse, un pic de Doors etc. Prin contrast, textul este tăiat, aş zice, cu brutalitate, şi lasă şi naraţiunea, şi viziunea asupra ei în suspans. Se deschid multe idei, dar nu se coagulează nimic. Relaţiile între personaje sînt deficitare, actorii nu au timp să îşi încarce personajele, să reacţioneze la impulsuri. De exemplu, despre Claudius şi Gertrude nu aflăm dacă se iubesc, se urăsc sau se manipulează unul pe altul, ştim doar caracteristicile lor individuale. Laertes, Hamlet şi Ofelia au o scenă în care sînt foarte apropiaţi, inclusiv erotic. Dar mai departe lucrurile stagnează: Hamlet şi Ofelia nu apucă să se certe prea serios, nici să înnebunească prea bine, Laertes nu are timp să o jeleacă pe Ofelia şi nici să se supere pe Hamlet, sărutul incestuos Laertes-Ofelia nu duce nicăieri etc. Altfel, acest trio ar fi baza spectacolului şi actorii au datele să susţină asta, dar nu au şi timpul să o facă pe scenă. Regizorul este mereu grăbit la vorbe, în timp ce lasă muzica să curgă la nesfîrşit. Pare că textul ar incomoda spectacolul, prin urmare este doar livrat sec, rapid şi neîmplinit în sens. Graba şi amputarea textului duc la neclarităţi în identificarea unor simboluri, personaje, metafore. Prin scenă trece de mai multe ori un convoi. Să fie cortegiul funerar al lui Hamlet cel Bătrîn? E probabil şi improbabil în acelaşi timp. Nu ştiu exact ce e confuz aici, conceptul sau transpunerea lui scenică, dar cert este că dificultatea de a găsi o coerenţă spectacolului nu ţine de libertatea interpretării, ci de haosul ei. În teatru se poate orice, dacă are un sens (dramaturgic, dramatic, estetic).

Dacă spectacolul este suportabil, asta i se datorează lui Eduard Trifa, interpretul lui Hamlet. Noua senzaţie din Bucureşti, Trifa joacă două personaje în Medea’s boys la Apollo 111 (dramaturgie Ionuţ Sociu şi Euripide, regie Andrei Măjeri), un argonaut şi Medeea. Şi acolo, şi aici, actorul stăpîneşte bine textul, spaţiul, vocea, propriul corp şi propriul magnetism. Trifa este un actor complex, are subtilităţi în pasaje de forţă şi siguranţă în scene tandre, arată spectaculos şi ştie să se folosească inteligent de asta, este capabil să facă strălucitoare, pentru un public tînăr, bătrîna artă a teatrului. Dar cu un playlist de song-uri celebre şi o paradă de costume, întrerupte cîteodată de nişte vorbe neterminate, nu se poate vorbi de un concept. O parte din public va găsi spectacolul atractiv, datorită muzicii şi lui Eduard Trifa, însă nu va pleca de la teatru cu nici o idee despre textul lui Shakespeare sau despre orice altceva.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Nicu Ilfoveanu

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.